Creșterea natalității e o temă centrală pe agenda politică a cabinetului condus de Giorgia Meloni, dar soluțiile necesită timp și nimic nu garantează că vor funcționa. Singura variantă cu efect rapid este imigrația.
Cu 50 de ani în urmă, în Italia trăia o persoană de peste 65 de ani la fiecare copil cu vârsta maximă de șase ani. Chiar înaintea Crăciunului, biroul național de statistică din Peninsulă, Istat, a anunțat că această rată a ajuns la 5,6 la 1, potrivit The Times. Cu aproape șase seniori la un copil sub șase ani, piramida populației s-a inversat. Astăzi, 24% din populația Italiei are peste 65 de ani, se arată într-o analiză publicată de The Guardian.
Rata deceselor continuă să crească în fiecare an, astfel că populația italiană scade cu aproximativ 180.000 de oameni anual. Populația a scăzut sub 59 de milioane, iar dacă se menține tendința actuală, se preconiează că până în 2070 va ajunge la 48 de milioane de cetățeni.
Oricine poate vedea că societatea îmbătrânește. Sunt atât de mulți bărbați în vârstă care se plimbă prin orașele italiene, încât acest fenomen a devenit o memă - Umarel, un termen afectuos pentru pensionarii care, cu mâinile la spate, se adună în jurul șantierelor pentru a analiza stadiul lucrărilor.
În plus, baza piramidei se subțiază. În 2022 s-au înregistrat doar 392.500 de nașteri în întreaga țară, iar rata fertilității a ajuns la 1,25. În Sardinia, situația e și mai gravă, rata fertilității fiind de 0,95.
Familia tradițională italiană, cel mai eficient contraceptiv
În toată peninsula se închid școli: 2.600 de grădinițe și de școli au fost închise în ultimii nouă ani și se estimează că în mai puțin de un deceniu vor fi cu un milion și jumătate mai puțini elevi, ceea ce va determina renunțarea la alte unități de învățământ. Multe sate și cătune izolate au devenit pustii, iar unele sunt mai animate doar în vacanța de vară.
Italia e într-o situație anormală în aproape toate statisticile referitoare la fertilitate. Țara deține recordul pentru cea mai mare vârstă a femeilor care nasc pentru prima dată (31,4%). Acest lucru se datorează, parțial, faptului că 70,5% dintre italienii cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani încă locuiesc cu părinții lor, un "contraceptiv" eficient.
Scăderea natalității are și cauze economice: potrivit Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Italia este singura țară în care salariul net a scăzut între 1990 și 2020: salariul mediu brut este aproape 27.000 de euro pe an (2.250 euro pe lună), cu 12% mai mic decât media europeană și 23% mai mic decât cel din Germania.
Veniturile mici înseamnă că doi tineri care vor să devină părinți trebuie să muncească, dar în realitate doar 51,3% din italiencele care pot lucra sunt angajate, în comparație cu peste 70% din Germania și Marea Britanie și 68% din Franța. "Nu-mi permit sub nicio formă să am un copil", a spus Chiara, o tânără de 32 de ani.
Profesorul Arnstein Aassve, expert norvegian în demografie la Universitatea Bocconi din Milano, are o explicație pentru situația din "Cizmă": "E ceva care nu merge în Italia: se pare că tinerii nu găsesc o cale să se lanseze", a spus el. El arată că Italia are a doua cea mai mare proporție din UE de "neets", persoane de 15-29 de ani care nu se regăsesc nici în sistemul de educație, nici pe piața muncii: 19%, comparativ cu media UE de 11,7%.
Colac peste pupăză, cei mai ambițioși tineri italieni pleacă din țară în căutarea unor oportunități mai bune: din cei 5,8 milioane de italieni din diasporă, 36,3% au sub 34 de ani.
De mai mult timp există percepția că în Italia se nasc mai puțini copii fiindcă, paradoxal, familia este atât de predominantă. Din cauza sprijinului social redus al statului, părinții în vârstă depind de ajutorul copiilor adulți care locuiesc în aceeași casă și astfel îndatoririle dintr-o familie ajung să împiedice crearea altei familii.
Singura soluție rapidă nu-i pică bină extremei drepte
Chestiunea crizei demografice ocupă un loc central pe agenda politică, întrucât guvernul naționalist condus de premierul Giorgia Meloni vede în natalitate, ca și Benito Mussolini, un simbol al vigorii patriotice. În trecut, ea a invocat teoria conspirației ("marea înlocuire"), sugerând că elitele înlocuiesc deliberat populațiile native de europeni albi cu imigranți. Prin urmare, pentru Meloni rata natalității echivalează cu supraviețuirea rasială a poporului italian. Ea a numit un ministru anti-avort pentru familie și a participat la mitinguri pentru a impulsiona creșterea numărului nou-născuților la 500.000 pe an.
Mussolini a introdus o taxă punitivă pentru burlaci, Meloni a redus la jumătate TVA-ul la scutece și laptele pentru copii. Însă a împinge masele să formeze familii e un proces care s-a dovedit dificil. Și chiar dacă oamenii decid să aibă mai mulți copii, acești urmași intră în forța de muncă și devin contribuabili abia după două decenii.
Există o soluție mai rapidă, adesea sugerată de specialiștii italieni în demografie, dar ea este problematică din punct de vedere politic pentru guvernul de extremă dreapta: imigrația.
Linda Laura Sabbadini, director la Istat, consideră că aceasta e singura șansă: "Avem nevoie de imigranți. Doar cu mai mulți imigranți de vârstă optimă pentru muncă populația va vrește imediat și se garantează plata pensiilor populației care îmbătrânește rapid", a spus ea.
Unele voci sugerează, totuși, că Italia nici nu ar trebui să caute o soluție. FutuRes este un proiect de cercetare finanțat de UE care contestă teoria răspândită conform căreia persoanele în vârstă sunt o problemă iar tinerii sunt răspunsul. În loc să încerce să inverseze o tendință inevitabilă a societății, echipa de demografi, economiști și experți în politici de la FutuRes analizează cifrele pentru a arăta că, de pildă, problema nu este vârsta, ci sănătatea sau că îngrijirea persoanelor în vârstă nu-i neapărat o povară, ci o oportunitate pentru afaceri.
După un secol de politici ratate în domeniul natalității, poate că aceasta ar fi cea mai înțeleaptă opțiune pentru statul italian: să accepte că piramida populației s-a inversat și să elaboreze planuri care să țină seama de această realitate, mai degrabă decât să spere să o răstoarne.
T.D.