Numirea lui Anghel Iordănescu în funcţia de selecţioner a avut, apoi, un efect extraordinar. Contând pe aportul „generaţiei de aur” a fotbalului românesc condusă din teren de legendarul Gheorghe Hagi, Iordănescu a dus România la Mondialul din SUA (1994) şi, ulterior, la Campionatul European din Anglia 1996.
Participarea tricolorilor la turneul final a lăsat un gust amar, după clasarea pe ultimul loc în grupă. România a dominat grupa de calificare, câştigând-o în faţa Franţei, alături de care a nimerit în grupă şi la turneul final. Preliminariile nu au fost deloc uşoare, cu o formaţie redutabilă a Franţei, semifinalistă la această ediţie şi care peste doi ani avea să câştige titlul mondial, cu formaţiile incomode ale Slovaciei şi Israelului şi cu Polonia aflată în criză.
România a făcut un singur pas greşit, pe teren propriu cu Franţa (1-3), după ce scosese un rezultat ''alb'' (0-0) în deplasare. Acestea au fost primele preliminarii în care s-au acordat câte trei puncte la victorie, în loc de două ca până atunci.
Echipa pregătită de Anghel Iordănescu a început cu stângul turneul final, 0-1 cu Franţa, dar mai avea şanse de calificare. Al doilea meci a fost cu Bulgaria, iar victoria aşteptată nu a venit nici de data aceasta. Soarta s-ar fi putut schimba dacă arbitrul danez Mikkelsen ar fi acordat un gol perfect valabil marcat de Dorinel Munteanu, dar nu a observat că mingea şutată de mijlocaşul român a depăşit linia porţii. În ultimul meci, care deja nu mai conta, tricolorii au fost învinşi cu 2-1 de Spania, iar astfel România încheia al doilea turneu final fără victorie.