Scriu aceste rânduri sub emoția evenimentelor recente din țară. Când crezi că nu te mai poate surprinde nimic sau că nu poate fi mai rău, e suficient să dai drumul la știri. România rămâne mereu surprinzătoare, dar nu în sensul bun.
Ce putem schimba? Multe!
Cine să schimbe? Noi!
Cum să schimbăm? Prin implicare!
Mulți cred că nu au puterea să schimbe nimic și fix ăsta este efectul unei campanii (voite sau nu) de a ne face să credem asta.
Pentru că e mult mai ușor să-i lași pe alții să decidă în locul tău, să-i judeci pentru că nu au luat deciziile corecte decât să cauți să faci tu ceva. Mereu când alegi să faci, vei comite și greșeli. Dar așa se învață și din încercări și greșeli s-a născut progresul și s-au construit liderii autentici.
Cei care pretind că sunt perfecți sau știu totul sunt cei în care ar trebui să ne punem cea mai mică doză de încredere. Acel ”avem tot ce ne trebuie” ar fi mereu un semnal de alarmă pentru cineva educat. Avem liberul arbitru și practic tot ce ni se întâmplă în viață ține de noi.
E drept că sunt lucruri pe care nu le putem controla, oameni care intră în viețile noastre fără să fi optat noi pentru a le deschide o ușă, dar la nivel macro avem mult mai multe oportunități de a decide ce urmează comparativ cu cele în care viața își urmează, pur și simplu, cursul indiferent de voința noastră.
Iar atunci când viața ne ridică provocări mai mari decât le putem controla individual, acele decizii care ”nu contează” sunt fix cele care fac diferența. Alegerile, micile atenții, întorsul capului la nereguli, procrastinarea, tolerarea greșelilor repetate și a incompetenței, nepotismele, lipsa de motivație, conservarea într-un mod de lucru care nu permite evoluție și inovație...toate se adună.
Toate aceste lucruri țin de noi. Ne lăsăm seduși de promisiuni și vorbe livrate de oameni care știm că oferă doar vorbe și nu vor putea trece niciodată la fapte. Pentru că nu au cu ce, dar mai ales nu știu cum.
În plus, oricum nici nu s-ar gândi cum, pentru că dacă rezolvă rapid din probleme mari, cresc așteptările și nu mai rămân promisiuni atât de seducătoare pe care să le livreze unor creduli.
Totuși...uităm asta când punem ștampila, când ne lamentăm că „aici va fi metrou în 3 ani” devine în 10-15, când din tragedii care ne mobilizează și care ar trebui să genereze schimbări sistemice realizăm că au generat doar dezbateri la TV și promisiuni de politicieni, nu angajamente ale unor oameni responsabili.
Ce putem schimba? Multe! Doar să nu mai întoarcem capul, să nu mai tolerăm incompetența, oamenii nepotriviți care ajung să ia decizii și să ne reprezinte!
Unele tragedii pot fi evitate dacă alegem să nu mai întoarcem capul și să nu mai lăsăm ca „ciupelile” să fie politica de stat care s-a extins în toate domeniile și la toate nivelurile.
Putem schimba multe! Condiția este să ne dorim cu adevărat asta și să lucrăm împreună! Am auzit că împreună facem un spital ...oameni buni, cu viziune, dedicare și pricepere au făcut să funcționeze acel împreună.
Am auzit că facem case sociale de la 0 în 5 zile. Și se întâmplă. An de an și chiar de mai multe ori într-un an.
Poate toate tragediile care ne-au șocat în ultima perioadă ne vor trezi din amorțeală și ne vor face să conștientizăm că în curând nu vom mai avea unde, cu ce și pentru ce sau cine să luptăm.
Împreună schimbăm lumea în care trăim!