O asistentă a salvat peste 400 de vieți și vrea să-și echivaleze greutatea în litri de sânge donat. Americanii i-au mulțumit cu un billboard în Times Square

#MyBloodIsGold
O asistentă a salvat peste 400 de vieți și vrea să-și echivaleze greutatea în litri de sânge donat. Americanii i-au mulțumit cu un billboard în Times Square

Camelia Săbădean a salvat peste 400 de vieți, după ce a donat sânge de aproape 130 de ori, până acum. Americanii chiar i-au pus chipul pe un billboard în Times Square, în semn de recunoștință.

Până la acel moment donase 54 de litri de sânge, dar de atunci a mai donat. Și-a propus chiar să-și echivaleze greutatea corporală în litri de sânge donat și își dorește să miște prin acest gest o generație întreagă, care să facă o obișnuință din a dona sânge regulat.

Donând sânge ne regenerăm”, spune cu o energie fantastică Camelia Săbădean. Iar acesta pare a fi secretul frumuseții ei fizice, alimentată de o atitudine pozitivă, pe care rar o întâlnești, chiar dacă mergând pe calea medicinei a lăsat deoparte pasiunea ei de-o viață: muzica.

”Oricum hematiile mature, după 100 de zile, se distrug în splină. De ce să nu mergem să donăm sângele acela și să salvăm o viață? De ce să-l lăsăm să se distrugă? Pentru că măduva hematogenă este stimulată să producă celule tinere, celule noi mult mai apte de funcția lor de transport al oxigenului. Ne regenerăm. Ne menținem tinerețea. De ce să nu donăm?”, ne spune Camelia Săbădean, într-un interviu acordat spotmedia.ro.

Foto: Arhiva personală
Cum ați ajuns pe billboard-urile din Times Square?

Untold a făcut toată treaba aceasta, a făcut o campanie de donare de sânge. Untold a cerut centrelor de transfuzie din țară să-i recomande pe donatorii care s-au remarcat în mod special, cu numărul de donări de sânge. Cei de la Târgu Mureș m-au contactat pe mine.

Eu am rămas în memoria lor mult mai ușor, pentru că am lucrat peste 20 de ani la Centrul de Transfuzie Sanguină din Târgu Mureș. Chiar am performat în treaba asta. Toate colegele au donat, dar eu m-am ținut de treabă.

M-au contactat, m-au întrebat dacă sunt de acord să dea numele meu celor de la Untold. Apoi, ei m-au întrebat dacă vreau să dau un interviu, dacă sunt de acord ca imaginea mea să apară pe ecranele acelea. E foarte spectaculos totul. Nu mi-am imaginat și nici nu știu dacă am meritat.

A venit la pachet cu o mare bucurie și recunoștința asta din partea semenilor - nu vă dați seama - n-aș schimba-o pe absolut nimic ceea ce a făcut Untold pentru mine și pentru ceilalți 3 donatori.

Campania a fost derulată în sincron cu Halloween-ul american și, fiind într-un parteneriat cu PRO TV și Kaufland, așa am ajuns eu ca, preț de câteva zile, să apar pe ecranele din Times Square în New York.

Spuneați că ”ați performat”. Spuneți-ne mai multe despre ”performanță”?

M-am angajat în septembrie 1988, am primit repartiție guvernamentală, după medie.(…)

Eu am fost un copil care a învățat la toate materiile, am terminat cu 9.40 liceul sanitar, dar pentru că am primit repartiție în Târgu Mureș, părinții, fiind un copil unic, au vrut să fac o meserie.

Eu am vrut să fac muzică, am vrut să fac dreptul, Academia de poliție, am vrut de toate, numai asta n-am vrut pentru că aveam o teamă de ace extraordinară.

M-am angajat la centrul de transfuzie, exact unde se recoltează, exact ce nu mi-aș fi dorit pentru nimic în lume.

De asta, în treaptă - era treaptă atunci în liceu - am dat la laborator, sperând să ajung într-un laborator, să nu trebuiască să recoltez și am reușit și acolo, în treaptă, 9.55 -mi-aduc aminte- și am ajuns tot unde trebuia.

Cred că Dumnezeu a avut un plan și a scos din toate acțiunile mele un lucru atât de bun.

Întotdeauna mi-am dorit să fiu profesionist, să fac lucrurile profesionist și, pentru a face profesionist un lucru, trebuie să știi în amănunt totul despre el.

