Adesea avem despre noi o imagine care nu e foarte aproape de cea reală. Un studiu a dovedit asta, cel puțin când vine vorba de mobilitatea noastră, de punctul în care credem noi că ne sunt limitele.
A fost un studiu simplu, legat de cât de mult ne putem îndoi încheietura mâinii, și a arătat ce așteptări pesimiste avem.
Potrivit cercetărilor de la Universitatea Ruhr din Bochum, Germania, și de la Universitatea Catolică din Louvain, Belgia, oamenii își subestimează limitele ce țin de mobilitate. În cadrul experimentului, aceștia au cerut celor 84 de subiecți să estimeze cât de mult își pot mișca mâna în diferite direcții. S-a dovedit că participanții și-au subestimat constant mobilitatea încheieturii.
”Creierul nu pare să aibă o imagine exactă a limitelor mișcării corpului”, a declarat neurocercetătorul dr. Artur Pilacinski, implicat în studiu, conform Medical Xpress.
”Studiile anterioare arătaseră deja că oamenii au o schemă corporală distorsionată. De exemplu, ei subestimează constant greutatea sau dimensiunea mâinilor lor. Noi am fost interesați să vedem dacă există o distorsiune similară pentru mișcările corpului”, a mai spus omul de știință.
Cercetătorii au analizat mișcările încheieturii în patru direcții. Unii participanți au fost rugați să vizualizeze mental diverse mișcări ale mâinii și să indice pe un raportor unghiul până la care credeau că pot ajunge.
Alți participanți au văzut diferite poziții pe raportor și au trebuit să decidă dacă pot atinge aceste poziții prin îndoirea încheieturii.
În final, mobilitatea reală a încheieturii a fost măsurată în patru direcții: participanții trebuiau să-și îndoaie mâna spre interior și exterior, către antebraț și să-și încline încheietura spre degetul mare sau degetul mic. La trei dintre aceste patru mișcări, a existat o diferență semnificativă între mobilitatea presupusă și cea reală, participanții subestimând mobilitatea. Singura excepție a fost mișcarea spre degetul mare, unde diferența a fost mică, se arată într-un raport publicat de jurnalul Communications Psychology.
A devenit clar că oamenii nu sunt conștienți de adevăratele limite ale mobilității lor. ”Putem doar specula asupra motivelor. Explicația cea mai probabilă este că această distorsiune ne protejează de accidentări, împiedicându-ne să forțăm prea mult. În felul acesta, poate că trebuie să facem mici corecții în timpul mișcărilor, dar astfel ne protejăm mușchii, tendoanele și ligamentele”, a mai explicat omul de știință.