Asociația Femeilor Pictore și Sculptore a fost înființată în 1916 de Olga Greceanu (1890-1978), Nina Arbore (1889-1942) și Cecilia Cuțescu-Storck (1879-1969). Regina Maria a acceptat invitația de a fi președinte de onoare și de a expune alături de artiste. În contextul intrării României în Marele Război, momentul constituirii Asociației a avut loc în anul în care Cecilia Cuțescu-Storck a devenit prima femeie profesor de artă din Europa, ceea ce a constituit un imbold esențial pentru activitatea expozițională și pentru mișcarea feministă română.
Femeile pictor și sculptor active la începutul secolului XX, într-un moment de maximă efervescență culturală, se află în centrul unei noi expoziții la Art Safari, care se deschide pe 6 septembrie.
Noua expoziție, curatoriată de Alexandra Ilniţchi-Ardelean, examinează impactul pe care l-au avut expozițiile cu componență exclusiv feminină pe scena artistică bucureșteană interbelică. În același timp, prezintă diversitatea și libertățile stilistice ale femeilor-artist active în prima jumătate a secolului XX. Asociația Femeilor Pictore și Sculptore a fost probabil întemeiată după modelul francez al Uniunii femeilor pictore și sculptore (Union des femmes peintres et sculpteurs), înființată în anul 1881 și desființată în anul 1994, după 110 ani de existență și activitate.
Asociația a avut drept scop creșterea vizibilității artei create de femei și dezvoltarea unei solidarități între acestea. Artiste respectate și apreciate, cunoscute de criticii de artă, au expus alături de tinere debutante, ceea ce a contribuit la popularizarea meseriei de artist în rândul femeilor și la dezvoltarea profesională a participantelor. Totodată, expozițiile cu componență exclusiv feminină au fost predominant caracterizate de o mai mare libertate stilistică și de influențe moderniste mai pronunțate față de expozițiile cu componență mixtă sau exclusiv masculină.
Artistele din România, conectate la marea artă europeană
Lucrările de artă prezentate la Art Safari demonstrează abilitatea artistelor de a opera cu tehnici și curente artistice noi, cu care s-au familiarizat mai ales în contextul studiilor în străinătate. Aflate în contact cu arta europeană clasică și avangardistă, într-o perioadă de maximă efervescență culturală, ele s-au pregătit în academii sub îndrumarea unor profesori talentați, alături de care au dobândit și și-au dezvoltat măiestria. În același timp, arta creată de unele artiste pune în dificultate orice tentativă de clasificare în curentele vremii, fiind caracterizată de originalitate și expresie interioară de redare a propriului univers.
O componentă semnificativă a expoziției o reprezintă răspunsul criticilor de artă la expozițiile femeilor-artist. Opiniile au fost divizate între aprecieri sincere ale creațiilor, tentative de comparații cu expoziții mixte ori masculine și presupusa căutare a motivației din spatele unor astfel de expoziții cu componență exclusiv feminină, pusă pe seama feminismului și chiar a misandriei. Tendința generală a cronicilor înclină, însă, spre evaluarea cinstită, deși subiectivă, a calității artistice și a progreselor înregistrate de la o expoziție la alta.
Șase expoziții de succes
Cele șase expoziții organizate sub auspiciile „Asociației Femeilor pictore și sculptore” au reprezentat o mișcare de solidaritate a artistelor într-o lume a bărbaților și au consolidat statutul lor de artiste profesioniste în contrast cu diletantismul cu care erau asociate până atunci femeile.
Patronajul și sprijinul public oferit de către Regina Maria cu ocazia primei expoziții, în 1916, a contribuit la o recepție plină de simpatie din parte publicului. Contribuția anterioară a Reginei la nivelul societății române a venit și sub forma unui model oferit fetelor din familiile bune de la trecerea dintre secole, prin practica sa artistică și expunerea alături de gruparea „Tinerimea Artistică”.