Iar eu am donat din două motive: O dată pentru a-mi învinge teama, așa cum psihologii spun că dacă ți-e teamă de ceva trebuie să depășești această teamă făcând lucrul acela. Și pentru a ști ce anume simte donatorul când donează, de ce are el nevoie pentru ca acea acțiune care vine la pachet, de cele mai multe ori, cu emoție și cu teamă, să fie nu doar finalizată firesc, fără prejudicii fizice, emoționale, dar - mai mult, să fie un act care să se dorească repetat.

Să genereze bucurie și sentimente de emoție, de împlinire. E o sărbătoare a spiritului. La mine totul se trăiește, totul este emoție. Sunt construită numai din emoții.

De prima donare depinde totul. Un donator bucuros, împlinit, este un donator care se va fideliza în timp.

Am continuat să donez de câte ori am avut ocazia. Eu eram acolo, mie mi-era mult mai ușor să donez față de alții. Nu vorbesc față de colegi, ci față de alții care trebuiau să se ceară de la angajator, cu toate că în regimul comunist și atunci ca și acum se dă o zi liberă de la serviciu. Dar probabil că lucrau în ture, nu întotdeauna puteai să lipsești de la serviciu, probabil că dădeai peste cap o întreagă schemă.

Pe vremea regimului comunist se dona mai puțin, se dona 250 de ml, în flaconașe. Se făceau campanii nu de donare de sânge - atunci le spunea campanii de recoltare sânge - și mergeam cu salvarea, ne împărțeam în două personalul de la centrul de recoltare, o parte ne urcam în salvări și ne duceam pe la sate.

Deci administrațiile locale... primăria se ocupa de primirea noastră și de motivarea donatorilor din mediul rural. Și, vă spun, eram primiți ca niște vedete.

În primul rând, eram primiți în dispensar acolo, se organizau niște boxe cu niște cearșafuri cu niște găuri prin care noi nici nu vedeam donatorii, că ei își băgau mâna și noi vedeam doar niște mâini.

Aveam o recoltă bogată, vă spun, aproape întotdeauna veneam cu peste 100 de sticle de sânge.

Toată manifestarea aceea de recoltare de sânge se termina într-un mod foarte optimist, se finaliza cu o masă dată la căminul cultural.

Vă spun, era o bucurie și pentru noi, și pentru cei care au donat. Pe lângă acele tichete pe care le primeau - și acum se primesc șapte tichete - plus pachetul acela de analize care, altfel, ar costa foarte mult - te testezi și tu, la rândul tău, de niște boli care altfel nu ți-ar veni în minte să te testezi.

Nu doar că se face o hemoleucogramă sau teste biochimice, dar efectiv ești testat pentru trei tipuri de hepatită, pentru depistarea unei leucemii incipiente, pentru HIV, pentru sifilis. Este un pachet de testare extraordinar.

Tu vii și donezi sânge și poate îți salvezi propria ta viață, pentru că poți să descoperi din timp o afecțiune care, dacă nu ai fi venit să donezi, să salvezi pe cineva nu ai fi prins-o la timp.

Foto: Arhiva personală
De câte ori ați donat sânge?

Cred că mă apropii de 130 de donări. Chiar dacă se face la 2 luni și ar veni de 6 ori pe an, femeile pot dona de 4 ori pe an, bărbații de 5 ori. Dacă ai 55 de kilograme și o hemoglobină spre 13 și o stare de sănătate bună se poate dona, dar nu trebuie să exagerăm. Dacă donăm plasmă prin afereză, putem dona la un interval de o lună de zile.

Am de gând să-mi echilibrez greutatea corporală cu cantitatea sângelui donat. Deci mă gândesc că am nevoie de vreo 5 ani să ajung acolo. Am 62 de kilograme, să ajung la 62 de litri donați, dacă o să fie totul bine.

Un obiectiv nobil...

Da, e nobil. Mi se pare firesc. Eu nu pot concepe de ce nu putem dona sânge, pentru că nu suntem eroi. Suntem oameni.

Oricum hematiile mature, după 100 de zile, se distrug în splină. De ce să nu mergem să donăm sângele acela și să salvăm o viață? De ce să-l lăsăm să se distrugă? Pentru că măduva hematogenă este stimulată să producă celule tinere, celule noi, mult mai apte de funcția lor de transport al oxigenului. Ne regenerăm. Ne menținem tinerețea. De ce să nu facem?

