Programul de scutire de viză ETIAS care permite intrarea în țările UE nu va mai fi gratuit. Începând cu anul viitor, accesul se va face contra unei taxe.
Cetățenii care vin în Uniunea Europeană din țări non-UE vor fi nevoiți să achite, din 2024, o taxă de 7 euro (7,7 dolari). Americanii ar putea fi surprinși când vor afla de această taxă, iar ceea ce îi va surprinde și mai mult va fi faptul că sistemul ETIAS este conceput pe modelul celui de scutire de vize ESTA, introdus de Statele Unite în 2009, notează CNN.
Taxa ETIAS este mai mică decât cea aplicată de ESTA, în valoare de 21 de dolari pentru doi ani.
Programat inițial să intre în vigoare în mai 2023, sistemul ETIAS a fost amânat în mai multe rânduri, dar acum se pare că va fi lansat în 2024 și se va adăuga taxelor de cazare și celor turistice care se aplică deja în toată Europa.
Cum funcționează ETIAS
Cetățenii din aproximativ 60 de țări non-UE care în prezent nu au nevoie de viză pentru accesul în UE, precum SUA, Marea Britanie, Japonia, Singapore și Emiratele Unite, vor fi obligați să achite taxa de intrare de 7 euro. Rezidenții din UE sunt exceptați, indiferent de naționalitate.
În schimb, cei care în prezent au nevoie de viză pentru a intra în UE vor trebui să facă în continuare acest pas birocratic, și să achite și taxa.
ETIAS va funcționa într-un mod similar cu programul ESTA din SUA. Călătorii trebuie să ceară permisiunea de a pătrunde în UE înainte de a porni la drum, printr-un formular online simplu. Taxa acoperă mai multe intrări timp de trei ani sau până la expirarea pașaportului - oricare dintre condiții survine mai întâi.
Solicitările ar urma să fie procesate în câteva minute, însă cele mai multe vor fi rezolvate în 96 de ore, conform estimărilor UE. "Unii solicitanți ar putea fi rugați să ofere informații sau documente suplimentare ori sa participe la un interviu cu autoritățile naționale, ceea ce ar putea lua până la 30 de zile în plus", avertizează site-ul oficial al ETIAS.
Se recomandă ca persoanele care vor să călătorească în UE să nu-și facă rezervări de zboruri sau pentru cazare până nu primesc confirmarea pentru această taxă.
Alte taxe aplicate în Europa
Cele mai multe orașe din Europa aplică o taxă turistică pentru vizitatorii care înnoptează - de obicei câțiva euro adăugați la factură la sfârșitul sejurului, deși uneori aceasta trebuie achitată în numerar. Pentru cei care fac rezervări prin platforma Airbnb, gazdele colectează de regulă taxa la sosire.
Încasările sunt, de obicei, virate către serviciile publice afectate de vizitatori, precum cele de salubritate și curățenie stradală. Amsterdam, de pildă, a alocat recent suma suplimentară de 7 milioane de euro sistemului de transport public.
Taxa turistică este aplicată de regulă pentru o săptămână - astfel, vizitatorii care stau mai mult sunt mai câștigați.
Marea Britanie reprezintă o excepție notabilă, însă acest lucru e pe cale să se schimbe: Manchester a devenit primul oraș britanic care a introdus o taxă de o liră pe noapte, începând din martie 2023. Edinburgh pare pregătit să-i urmeze exemplul, iar autoritățile locale din Țara Galilor se gândesc să ia aceeași măsură pentru nopțile de cazare.
Cei care nu rămân noaptea sunt taxați oricum, întrucât majoritatea orașelor europene aplică astfel de taxe. În unele orașe mai puțin vizate de turiști, taxele sunt mai mici. Călătorii nu trebuie să uite că turismul adaugă o povară grea destinațiilor, adesea în țări și zone semnificativ mai sărace decât cele din care provin turiștii, subliniază postul american.
Ce se întâmplă cu pasagerii navelor
Vapoarele nu sunt prietenoase cu mediul, astfel că unele orașe portuare aplică taxe la sosirea vaselor de pasageri.
Cei care debarcă de pe navele care acostează în Barcelona pentru 12 ore sau mai mult vor plăti 4,75 euro (3 euro taxa regională și 1,75 euro taxa de oraș).
Cei care ajung în Amsterdam cu vaporul plătesc 8 euro, taxă valabilă doar pentru ambarcațiunile care acostează o zi - în cazul în care călătoria începe sau se încheie în metropola olandeză ori înnoptezi, ești scutit de taxă.
În Italia se percepe "contributo di sbarco" (taxă de debarcare) pentru pasagerii non-rezidenți care debarcă pe insule, fie cu feribotul public sau cu ambarcațiuni private. Stabilirea cuantumului taxei le revine autorităților locale.
Ce taxe se aplică în principalele orașe europene
În principiu, cu cât e mai popular orașul, cu atât mai mult plătești ca să-l vizitezi. Amsterdam aplică o taxă de 7% din tariful hotelului, plus 3 euro pe noapte de persoană.
La Viena sistemul e mai complicat - se plătește 3,2% din tariful total al camerei, fără micul dejun și TVA, apoi se scade 11% din ce rămâne. Rezultă cam 2,5%.
În Portugalia, trei municipalități din zona turistică de coastă Algarve au introdus în 2023 o taxă turistică: Faro, Vila Real de Santo António și Olhão, unde taxa este un euro iarna și doi vara.
Cu cât cazarea este mai cochetă, cu atât plătești mai mult. La Roma, de exemplu, șederea la un hotel de 3 stele se taxează cu 4 euro pe noapte, dar la 4 stele este 6 euro, iar la 5 stele ajunge la 7 euro pe noapte.
În Veneția, taxa urcă de la un euro de persoană pe noapte la un hotel de o stea, la 5 euro pe noapte la 5 stele. Taxa se plătește pentru primele cinci nopți, pentru a-i determina pe turiști să stea mai mult.
Din 2024, în Veneția se va percepe și "contributo di accesso" ("taxa de intrare"), propusă încă din 2019 și amânată, cu o valoare de la 3 euro pentru o zi liniștită la 10 euro în vârf de sezon. Taxa se va aplica doar turiștilor de o zi care formează 90% din vizitatori. Cei care rămân noaptea sunt oricum taxați, așa că sunt scutiți de această taxă.
La Paris taxa variază între doar 0,20 euro pe noapte la un hotel de o stea și 5 euro de persoană pe noapte la un hotel elegant de tip "palais".
În Grecia, depinde de tipul cazării - taxele urcă de la 0,50 euro la 4 euro de cameră pe noapte.
Nu doar în Europa se aplică taxe pentru vizitatori, ci și multe orașe și hoteluri din Statele Unite obțin fonduri pe care nici măcar nu le îndreaptă către comunitate, subliniază CNN. Taxele se aplică și în Caraibe, unde de regulă se adaugă la costul cazării. În Noua Zeelandă există o taxă de intrare pentru turiști, iar în Japonia una de ieșire, pe care turiștii o achită la plecare.
T.D.