Dacă vrei să parcurgi pe jos un drum care te (re)conectează cu natura și cu tine însuți nu mai trebuie să mergi până în Spania. Avem și noi, în România, un traseu care concurează la frumusețe și la puterea de a scoate ce e mai bun din tine cu El Camino de Santiago (Calea Sfântului Iacob). Este vorba de Via Transilvanica, un traseu care traversează unele dintre cele mai spectaculoase zone din țara noastră.
Ancu Radu – antreprenor și CEO la Adonis Software – și-a luat un prieten și au străbătut împreună 130 de km din acest traseu, mai exact porțiunea bucovineană.
În interviul acordat SpotMedia.ro, el ne-a explicat cum a trăit această experiență și de ce traseul e important pentru promovarea turismului autohton.
Spune-ne câteva cuvinte despre tine și despre relația ta anterioară cu experiențele outdoor.
Sunt antreprenor, CEO la Adonis Software. Sunt un mare fan al aventurii, al explorării lumii în care trăim și cred cu tărie că orice nouă călătorie te mai îmbogățește puțin și te ajută să evoluezi într-o versiune mai bună.
Cum ai decis să te înhami la această experiență? Ce așteptări aveai la început?
Aveam de mult în plan să fac o bucată din El Camino. Dar am citit între timp cartea lui Tibi Ușeriu, „27 de pași”, în care amintea de proiectul Via Transilvanica - am fost imediat atras de a trăi o experiență similară, dar pe plan local, prin locuri mai puțin umblate încă, mai sălbatice decât foarte frecventatul El Camino.
Povestește-ne câteva detalii despre drum, despre experiențe, cât ai mers, pe unde, cât timp, impresii și lecții învățate.
Deși Via Transilvanica se întinde peste 800 km și nu e încă finalizat (am înțeles că vor fi 1.100-1.200 km), traversând România de la N-E la S-V, noi am ales să facem o bucată de aproximativ 130 de km, care traversează Bucovina de la Putna la Poiana Negri.
Asta pentru că îmi doream de mult o experiență bucovineană, iar acesta mi s-a părut cel mai autentic mod de a cunoaște zona. Drumul trece pe la multe din mănăstirile Moldovei: Putna, Sucevița, Moldovița și multe altele, prin munții Carpaților Orientali din N-E, prin dealuri și păduri de poveste.
Arată-ne o poză din timpul experienței pe Via Transilvanica și explică-ne de ce ai făcut-o și ce emoții/sentimente/gânduri aveai în acel moment.
Era prima zi mai dificilă, 25 de km de mers și multe urcușuri în pieptiș. Am subestimat de câtă apă voi avea nevoie și am luat destul de puțină la mine. În zona nu găsisem izvoare. Deshidratarea e una din cele mai mari probleme pe care le poți avea. Fix din curtea din imagine a ieșit o bătrână care, fără să zicem nimic, s-a oferit să ne dea apă. Mai la fix de atât nu se putea. Așa sunt localnicii acolo, bucuroși să te cunoască și să te ajute. A săltat inima în mine de gratitudine și speranță în oameni.
Am văzut că din ce în ce mai mulți români fac astfel de drumeții și (re)descoperă frumusețile țării. Din punctul tău de vedere, de ce avea nevoie și România de un "El Camino"?
Ar fi fost păcat să nu aibă. Țara cu cea mai multă natură virgină din Europa, în care încă mai există un petec de sălbăticie, în care frumusețile sunt atât de unice și variate, să nu aibă astfel de oportunități de explorare, în timp ce alte țări promovează monumente și locații cu mult mai puțină istorie și frumusețe, ar fi fost pur și simplu o mare pierdere, o defavoare românilor și umanității.
Ce lucruri ai să le spui celor care vor să treacă și ei prin această experiență?
În primul rând, să nu fie speriați. Mulți nu se aventurează pentru că li se pare un efort prea mare sau le e frică de întâlniri cu animale sălbatice - și de necunoscut, la modul general. Traseul poate fi făcut în orice ritm, iar o condiție fizică de nivel mediu e suficientă. Tocmai citisem un articol despre un tată care a făcut o mare parte din traseu cu fetița sa în vârstă de 10 ani.
De asemenea, ghidul și sprijinul organizatorilor este excelent în așa fel încât să te asiguri că ai tot echipamentul necesar, ai unde să dormi și confortul necesar, ai unde te hrăni și hidrata. Iar experiența va face ca orice reticență inițială să pară absurdă.
Care e cea mai interesantă schimbare care s-a petrecut în tine după această experiență?
Sunt multe lucruri pe care le câștigi: condiție fizică, aer curat, bucuria peisajelor, mâncarea extraordinară, căldura localnicilor, dar pentru mine aș spune că cel mai important e să redescopăr simplitatea. Viața, în esență ar trebui să fie simplă, iar eu personal am nevoie constant de astfel de remindere, care să mă recentreze. Poate pentru a compensa viață haotică în care trebuie să găsești permanent controlul din lumea antreprenoriatului. Traseul e un proces meditativ și introspectiv, în esență.
În ce fel această experiență te-a îmbogățit ca om?
Eu am călătorit cu Sebi, un prieten apropiat. Am discutat mult în 7 zile. De toate și despre orice. Ne-a ajutat să ne cunoaștem mai bine unul pe celălalt, dar probabil că mai important e că din discuțiile astea ajungi să te cunoști puțin mai bine pe tine însuți. Și, ca orice călătorie, m-a îmbogățit mai mult și din punct de vedere cultural - am învățat despre tradițiile zonei bucovinene, istoria locurilor, mâncarea, am cunoscut localnicii.
Cât a însemnat pentru tine (re)conectarea cu natura?
Natura are mereu darul de mă recentra. Îmi dă claritate. Această autostradă aglomerată și haotică a gândurilor se liniștește, își găsește pacea, iar mașinile odată una după altă într-un ritm amețitor, fiecare cu viteza ei, pe care nu le puteam urmări, se aliniază acum ordonat și trec rar, lin pe șoseaua gândurilor, cu viteză mică și constantă, putându-mă concentra ușor pe fiecare la rândul ei și dându-i sens și scop.
Ce rol poate avea un astfel de traseu în promovarea turismului românesc?
Enorm. Combinația naturii extraordinare din țara noastră și a unui traseu bine executat poate concura oricând cu El Camino - sau cu orice alt loc din lume. Promovarea bună va face diferența. Organizatorii, care merită foarte felicitați (ONG-ul Tășuleasa Social) fac tot posibilul pentru asta, dar cred că noi toți trebuie să contribuim.
Descrie experiență această în 5 cuvinte.
Aventură. Natură. Introspecție. Sănătate. Simplitate.
Ce vrei să adaugi și nu te-am întrebat?
Doar că se poate și în România. Via Transilvanica este o experiență extraordinară, un traseu foarte bine marcat și organizat. Felicitări celor de la Tășuleasa Social și recomand maxim tuturor că și soluție de turism local autentic, mai ales în aceste vremuri de pandemie.