Liderul Phoenix, Nicu Covaci, a murit, vineri, la vârsta de 77 de ani.
„De azi ne-asteaptă, Dincolo,
Cel Ce Ne-a Dat Nume.
Prin TOT ce ne-a lăsat Mostenire,
Nicu Covaci este, de azi,
Pururi,
NEMURITOR!”, au scris membrii trupei pe pagina de Facebook Phoenix Transsylvania.
Nicu Covaci fusese diagnosticat cu o tumoră pe creier și operat în martie. Însă, recent, colegii lui anunțau că starea de sănătate a acestuia „nu se îndreaptă deloc spre bine”. Tratamentul postoperatoriu nu a putut fi terminat din cauza unor „complicații”.
Unul dintre cei mai mari muzicieni români
Nicu Covaci este unul dintre cei mai mari muzicieni români, fondatorul legendarei formaţii Phoenix. Lasă moştenire creaţii remarcabile şi nemuritoare precum: „Vremuri”, „Mugur de fluier”, „Cei ce ne-au dat nume”, „În umbra marelui U.R.S.S”.
Nicu Covaci, fondatorul formaţiei Phoenix, s-a născut la 19 aprilie 1947, în Timişoara. Compozitor, chitarist, pictor şi grafician, a studiat din copilărie pianul, acordeonul, dar şi limbile străine. A studiat la Liceul de arte plastice şi la Institutul de Arte Plastice din Timişoara, potrivit informaţiilor de pe blogul personal.
Formația Phoenix s-a înființat în 1961, grupul făcându-şi debutul un an mai târziu.
Prima compoziţie proprie a fost piesa „Ştiu că mă iubeşti şi tu”, înregistrată la radio în 1964. Din anul următor datează alte două înregistrări, „Bun e vinul ghiurghiuliu” şi „Pădure, pădure”, care erau şi primele melodii din rockul românesc inspirate din folclor. Acestea două se mai păstrează încă în arhiva Radio România.
După 1971, stilul Phoenix a fost schimbat, muzicienii inventând etno-rock-ul. În 1977, membrii trupei au fugit în Germania, iar între 1977 şi 1989, trupa a activat în Germania, ca Transsylvania-Phoenix. Din 1990, Phoenix s-a întors în România.
Trupa Phoenix
Formaţia a cunoscut mai multe variante de componenţă.
Cea actuală era formată din muzicienii: Nicu Covaci - chitară, voce, Costin Adam - voce, Flavius Hosu - baterie, Dan Albu – chitară, voce, Cristi Gram - chitară, voce, Dzidek Marcinkiewicz - clape, bass, voce, Volker Vaessen - bass, Marc Alexandru Tinţ – chitară.
Printre foştii membri se numără artişti consacraţi precum Ovidiu Lipan „Ţăndărică”, Josef Kappl, Mani Neumann, Mircea Baniciu, Florin (Moni) Bordeianu, Günther (Spitzly) Reininger, Kamocsa (Kamo) Béla, Costin Petrescu, Ionuţ Contraş, Bogdan Muntenita, Cristi Gram, Bogdan Bradu.
Discografia trupei în România cuprinde unele dintre cele mai influente albume muzicale româneşti: „Vremuri”, apărut în 1968, „Floarea stîncilor” din 1969, „Cei ce ne-au dat nume”, din 1972, reeditat pe CD în 1999, „Meşterul Manole”, în 1973, „Mugur de fluier”, 1974, reeditat pe CD în 1999, şi „Cantofabule” în 1975. Alte albume au fost lansate după întoarcerea trupei în România: ”În umbra marelui urs”, 2000, „În umbra marelui U.R.S.S”., 2003, „Baba Novak”, 2005, „Vino, Ţepeş!”, 2014.
- Formaţia a fost interzisă în 1974, au fugit clandestin din țară
Covaci scria pe blogul personal: „Formaţia Phoenix a fost interzisă în 1974. (...) Mi-am dat seama că nu mai merge şi m-am hotărât să plec. De cum am ajuns în Amsterdam, am început să umblu pe la studiouri ca să mă interesez cum să continui cu trupa afară. Singura soluţie era să-i scot ilegal din ţară.
Disperarea m-a împins să fac gestul ăsta. I-am băgat în boxele Marshall şi am pornit spre graniţă. Noaptea, am ajuns la Orşova. Grănicerii (...) mi-au spus să descarc maşina şi să trec la percheziţie corporală. Le-am spus că în maşină se află instalaţia mea (...). Unul se urcase pe boxa în care era Ţăndărică şi îşi bălăngănea picioarele la un centimetru de obrazul lui.
Până la urmă mi-au dat drumul şi am început să trec barajul spre sârbi. (...) Când am terminat, mă pun şi sârbii să deschid maşina. Când au văzut atâta amar de scule, au trântit uşa maşinii şi mi-au spus 'Idi'. Am luat-o în sus pe munte. (...) Băieţii au ieşit la lumină odată cu ziua şi când m-au întrebat unde suntem, m-am uitat în jur la brazi şi la norii aurii de la picioarele noastre şi le-am spus 'În rai' “.
Nicu Covaci a început să predea artă la o universitate populară din Germania. „Am început să fac expoziţii de pictură. Făcusem un tablou pe pânză de 45/6 m. Am întins o pânză pe o structură de oţel pe care o pictam de pe o macara. M-au angajat la decenatul cultural al oraşului să fac atât concepţie, cât şi producţie la spectacolele 'Evita' şi 'Jesus Christ Superstar', la teatrul din Osnabrück”, povestea Covaci pe blog.
Stabiliţi în Germania, Nicu Covaci şi membrii trupei (mai puţin Mircea Baniciu) au activat sub numele Mad House şi Transsylvania Phoenix, au scos câteva discuri şi i-au cunoscut pe Manfred „Mani” Neumann (vioară, voce), şi pe Tom Buggle (bass), care aveau să apară, alături de Covaci şi Ţăndărică, pe albumul „Transsylvania Phoenix”.
- Reîntoarcerea în țară
În luna mai a anului 1990 are loc prima întâlnire a lui Covaci cu publicul român dupa o absenţă de 13 ani, la festivalul de la Palatul Copiilor din Bucureşti, unde cântă doar împreună cu Mircea Baniciu câteva piese vechi cunoscute. Surprinzător, tot publicul, unde cei mai multi erau născuţi după ce formaţia a părăsit ţara, a cântat împreună cu cei doi, demonstrând că ştiau toate textele. A doua zi are loc un concert susţinut de o formaţie alcătuită din prieteni.
În acelaşi an, Phoenix cântă la Paris în „La cigalle” şi pregăteşte primul turneu în România în componenţa anilor ´70. Au loc înregistrări în formula Covaci, Baniciu, Kappl si Lipan.
Din 1991 şi până în prezent Phoenix a concertat atât în România, cât şi în diverse ţări din estul şi vestul Europei.