Operele de artă prezentate în cadrul acestor expoziții au scos în evidență atașamentul artistelor față de curentele moderniste. Stilurile academiste, considerate clasice, erau direct legate de tradiționalism și de separarea irevocabilă dintre sexe, ceea ce ar putea să explice caracterul avangardist al artei create de femei. Nefiind primite în rândul artiștilor tradiționaliști, tinerele cu înclinații artistice și-au făurit propriul destin, urmând un parcurs educațional distinct și personalizat. Formate în spiritul vremii la școli și academii europene, predominant pariziene și müncheneze, numeroase femei-artist au fost sprijinite de către familie, soț sau de un profesor. Ele au beneficiat de pregătire profesională alături de profesori cu o gândire liberală, care au acceptat locul tinerelor femei alături de cursanți bărbați în cadrul lecțiilor de pictură și desen. Ralierea artistelor române la curente precum postimpresionism, cubism, futurism, expresionism, fovism, constructivism, indică o mare adaptabilitate și capacitate de integrare în noua societate aflată în plină dezvoltare.
Expozițiile feminine nu și-au mai găsit locul în noua societate după instaurarea comunismului
Femeile-artist s-au mai reunit ulterior în contextul unor expoziții internaționale. Anul 1925 le-a adus femeilor pictore un mare succes la Atena, într-o manifestare artistică organizată în contextul Congresului „Micii Antante Feminine” (numită și „Mica Înțelegere Feminină”). În 1934, la Varșovia s-a deschis a doua „Expoziție internațională a femeilor pictore, sculptore și gravore” aducând împreună creații ale femeilor-artist din 14 țări, desfășurată la Institutul de propagandă al artei. „Expoziția internațională a femeilor pictorițe” de la Paris s-a deschis în anul 1936, iar noi expoziții au avut loc și în 1938 la Belgrad, Zagreb, Ljubljana, București și Cluj, în contextul Micii Înțelegeri Feminine, patronate de M.S. Regina Maria a României, M.S. Regina Marioara a Iugoslaviei și Doamna Hana Benešová – Primele femei din statele aliate.
Activitatea și eforturile femeilor-artist de a expune împreună în perioada 1916-1926, sub egida „Asociației Femeilor pictore și sculptore”, au deschis noi orizonturi și oportunități pentru arta feminină română, precum și pentru noi asocieri de femei-artist cum au fost „Cercul artistic feminin” (înființat în 1938) ori „Gruparea feminină” (activă între 1938-1948). Expunerea colectivă a creațiilor semnate de femei le-a adus vizibilitate, urmată de acceptarea lor mai facilă în alte grupări mixte de artiști. Expozițiile personale ale femeilor au fost adeseori primite cu aprecieri, iar inițiativele lor de a se face remarcate și peste hotare au contribuit în mod pozitiv la recunoașterea meritelor artistice de care dădeau dovadă.
Deși opinia critică față de aceste expoziții de grup a oscilat, reflectând de fapt starea societății și valorile de la acel moment, consecințele au fost în ansamblu de natură constructivă.
Pe măsură ce perioada interbelică se apropia de final, situația politică a Europei era în proces de transformare, iar odată cu instaurarea regimului comunist în România – totul s-a schimbat.
Ce artiste vedem la Art Safari
Expoziția de la Art Safari prezintă lucrări semnate de marile artiste ale României: regina Maria, Cecilia Cuțescu-Storck, Olga Greceanu, Lucia Dem. Bălăcescu, Nadia Grossman-Bulighin, Mina Byck Wepper, Irina Codreanu, Georgeta Peters Holban, Celine Emilian, Elena Popea, Micaela Eleutheriade, Margareta Sterian, Ligia Macovei, Rodica Maniu (Mützner), Nina Arbore, Margareta Cossăceanu-Lavrillier, Maria Ciurdea Steurer, Merica Râmniceanu, Milița Petrașcu, Lucia Beller, Magdalena Rădulescu, Lola Schmierer Roth, Casilda Miracovici, Florența Pretorian, Maria Brateș-Pillat, Ecaterina Filionescu Murnu, Corina Lecca Pârvulescu, Letiția Lucasievici, Juliette Orășianu.
Art Safari, ediția dedicată femeilor, poate fi vizitată în perioada 6 septembrie – 15 decembrie, de joi până duminică, între orele 12:00 și 21:00. Biletele și programul expozițiilor poate fi accesat pe site.