Care sunt temerile oamenilor?

Teama este justificată. 80 și ceva la sută din donatori care, din varii motive sau într-o conjunctură nefavorabilă în familia lor, au venit să doneze mi-au spus: ”Doamnă, eu o să leșin, pentru că de fiecare dată când mi se recoltează sânge, eu leșin”.

Fiecare ne-am făcut o analiză în viața noastră. Sunt persoane care, de teamă, leșină. Pentru că în momentul în care te duci să ți se recolteze sânge pentru o analiză, normal că nu ești tratat cu suficientă atenție.

Pentru că e vorba de o cantitate foarte mică de sânge, totul merge rapid, uneori aici avem o … nu știu cum să-i zic… problemă, în sistemul sanitar.

Gândindu-se că e o cantitate mică de sânge, nu pun atâta preț pe felul în care tratează pacientul.

Și atunci omul acela este prejudiciat emoțional și, poate, uneori, fizic: omul acela leșină. Și, atunci, omul acela care a pățit-o de la o cantitate mică de sânge, vă dați seama că ăluia nu-i mai vine să doneze. Și vine doar când este în situația de a salva un aparținător.

De asta avem campaniile acelea sporadice prilejuite de accidente majore sau catastrofe sau boli severe ale aparținătorilor noștri. De asta este caracterul ăsta sporadic, venim câte 50 și iar pauză, sau 20-30 și iar pauză. Asta nu ne ajută. Asta spun. Au pățit-o oamenii.

Omul acela care a venit la donare are nevoie de un confort psihic și trebuie să-i creezi o stare, să se simtă protejat, să se simtă pe mâini bune, pe mâini sigure.

Trebuie să creezi o atmosferă extraordinară acolo, în sala unde se recoltează sânge, unde se donează 400 de mililitri. Deci asta trebuie făcut. Nu vă pot spune câţi oameni au mărturisit ”Doamnă, nu-mi vine să cred că s-a terminat donarea și nu simt nimic. Eu mai vin”.

Nu toți au revenit, dar mulți au venit, pentru că s-au simțit bine la prima donare.

Ce făceați dumneavoastră pentru a face prima donare să conteze?

Vorbeam despre orice și îl țineam de mână și povesteam, îl întrebam cine este, verificam fișa.

Pe vremea regimului comunist, erau atât de săraci unii oameni - noi pe pătura asta a populației ne bazam, care donau pentru tichete - am pățit-o că veneau și-și învățau data nașterii și semănau cu verișorul și veneau cu buletinele lor și aveau aceeași grupă (de sânge - n.red) și eram ca niște polițiști.

Îl mai întrebăm o dată și îi spunem despre toate avantajele donării de sânge, despre testele care i se vor face. Îmi puneau întrebări la rândul lor, dacă am donat și eu, dacă avem copii, dacă nu avem copii. Treceau 5-8 minute, zburau. Nu simțeau nimic.

Dar trebuie să vorbești cu omul acela și să-l întreții. Dacă nu faci treaba asta, nu ai cum să-i bagi acul și să-l lași acolo, n-ai cum, că l-ai pierdut. Nu simte când i se ia sânge, dar el își amplifică emoțiile cu care a venit… sugestia negativă face mai mult decât una pozitivă.

Vorbeați despre cazul acelui om care a venit să doneze și a depistat o leucemie incipientă.

După ce am plecat de la centrul de transfuzie, am aflat despre un om care a donat și, făcându-i-se acea analiză, i s-a descoperit acea afecțiune.

În general, când descoperi o leucemie incipientă, se poate interveni la timp. De asta vă spun, este salvatoare. Nu doar pentru cel care primește, ci și pentru cel care donează.

Cine își face această analiză? Costă în jur de 100 de lei, dar nu te duci să testezi să afli dacă ai o leucemie incipientă dacă ai o stare de sănătate bună. Și e clar că acel om avea o stare de sănătate bună, din moment ce s-a dus să doneze.

Ce sfaturi aveți pentru a încuraja donarea în România?

Eu mă gândesc la tineri. Donarea de sânge ar trebui să devină o obișnuință, să intre în cultura noastră, ar trebui să fie implementat de la vârste tinere.

