Călin Georgescu, câștigătorul primului tur al alegerilor prezidențiale, se prezintă ca un „om nou”. Departe de asta. Călin Georgescu este un produs al ceaușismului târziu, din două puncte de vedere.
Este un produs politic al unora dintre oamenii lui Ceaușescu care au pus mâna pe putere după căderea lui Ceaușescu în ceea ce mulți au acuzat ca fiind o „Revoluție furată”.
Și este un produs cultural, preluând orientările fascistoide cu iz legionar și mai ales antonescian, dacopate și conspiraționiste ale ultimului deceniu ceaușist.
La primul capitol, Georgescu este printre acei comuniști care au devenit feseniști care au devenit tehnocrați și care mai târziu s-au dat patrioți. Spre deosebire de comuniștii deveniți feseniști deveniți politicieni de top, precum Ion Iliescu, Adrian Năstase și alții.
Printre primele lor gesturi documentate a fost declarația „hai să sunăm la Moscova”. Deși Moscova știa foarte bine cine erau.
De ce sunt acești oameni simbolul „Revoluției furate”? Pentru că lumea n-a ieșit în stradă să dea jos niște comuniști și să apară alții. Dar au apărut și au pus mâna ferm pe putere. Cei precum Georgescu au fost eșalonul lor 2 sau 3.
Nu trebuie să ai carnet de partid pentru asta, doar să servești regimurile respective. Și să cunoști pe cine trebuie ca să prinzi valul potrivit.
Iar Călin Georgescu, de altfel bine conectat pentru că mama lui era secretara ministrului Agriculturii, a cunoscut. Pe Mircea Malița, ambasador și ministru al lui Ceaușescu și cu o carieră frumoasă și după 1989, dar mai ales pe Sergiu Celac, fostul traducător al lui Ceaușescu devenit ministrul de Externe al FSN-Iliescu. Responsabili de ascensiunea lui.
Sergiu Celac a fost decenii aproape de el. Cineva îmi povestea că, atunci când Georgescu se tot pregătea să devină „premierul lui Băsescu”, în 2012, a fost la o discuție pentru a face parte din echipă. La masă, Celac era cel care punea întrebările și conducea discuția, în timp ce Georgescu mai mult tăcea.
Conexiunile cu acești oameni – împreună cu apartenența la masonerie - i-au adus lui Georgescu câteva decenii în poziții de stat, în diverse ministere și institute sub diferite puteri. Precum și apartenența la „cluburi selecte” (și „globaliste”) precum Clubul de la Roma. Desigur, Georgescu nu a lăsat nicio realizare în aceste poziții. A fost unul dintre numeroșii bine conectați la oamenii care au pus mâna pe putere după 1989 care au trăit bine în poziții călduțe cu ajutorul acestora.
A fost unul dintre cei care au „furat Revoluția”, chiar dacă nu printre cei de top.
Al doilea capitol la care Georgescu este printre cei care au „furat Revoluția” este cel cultural și simbolic.
Ceaușismul târziu a însemnat și o alunecare puternică spre extrema dreaptă. Spre cultul așa-zisului patriotism deșănțat, spre senzația că suntem „singuri împotriva tuturor”. Cum, comuniștii nu erau extrema stângă? Ba da, dar în ultimul deceniu al lui Ceaușescu – de fapt, chiar ceva mai înainte – regimul a promovat puternic simboluri patriotarde și de extremă dreaptă.
De ce?
Regimul eșuase dezastruos la capitolul nivel de trai și avea nevoie de naționalism și chiar conspiraționism pentru a „da ceva” populației. Mândrie și „explicații”.
În plus, se potrivea perfect cultului lui Ceaușescu.
Inclusiv mareșalul Antonescu a reînceput să fie reabilitat, mai ales în literatură. Temele legionare, la rândul lor, au fost promovate, deși oficial Mișcarea era marele inamic. Nu și ideile lor mistice și naționaliste.
Și mai ales au explodat temele dacopate – „noi suntem cei care au fondat Roma, dacii erau cea mai avansată civilizație” – și conspiraționiste despre „Noua ordine mondială” și „conspirația evreiască” și alți balauri.
Perioada fesenistă, primii ani după Revoluție, a însemnat explozia acestor teme. Îngropate cu timpul din discursul oficial pe măsură ce ne-am orientat spre Europa, nu au dispărut niciodată. Au rămas extrem de puternice în subteran, folosite ocazional din punct de vedere politic. Corneliu Vadim Tudor a captat mare parte din acest curent și a ajuns în turul al doilea al prezidențialelor din 2000.
Dar aceste curente au scos din nou capul acum, în 2024, prin intermediul lui Călin Georgescu. Legionarii și Antonescu sunt „eroi și martiri” pentru el. Desigur, trăim într-o mare conspirație mondială. „Pământul strămoșesc”, glia, Mihai Viteazul sunt și ei în supă. E
l vorbește cu extratereștrii, se teme de tehnologiile prin care „se vrea controlarea noastră”. Ai crede că e un caz unic. Nu. Este firul de gândire al extrem de mulți din sistemul care a pus mâna pe putere în 1989. Mai ales în rândul foștilor membrii ai serviciilor secrete și Armatei. Și al multor dintre cei actuali.
Amestecul ăsta conspiraționist fermentat în anii '80 cu voie de la regimul Ceaușescu ca instrument de manipulare iese din nou la iveală cu ajutorul lui Georgescu. El e urmașul politic și urmașul cultural al ceaușismului târziu.
Mai mult, ca și feseniștii legați ombilical de Moscova, dar nu de Moscova gorbaciovistă mult mai benignă a anului 1989, pentru Georgescu lumina vine tot de la Răsărit. „România are nevoie de înțelepciunea rusească”, spune el. Tot el îl găzduiește pe Aleksandr Dughin, unul dintre promotorii imperialismului rusesc și unul care îndeamnă la un genocid al ucrainenilor.
Cine ar fi crezut că după atâtea decenii vom avea de ales între Europa și ceaușismul târziu?
Ce-i drept, măcar ceaușismul târziu se temea de Moscova, nu dorea să mergem în brațele ei.