Mănăstirea San Estevo de Ribas de Sil (foto) din nord-vestul Spaniei se află la 20 de kilometri de traseul de pelerinaj Camino de Santiago, însă pentru Martín López Nores, cele două locuri păreau două lumi separate. Și i-a venit astfel o idee.
În 2019, López Nores, profesor la Departamentul de Inginerie Telematică din cadrul Universității Vigo din Spania, a participat la un eveniment organizat la această mănăstire veche de 800 de ani, alături de cercetători și reprezentanți locali. Participanții au discutat despre modalitatea optimă de a revitaliza economiile rurale.
Încetinirea ritmului
Deși Camino de Santiago a fost multă vreme un traseu popular de pelerinaj la locul sfânt unde se crede că este înmormântat apostolul Iacob, mănăstirea – considerată unul dintre cele mai spectaculoase locuri de patrimoniu din regiunea Galicia din Spania – a fost adesea trecută cu vederea de turiști.
„Ne întâlneam într-o bijuterie de loc – unul remarcabil, care trece neobservat de miile de pelerini care trec prin apropiere”, spune López Nores. „Ne-am dat seama că trebuie să îl facem mai vizibil, să atragem oamenii, să-i încurajăm pe cei de pe traseul de pelerinaj să descopere zona prin care trec, nu doar să se concentreze asupra următorului punct din ghidul lor.”
López Nores a condus un proiect care a beneficiat de finanțare din partea UE pentru a promova o nouă formă de turism în întreaga Europă – una care să se îndepărteze de masele de vizitatori internaționali care umplu nenumărate orașe și orășele europene în cea mai mare parte a anului.
Astfel, López Nores pus la inimă un sentiment exprimat de unul dintre cei mai mari călători ai secolului XXI, regretatul scriitor și filoelen britanic Patrick Leigh Fermor. În 1966, Leigh Fermor a comentat despre apariția turismului în masă în Grecia, scriind că „distruge obiectul iubirii sale”.
López Nores a promovat o abordare diferită, denumită „turismul lent” (slow tourism), care încurajează vizitatorii să își facă timp să se lase absorbiți de împrejurimi.
„Turismul în masă consumă locurile, în timp ce turismul cultural înseamnă crearea de legături semnificative cu oamenii și cu locurile”, spune acesta. „Este o formă de turism nedistructivă care aduce beneficii tuturor și, într-un fel, îmbogățește puțin mintea și o face mai interesantă”.
Răspândirea prosperității
Numeroasele persoane care călătoresc pe Camino de Santiago cheltuie sume semnificative de bani – peste 300 de milioane de euro în 2019. Dar fiindcă puțini turiști se abat de la traseul propriu-zis, beneficiile economice sunt relativ restrânse.
Fenomenul apare în întreaga Europă, bogată din punct de vedere cultural, și a inspirat un grup de cercetători spanioli și portughezi, între care și López Nores, să își unească forțele în efortul de a extinde beneficiile pelerinajelor. Denumit rurALLURE, proiectul s-a derulat timp de trei ani, până la sfârșitul lui 2023.
Obiectivul echipei a fost să îmbunătățească atractivitatea „turismului cultural” într-o serie de țări, din Spania până în Norvegia, și să se asigure că veniturile din turism merg și dincolo de traseele turistice principale.
Pentru Camino de Santiago, cercetătorii au creat un portal web și o aplicație pentru a evidenția punctele culturale de interes din apropierea acestui itinerar. Acestea includ muzee, locuri de o frumusețe naturală rară și baruri și restaurante cu mâncăruri și băuturi locale, cum ar fi vinurile Ribeira. În total, au fost cartografiate astfel 7.362 de situri în cadrul acestui proiect.
Sunt disponibile, de asemenea, ghiduri scrise și audio, voci și istorii locale, precum și informații grupate tematic despre, locuri naturale și tradiții regionale, de exemplu.
Alte pelerinaje acoperite de rurALLURE au inclus itinerariile către capitala Italiei, Roma, dar și alte trasee cunoscute cum ar fi Drumul Sfântului Olaf către Trondheim, în Norvegia și Drumul Mariei, care traversează Europa Centrală până în Șumuleu Ciuc, în România.
O nouă mentalitate
Cercetătorii au depășit cadrul tehnologiei în încercarea de a stimula schimbarea mentalității mediului de afaceri, a instituțiilor culturale și a altor organizații care au legătură cu diversele trasee.
Potrivit lui López Nores, sentimentul de concurență, care, în anumite locuri din Europa, chiar a dus la un moment dat la distrugerea indicatoarelor rutiere către locuri turistice rivale, a fost înlocuit de spiritul de colaborare.
