Va dura mult timp până să înțelegem ce s-a petrecut la primul tur al prezidențialelor, dar după câteva ore de șoc putem face o listă de lucruri strict factuale:
Tehnic:
1, Cu 30 de zile înainte de alegeri, candidatul Călin Georgescu era creditat în sondaje cu 5-6% din opțiunile electorale. Cu 2 zile înainte de alegeri e creditat cu 8%. La alegeri ia de trei ori mai mult și ocupă masa turului 2.
2, Oferta electorală concretă a lui Călin Georgescu NU e doar naționalistă: ci e radical anti-occidentală și violent pro-rusească.
3, Nu există capacitate de penetrare a unui mesaj cu atâta eficiență electorală în atât de puțin timp decât dacă are în spate două lucruri: al doilea sunt banii, iar primul este competența/expertiza de-a folosi mesajele la impact maxim.
Nu Tik-Tok (rețeaua chinezească pe care Occidentul nu reușește să o scoată nici din instituțiile oficiale) l-a adus pe cai mari pe Călin Georgescu, ci știința pură din spatele folosirii raportului dintre rețelele sociale și reacțiile umane naturale.
4, Preocupate de jocul complicat dintre scorurile comandate de candidați și partidele lor, institutele de sondare au scăpat din vedere indicatorii de la care le-ar fi venit vreo surpriză: niciunul n-a mirosit nimic.
5, Aceste fapte pur tehnice acreditează ideea că în spatele lui Călin Georgescu și al incredibilului său scor neanticipat stă o structură, sau mai multe, de profesioniști și strategi, care au știut foarte bine să lucreze cu marfa clientului.
(Acum înțelegem ce mare succes a înregistrat Maia Sandu, sub asaltul războiului hibrid rusesc la prezidențialele de peste Prut.)
- Cine e Călin Georgescu, marea surpriză a alegerilor și rolul jucat de TikTok
- Exclusiv: Istoricul austriac care a avertizat de doi ani despre Călin Georgescu: Ce înseamnă pentru România această ascensiune legionară fără precedent
- Rezultate alegeri prezidențiale – oficial
De pe taraba cu marfa României, să alegem al doilea ingredient:
Politic:
1, De 4 ani de zile, există sentimentul că România nu are, pur și simplu, Opoziție. Pentru că nici nu a avut:
PSD-PNL s-a comportat ca un partid monolit – lipsit de orice ideologie sau adresabilitate socială – fără absolut nicio formulă realistă de-a-l zdruncina – aflat într-o postură de putere discreționară și în Guvern, și în Parlament, și față de Opoziție, și față de administrațiile locale.
Avantajul unei democrații e că, atunci când Puterea politică dă greș față de politici și promisiuni, o poți schimba prin vot. Până duminică seară acest sentiment dispăruse: pe oricine ai fi respins prin vot, oricum ajungea la putere.
2, Personajele politice împinse pe scenă în ultimii 10-15 ani au ajuns acolo la capătul unui sever – și pentru mulți dureros – proces de contraselecție. A părut o glumă când generalul Ciucă – esență a anti-liberalismului cu tot ce presupune asta – a ajuns șef la PNL. Gluma s-a decontat azi.
De cealaltă parte, la fel de ilară poate să pară involuția de la PSD – de la Adrian Năstase la – om cu om – la Marcel Ciolacu, ca într-un desen animat în care un biped avansează în timp întorcându-se pas cu pas la mersul în patru labe.
Contraselecția nu a fost, însă, doar responsabilitatea partidelor politice: sistemul de justiție a fost folosit pe față pentru a administra raporturile de forțe politice din partide, prin anchete și sentințe selective, iar grupurile de interes economic țesute de companiile serviciilor secrete au creat, promovat și impus oameni politici incapabili și docili. De altfel, să observăm cum a dispărut lupta anticorupție: acest gen de oameni politici fac ”ce trebuie”.
Citeşte integral analiza lui Cristian Grosu - Rusia și marfa (tuturor) clienților. Oferta pentru România pe Curs de Guvernare