După sărbătoarea majoratului, să mergem să donăm sânge. Un grup de tineri. Doar așa ne putem împlini ca oameni. Nu ne putem împlini cu obiecte, noi suntem ființe energetice.

O zi care trece fără să fac o faptă bună, care mă împlinește, e o zi pierdută.

Eu mă bazez foarte tare pe tineri, ca să putem crea campanii de donare de sânge care să-și piardă caracterul sporadic și să capete o ritmicitate. Să devină o obișnuință și o bucurie, împreună cu prietenii.

Ne conectăm la nevoile celorlalți și nu vom face doar un act uman, ci vom realiza ce fericiți suntem noi că suntem sănătoși și că putem face asta. Alții nu au, alții au nevoie de noi.

Nu ne facem eroi dacă donăm sânge. Pentru că nu ne sacrificăm viața, ci salvăm viața cuiva.

Dar lumea nu are nevoie doar de modele umane, are nevoie și de stimulente: administrațiile locale, din orașe, de exemplu, ar putea să vină în întâmpinarea nevoilor semenilor noștri cu nişte plusuri față de acea reducere la jumătate la abonamentul pentru transport în comun, pe lângă cele șapte tichete, pe lângă acel pachet de analize care se fac.

Să vină cu niște stimulente, cu niște plusuri. În orașe, de exemplu: bilete la film, la teatru, intrări… pentru instituțiile care sunt administrate de primăriile orașelor. Intrări la piscine, la grădini zoologice, la muzee. Mi se pare atât de simplu. Dă-i ceva în plus omului, să vină și să susțină acel pachet. Acel stimulent oferit de stat. Să vină și administrația locală cu ceva. Cumva să facem să se miște treaba asta. Să facem să devină, ritmică, să fie un stil de viață.

La țară, iarăși, cu siguranță se vor descurca primăriile, pentru că așa cum s-au descurcat în trecut, pot să organizeze așa de frumos. Evenimente care să se termine cu un spectacol… cu o masă organizată.

Vreau să vă spun de niște campanii:

Este un domn de la Reghin, Farcaș Mihai Dan, are asociația Our Lifetime, are tot felul de gesturi umanitare extraordinare, ajută copiii. A făcut șase campanii de donare de sânge. La Reghin se întâmplă treaba aceasta la interval de câteva luni. Lumea deja știe și se implică. Am fost și eu ambasador al evenimentului ultima dată.

Mulți au picat la acest ”examen”, pentru că trebuie să treacă 7 zile de la vaccinarea cu Pfizer și Moderna și 28 de zile de la vaccinarea cu Janssen.

Dar vor mai urma două campanii de donare de sânge. O campanie demarată de domnul Doru Borșan, organizată de asociația RUA (Români Uniți Acasă) și încă una organizată de primarul municipiului Târgu Mureș, domnul Szasz Zoltan, a cărei ambasadoare sunt eu. Vor urma două campanii mari de sânge. Și eu doresc ca ele să devină o obișnuință și domnul primar dorește asta.

Până să devină actul de donare un gest obișnuit, mai este mult.

Cum se vede nevoia de sânge din interior, din sistemul românesc de sănătate?

Depinde de nevoia fiecăruia, de boala pe care o are sau de intervenția pe care o suferă.

Pentru anemii foarte severe, cu hemoglobina sub 7, îi dăm o pungă de sânge ca să-l echilibrăm. Tu dacă ai hemoglobina 13 și te duci să donezi, ea scade până la 12, dar în câteva zile ea este recuperată cantitativ. Calitativ, în două săptămâni sângele este apt, tânăr și regenerat.

Dacă este vorba de un traumatism, vă dați seama, iarăși un hematocrit care scade. Se fac niște teste sanguine și atunci se știe ce nevoie de sânge are organismul acela. În funcție de ce suferă. Dacă a pierdut 2-3 litri de sânge, intervii cu terapia asta de sânge.

Când este vorba de leucemie, acești oameni au nevoie de plasmă, de concentrat unitar trombocitar, și atunci oamenii aceia primesc zilnic trombocite.

Sau dacă sunt operații pe cord deschis, avem nevoie de câțiva litri de sânge. Asta doar medicul chirurg poate să stabilească.