O rețea de peste 100 de membri din Europa își coordonează acum eforturile, considerând că pot atrage vizitatori conlucrând și sporind popularitatea traseelor de pelerinaj, în ansamblul lor. Cele mai bune practici, dar și informații despre ce nu a funcționat bine sunt disponibile fără restricții.
De exemplu, orășelul Vila do Conde din nordul Portugaliei, obișnuit de multă vreme să fie ocolit de turiștii care ajungeau cu avionul până la Porto, în apropiere, pentru a se îndrepta apoi spre nord, către Santiago de Compostella – punctul culminant al traseului de pelerinaj Camino de Santiago – a cules roadele, potrivit lui López Nores.
Portalul și aplicația rurALLURE prezintă acum orășelul – cu conținut multimedia – într-un ghid privind patrimoniul literar al Camino de Santiago. Drept urmare, zona a prosperat ca destinație pentru turiști și pasionați de literatură deopotrivă.
„Această cooperare consolidează comunitatea noastră culturală și promovează schimbul de cunoștințe și resurse, în beneficiul tuturor”, a declarat Ivone Teixeira, coordonarea muzeului din Vila do Conde.
Deși este dificil de măsurat impactul aplicației rurALLURE în ceea ce privește numărul total de turiști, aceasta aduce schimbări clare pentru anumite locuri. De exemplu, Fundația Otero Pedrayo din satul galician Amoeiro a înregistrat o creștere remarcabilă a numărului de vizitatori ca urmare a prezentării sale în siturile rurALLURE din jurul Drumului de Argint – cel mai lung, dar și cel mai puțin parcurs dintre itinerariile Caminos de Santiago.
Numărul de vizitatori ai casei în care a locuit această mare personalitate a culturii galiciene a crescut de la doar câțiva la aproape 200 pe an.
Atracții periferice
Comunitățile periferice din Europa au fost în centrul unui alt proiect turistic finanțat de UE, denumit INCULTUM, acronim al turismului cultural inovator. Proiectul s-a încheiat în aprilie 2024, după trei ani.
Cercetătorii au ales 10 situri-pilot din nouă țări, din Irlanda până în Slovacia. Siturile se află în zone izolate care nu apar în ghidurile turistice tradiționale.
„Am dorit să evidențiem valorile și potențialul patrimoniului cultural care a fost până acum refuzat sau ascuns”, spune José Maria Martín Civantos, profesor la Departamentul de Istorie Medievală în cadrul Universității Granada din Spania și coordonator al proiectului. „Utilizăm turismul ca un instrument, nu ca un obiectiv.”
În Irlanda, proiectul-pilot a inclus o inițiativă de patrimoniu local în care grupuri locale efectuează anchete ale cimitirelor istorice și consemnează povești transmise pe cale orală.
Inițiativa, denumită Historic Graves (Morminte istorice), s-a extins prin INCULTUM pentru a include decesele survenite ca urmare a Marii Foamete din 1845-1852, când au murit circa 1 milion de oameni.
La ora actuală, tot în jur de 1 milion de oameni au emigrat din Irlanda. Mulți dintre descendenții lor din SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă își identifică strămoșii prin inițiativa Historic Graves, iar unii dintre ei călătoresc în Irlanda ca parte a acestui proces.
În Slovacia, INCULTUM a inclus un cartier minier abandonat din zona centrală a Banska Bystrica. Acest loc este o sursă de patrimoniu industrial, școlile locale și alte grupuri conlucrând pentru a recupera amintirile comunității.
Este în lucru o hartă digitală interactivă care prezintă „comori miniere” pe care turiștii le vor putea vizita.
Întâmplarea face ca această zonă să fie inclusă și în hărțile digitale rurALLURE, deoarece se află în partea slovacă a Drumului Mariei.
Un echilibru mai bun
Ambele proiecte oferă o foaie de parcurs pentru Europa, care încearcă să răspândească beneficiile economice și să reducă costurile turismului asupra mediului.
Martín Civantos consideră că Europa trebuie să încerce să reanimeze zonele rurale într-un mod fidel trecutului lor, reimaginând totodată viitorul lor. Acesta afirmă că o astfel de abordare servește atât turiștilor, cât și comunităților locale pe termen lung.
„Înseamnă că vizităm un loc fără a avea un impact negativ asupra mediului sau a comunității”, spune Martín Civantos. „În fapt, ajutăm comunitatea să își conserve valorile și patrimoniul, oferind ceva pozitiv înapoi”.
Articol scris de Ali Jones
Cercetările menționate în acest articol au fost finanțate prin programul Orizont al UE. Opiniile persoanelor intervievate nu reflectă neapărat opiniile Comisiei Europene.
Mai multe informații
- rurALLURE
- INCULTUM
- Cercetarea finanțată de UE în domeniile culturii și creativității
- Viziunea rurală a UE
Acest articol a fost publicat inițial în Horizon, revista de cercetare și inovare a UE.