În dimineața zilei de 3 octombrie, forțele aeriene din Israel au lovit ținte din Siria. Una dintre ele a fost un uriaș depozit de muniție aflat în apropiere de principala bază militară a Rusiei, situată lângă localitatea Hmeimim, pe coasta estică a Mării Mediterane.
Conform mai multor surse, prin depozitul respectiv, reprezentanții Iranului transferau proiectile de artilerie către gruparea teroristă Hezbollah, sub protecția Kremlinului, care se folosea de faptul că nici Israel, nici SUA nu vor trece „linia roșie” de a ataca direct interesele Rusiei din Orientul Apropiat, reținerea venind din încercarea de a evita escaladarea conflictului din zonă.
Dar situația s-a schimbat, iar forțele de la Ierusalim au distrus una dintre cele mai importante verigi de aprovizionare cu arme a Hezbollah, pe lanțul logistic creat de Iran, cu sprijinul Rusiei.
Imediat după începutul invadării Ucrainei la ordinul lui Putin, relațiile dintre Moscova și Teheran au urcat la un nou nivel.
Sute de mii de drone Shahed au fost livrate de către Iran Rusiei, la care se adaugă rachete balistice și alte tipuri de armament.
Vulnerabilitatea Kremlinului în ce privește atacul cu drone a fost rezolvată de Iran, iar Putin a fost nevoit să ofere ceva în schimb.
Putin știe că este blocat în Ucraina. Prin urmare, el caută alte domenii în care poate impune costuri maxime Occidentului cu investiții și eforturi minime.
Anna Borshchevskaya, cercetătoare la Institutul Politic pentru Orientul Apropiat
Distragerea atenției de la Ucraina
Benjamin Netanyahu, premierul Israelului, a avut o atitudine reținută față de Rusia, de la începutul războiului din Ucraina.
Nu l-a criticat pe Putin, nu a transferat arme către Kiev și nu s-a implicat în susținerea cauzei lui Volodimir Zelenski, aceea de a-și elibera cât mai rapid țara.
Dar atentatul terorist al Hamas din data de 7 octombrie, în care peste 1.000 de israelieni au fost uciși, iar alți 250 luați ostatici, a schimbat totul.
„Dacă există un câștigător în urma atacului terorist din 7 octombrie și a războiului ulterior din Gaza, acesta este Vladimir Putin”, a scris Anna Borshchevskaya, cercetătoare a Institutului pentru Politica Orientului Apropiat din Washington, într-un eseu publicat de Jerusalem Strategic Tribune, în urmă cu un an.
„…Rusia nu are nevoie să declanșeze un război în toată regula, dar… actuala escaladare din Orientul Apropiat distrage atenția de la Ucraina - și astfel îi oferă posibilitatea lui Putin să-și urmărească obiectivele sale globale. În timp ce liderii occidentali continuă să ajute Israelul, aceștia nu își pot permite să-și ia ochii de la Putin”, a mai scris experta, indicând evoluția crizei din zonă.
După atacurile din 7 octombrie, guvernul de la Ierusalim a acționat astfel încât să-și atingă obiectivele rând pe rând.
S-a ocupat inițial de Hamas, apoi de Hezbollah, Iran, iar pe acest traseu a fost practic imposibil să nu se lovească de Rusia și de parteneriatul Moscovei cu regimul fundamentalist de la Teheran.
Imposibila decizie
La trei zile de la momentul în care aviația statului Israel a distrus depozitul de armament apărat de militarii ruși, Moscova nu a avut nicio reacție.
E ca și cum, o confruntare care a durat peste 40 de minute, în care bateriile antiaeriene rusești au tras asupra avioanelor israeliene, n-ar fi existat.
Semnalul dat de forțele din Ierusalim a produs o importantă schimbare în ce privește dinamica relației dintre Rusia - Iran, dar și Rusia - Israel.
Putin știe că nu poate lupta pe două fronturi, iar o confruntare directă cu Netanyahu i-ar reduce mult posibilitatea de a continua operațiunile militare din Ucraina.
Pe de altă parte, are nevoie de sprijinul economic și militar al Iranului pentru a reface stocul de armament și tehnologie militară.
Teheranul, zdruncinat serios de decapitarea rețelelor teroriste Hamas din Gaza și Hezbollah din Beirut, presează Moscova să decidă de ce parte e în acest conflict. Israel sau Iran?
Orice decizie va lua, va fi sinucigașă pentru Putin. Iar dacă va amâna să ia una, Netanyahu va continua să distrugă pozițiile Rusiei din Siria, astfel încât să stopeze transferul de arme către Hezbollah și Hamas.
Dispariția avantajului strategic
„În sine, aceasta este doar o altă lovitură israeliană asupra unui transport de arme din Siria, dar apropierea de Hmeimim este rară. Lovind atât de aproape de baza amiral a Rusiei, Israelul a trimis, de asemenea, un semnal că, în astfel de circumstanțe, orice este considerat o țintă legitimă și un risc acceptabil”, a declarat Charles Lister, directorul Institutului pentru Orientul Apropiat, specializat pe Siria și contra-terorism, citat de New York Times.
Ceea ce a părut după 7 octombrie 2023 un avantaj strategic pentru Putin a evoluat într-o situație în care Rusia își pierde rapid influența în Orientul Apropiat, fiind pe o spirală de creștere a tensiunilor cu Israel.
O astfel de situație e un balon de oxigen pentru Ucraina, care poate fi ajutată de reducerea influenței globale tot mai vizibile a Rusiei și de pierderile militare semnificative ale Iranului.