Încălzirea imobilelor este principala problemă energetică din Europa și România. Încălzirea reprezintă cantitatea cea mai mare de energie consumată într-un imobil, dar și cantitatea cea mai mare de energie utilă consumată dintre toate sectoarele de consum.
De asemenea, încălzirea determină și costurile cele mai ridicate având cel mai mare impact social. Nu în ultimul rând pentru încălzire, obținerea energiei regenerabile reprezintă cea mai mare provocare în viitor la nivelul României și al Europei.
În România estimările privind consumul de energie primară a anului 2022 arată că țițeiul, cărbunele și gazele naturale reprezintă împreună cca. 68%, în scădere cu 7 % față de situația din anul 2015, iar energia regenerabilă prezintă o creștere de 2,4 ori pentru aceeași perioadă, dar cu toate acestea, reprezintă doar cca. 6% din total energie primară consumată în România.
Principalul sector consumator de energie finală în România îl reprezintă sectorul rezidențial cu cca 38%, urmat de sectorul transporturi cu cca. 27% și industrie cu cca 21%. În cea mai mare parte aceste sectoare folosesc energie din surse neregenerabile.
Aproape jumătate din energia utilă din România este folosită pentru încălzirea imobilelor și ACM, sursele principale de energie primară fiind lemnul brut și gazul natural (cca. 70%).
Încălzirea imobilelor reprezintă cererea principală de energie pentru o gospodărie (nu am identificat informații pentru energia consumată în medie în România pentru răcire, componentă care va crește în viitor).
În rândul statelor membre UE, conform Eurostat, ponderea imobilelor alimentate din sursele regenerabile de energie pentru încălzire și răcire a fost mai mult de jumătate în Inslanda (79,4%), Suedia (66,1%), Letonia (57,8%), Finlanda (57,5%) și Estonia (52,3%).
Obținerea energiei pentru încălzire din resurse regenerabile se rezumă la un număr redus de soluții tehnice: a) la nivelul caselor individuale - ”pompele de căldură, panouri termosolare și panouri fotovoltaice” sau „peleți și panouri fotovoltaice”, b) aglomerări urbane – sisteme de termoficare care să folosească : energie geotermală.
Având în vedere viteza mică de interschimbabilitate a modurilor de încălzire a imobilelor din România, din ultimii 10 ani se impun dezvoltarea unor politici fiscale, economice, energetice și de mediu care să stimuleze puternic schimbarea modului de încălzire a imobilelor. Chiar și în aceste condiții probabilitatea ca în anul 2050 să atingem ținta de 50% din imobile alimentate cu energie regenerabilă este mică, mai ales la nivelul aglomerărilor urbane, acolo unde gazele naturale/hidrogenul – în sisteme cogenerative și agent termic provenit de la SMR, probabil că sunt strategiile care vor trebui sprijinite.
Text scris de Dumitru Chisăliță, președinte al Asociației Energia Inteligentă
Dumitru Chisăliță este consultant senior in domeniul gazelor și al energiei și președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), expert tehnic și consultant în domeniul petrolului și gazelor naturale, cu certificări acordate de Asociația Experților Europeni Agreați care are sediul la Paris și de către Ministerul Justiției din România. Are o experientă de peste 10 ani în poziții de management în cadrul unor companii din sectorul gazelor naturale și a fost consilier pentru doi foști miniștri responsabili de sectorul energetic, având o activitate profesională și academică de peste 22 de ani.