De asta se spune că am salvat peste 400 de vieți. Pentru că nu mai merge atât de mult să mergem să dăm punga aceea de sânge așa cum este. Se centrifughează și se împarte în componente sanguine, în masă eritrocitară, în concentrat trombocitar, în plasmă, extragem factor 8 din plasmă care intervine în coagularea sângelui.

De asta se merge pe preparate sanguine, ca să-i dăm omului ce are nevoie. Îi dăm omului care se află în deficit de hematii, cu hemoglobină foarte scăzută, îi dăm masă eritrocitară, îi dăm globule roșii. Nu are rost să îi dăm punga întreagă, cu plasma salvăm un om care a suferit arsuri.

Cum a fost donarea pe perioada pandemiei?

Tot așa, tot sporadic a fost. Știți ce am mai observat? S-au remarcat cei care au trecut prin boală. Incredibil. Am fost contactată: ”De abia aștept să ies din carantină ca să pot dona sânge”.

Omul a fost sensibilizat de boala prin care a trecut și a fost determinat ca el, la rândul lui, să facă un gest extraordinar. A fost o transformare.

Au donat și plasmă?

Da, dacă nu ai sechele, trebuie să treacă totuși trei luni, să fii echilibrat.

A fost o tendință extraordinară și cred că a rămas tendința asta. Cred că omului trebuie să i se întâmple ceva ca să îl sensibilizeze.

Dacă ar fi să o luați de la început, ce cale ați alege?

Numai câteodată sufăr pentru muzică. Am zis că Dumnezeu așa a vrut să facă, să fac eu treaba asta și să scoată ce-i mai bun din donare. Cred, totuși, că-mi pare rău.

Dar dacă ajungeam cântăreață, nu cred că donam, pentru că-mi era frică. Și v-am zis de ce am donat prima dată. Ca să-mi înving teama și apoi să văd ce simte omul și cum pot să-l fac să nu simtă nimic.

Puneam mâna pe el și am o energie atât de pozitivă și simțeau o căldură. De multe ori, veneau să doneze și mă întrebau ”Doamna Cami, cum mai sunteți?” și, mă gândeam, ”Doamne, oare ce am povestit ultima dată?”. Și era așa un schimb energetic care îmi lipsește.

Acum lucrez în laborator și nu am contact cu oamenii.

Eu zic că noi suntem predestinați să urmăm niște căi, iar noi scriem detaliile pe ceva care deja este așezat.

Foto: Arhiva personală

Am făcut și melodii pe banii mei, neavând nici sponsor. Mie-mi plac spectacolele, dacă sunt invitată. Din când în când, mai fac câte o piesă, doar așa ca să-mi demonstrez că încă mai pot și o mai pun pe rețelele sociale și iese bine.

Cred că aș fi făcut bine și treaba asta. Așa-mi place, să fac lucrurile bine.

O donare de sânge salvează trei vieți

Alătură-te campaniei de donare de sânge MyBloodIsGold, organizată de comunitatea sportivă 321sport, în perioada 6-20 decembrie.

„Pe 6 decembrie ne vom uni forțele cu alte comunități de alergare din România, cu competiții de profil și cu lideri de opinie și vom transforma sângele în aur pentru că mulți oameni au mare nevoie de ajutorul nostru. O donare de sânge salvează trei vieți. Împreună, reușim să fim mai buni și mai puternici și să îi ajutăm pe cei care au cu adevărat nevoie de noi. Dacă nu puteți merge chiar pe 6 decembrie, donați oricând până pe 20 decembrie”, spune Radu Restivan, fondatorul 321sport.

Primele 300 de persoane care vor face dovada donării vor primi Kitul Donatorului. Pentru a-l primi, trebuie să faci o poză stickerului aplicat pe carnetul de donator și să o urci în acest formular: https://bit.ly/KitulDonatorului.

Cum și unde poți să donezi sânge

Sau mergi chiar astăzi și donează sânge. Cineva așteaptă ca viața lui să fie salvată de tine!

Oricine poate dona sânge, dacă este major, are peste 50 de kg, este sănătos și se încadrează în condițiile impuse de centrele de donare.

În ce privește condițiile pentru cei vaccinați anti-COVID sau trecuți prin boală recent, dat fiind că trecem printr-o perioadă în care regulile se schimbă frecvent sau diferă de la județ la județ, cel mai bine ar fi să suni înainte la cel mai apropiat centru de donare. 

În România există cel puțin un centru în fiecare județ: https://www.donare-sange.ro/centre.