Zăpada care a început să cadă în Afganistan de săptămâna trecută a accentuat și mai mult situația dramatică a oamenilor, sărăciți și în căutare de cioturi de lemne, pentru a se încălzi, sau câțiva cartofi, pentru a se putea hrăni.
Săptămâna trecută, 30 din 34 de provincii afgane s-au confruntat cu căderi masive de zăpadă, iar principalele drumuri au fost blocate în 10 dintre provincii. Potrivit autorităților, 9 oameni au murit săptămâna trecută din cauza vremii, mai ales din cauza inundațiilor din sud, relatează The Washington Post.
”Autoritățile ne spun că ne putem întoarce în siguranță la casele noastre, dar nu mai avem nimic aici”, spune Mahmad Ewaz, un tânăr de 28 de ani, tatăl a patru copii, care mai are în casă doar câteva cepe și câțiva cartofi, în timp ce face taie cu cuțitul bucățele subțiri dintr-un buștean. ”Acestea ar trebui să ne mai țină de cald câteva ore la noapte”, spune el.
Viața în oraș este mult mai grea de când talibanii au preluat puterea în august. Ewaz câștigă mai puțin de un dolar pe zi, ca pantofar, iar costul cu încălzirea a crescut depășind cu mult resursele financiare ale familiei sale.
Noii conducători ai țării, rămași fără ajutor internațional și fără activele guvernamentale depuse în conturile americane, au redus din resursele necesare pentru a proteja milioane de cetățeni vulnerabili în fața iernii dure.
La mila ajutorului internațional
Astfel, grupurile de ajutoare estimează că aproximativ 23 de milioane de afgani, dintr-o populație de 39 de milioane, deja nu mai au suficiente alimente. Multora le lipsește un acoperș deasupra capului și mulți nu mai au bani de încălzire, iar asta îi face să aleagă zilnic dacă mănâncă sau se încălzesc. Situația se apropie de un dezastru umanitar, spun reprezentanții grupurilor de ajutoare.
Mulți dintre afgani trăiau deja la limita subzistenței încă de dinainte ca talibanii să preia puterea. Alții, mai ales clasa muncitoare de la oraș, abia acum încep să simtă sărăcia după ce sistemul de ajutor și finanțare internațională a căzut în colaps.
”Oriunde mergem, mai găsim câțiva mii de oameni care au nevoie de ajutor. Nu au fost alungați din casele lor, dar și-au pierdut locurile muncă, nu au economii, întregul lor sistem de viață e în colaps. Nu sunt pe listele noastre, dar vin și stau afară lângă centrele de distribuție și ne întreabă: cum rămâne cu noi?”, spune Babara Baloch, purtător de cuvânt al înaltului comisar ONU pentru Refugiați din Geneva.
UNHCR este printre organizațiile inernaționale umanitare care au lansat recent proiecte de ajutor umanitar, prin care oferă mâncare, pături și bani pentru combustibilii necesari la încălzirea caselor, pentru 70.000 de oameni din Kabul.
Ei se concentrează pe familiile care au fost nevoite să-și părăsească locuințele din zonele rurale din cauza conflictului, un grup care a crescut de la 3,5 milioane până la 4 milioane de oameni anul trecut, după ce talibanii au preluat conducerea.
Iarna aceasta, World Food Program și-a extins operațiunile pentru a asigura mâncare sau bani celor mai nevoiașe familii, precum cele în care mama e văduvă sau principalii adulți care ar trebui să câștige pâinea cea de toate zilele au rămas fără un loc de muncă. Potrivit reprezentanților WFP, opt milioane de afgani au primit ajutor în decembrie, iar cifra lor va crește la 12 milioane în luna ianuarie.
Marți, deși ningea bine, peste 2.000 de bărbați și câteva sute de femei săteau la coadă în fața unui depozit din cartierul Karte Naw, așteptând ajutoarele cu făină, fasole, sare și ulei de gătit oferit de World Food Programme. Din când în când, se mai auzea vocea câte unui om care protesta că nu are actele necesare și a stat degeaba la coadă.
Pe măsură ce coada înainta, văduve de război, constructori rămași fără loc de muncă, oameni care îngrijesc rude bolnave, ies din depozit cu un tichet alb semnat. Apoi primesc sacii de făină și alte alimente pe care le urcă în taxiurile care așteaptă și ele să câștige un ban.
Pe un bulevard din apropiere, femei în burka stau pe marginile înzăpezite ale drumului și cerșesc cu mâna întinsă la mașini.
Tot acolo, un bătrân stă cu un sac gol de zahăr în mână și spune că familia lui a aplicat pentru a primi ajutoare, dar nu a primit niciun răspuns. Și-a propus ca în acea zi să bată la toate ușile, să întrebe oamenii dacă nu au nevoie ca cineva să le curețe trotuarul, în speranța că-l vor răsplăti cu câțiva cartofi sau morcovi.
Vânzătorii de cărbune și lemn atrag acum doar câțiva clienți, în ciuda nevoii disperate de a-și încălzi casele. Un băiat de 12 ani și-a tâtrât picioarele prin zăpadă, pentru a cumpăra 20 de bețe de lemn pentru care a plătit 50 de cenți, lemn care speră s-i ajungă familiei sale pentru o noapte.
Joi dimineața, soarele a ieșit din nou, dar temperaturile continuau să fie scăzute și sunt slabe șanse ca ninsorile să se oprească. Lângă un depozit abadonat de grâne, poliția talibană stă de pază în timp ce vin camioanele încărcate cu grâu din Kazahstan, orez din Tajikistan și ulei din Rusia.
Oficialii afgani de la organizația germană de caritate supraveghează operațiunea, în timp ce rânduri întregi de roabe sunt încărcate cu saci de mâncare, pungi cu obiecte de igienă personală, precum periuțe de dinți, dezinfectant, prosoape și șampon. În două săptămâni, spun ei, vor începe să distribuie pături și haine greoase.
La 9 dimineața, primele 221 de familii de pe listă au început să ajungă deja. O femeie povestește că soțul său lucra la un mecanic auto, reparând baterii, dar a rămas invalid, așa că acum fii lor de 12 și 9 ani vând pungi de plastic după școală, iar oamenii le cumpără pentru a le arde în sobă.
”Mi-e frig și răcesc des”, spune cel mare, dar știe că doar așa își poate ajuta familia să treacă peste această iarnă mai grea ca oricare alta de până acum.
O.D.