Dana Drobu locuiește în București, este mamă, soție, angajată și artistă în devenire. Vede mereu paharul întreg – și partea lui plină, precum și pe cea goală.
Îi place să se joace – cu sau fără copii. Petrece cât de mult timp poate în natură, chiar dacă acum, în această perioadă, înseamnă aproape în exclusivitate parcul din zona în care locuiește împreună cu familia ei.
Ea realizează bijuterii din lemn și alte materiale sub umbrela JustBijouxbyDN. Iar de curând a decis să-și pună creativitatea în slujba unui scop nobil și a vrut să ajute cumva un proiect în care crede. Așa că strânge donații pentru proiectul Școala de Joacă pentru achiziția de tablete și laptopuri care vor fi folosite de elevi ce provin din familii cu posibilități financiare limitate din trei comune ilfovene.
Celor care donează în acest scop, Dana le trimite înghețate de lemn pictate manual de ea și de fiul ei, care pot deveni accesorii ușor de purtat și asortat. Donațiile se pot face pe platforma Galantom.
”Îmi place să fiu creativă, caut mereu surse de reciclare, de inspirație. Încerc mereu să vin cu idei noi și proaspete, să inspir oameni prin acțiunile mele. Încerc să las în urma mea ceva, indiferent că este o vorbă bună, un zâmbet, o pictură pe hârtie sau o bijuterie pictată”, ne-a declarat artista.
SpotMedia.ro a aflat mai multe despre despre demersul ei.
Cum a apărut proiectul JustBijouxbyDN ? De unde pasiunea pentru realizat bijuterii ? Și cum v-a venit ideea să faceți bijuterii din șaibe?
În urmă cu vreo 10 ani, soțul meu și cu mine am început să ne construim o mansardă, cu propriile noastre mâini (și cu puțin ajutor). Mergeam des prin magazine de bricolaj, astfel încât am observat șaibele simple, apoi cele elastice ondulate. Au o formă tare interesantă.
Inițial, le-am pus pe șnur de satin, apoi, pe cele ondulate le-am îmbrăcat în șnur suede sau le-am pictat. Era o muncă de detaliu enormă, dar satisfacția era pe măsură. Dar, ca orice persoană creativă, am continuat cu alte idei și curând am trecut la pictura pe lemn. Și acolo am rămas.
Apoi, dacă tot aveam atâtea modele, m-am gândit să îmi fac pagina de Facebook JustBijouxbyDN, ca să le pot scoate în lume.
Cum v-ați decis să confecționați și să pictați bijuterii din lemn sub formă de înghețată pentru a strânge fonduri pentru Școala de Joacă din Piscu?
Mai pictasem broșe de lemn în formă de înghețată, vreo 10-20. Când am aflat de la o prietenă comună despre ce face Oana Popa de la Asociația de Dezvoltare Personală Grigore Popa, prin proiectul Școala de Joacă, m-am gândit că mi-ar plăcea să ajut.
M-am bucurat mult când producătorul de lemne din Timișoara, Lasercraft, a ales să mă susțină prin donarea a 100 de bucăți de forme de înghețată. Restul materialelor le-am susținut cu familia, le aveam deja sau le-am cumpărat.
Cum a fost să lucrați împreună cu fiul dvs. la acest proiect?
A fost minunat să lucrez cot la cot cu fiul meu de aproape 7 ani. Mergem des (sau mergeam, înainte de pandemie) la ateliere de pictură, dar lucrul la aceste broșe i-a îmbunătățit radical tehnicile. În final, am pictat mai mult de 100, mai aveam niște lemne de la comenzi mai vechi.
Iar cu restul înghețatelor, am creat un alt proiect, personal de această dată: timp de 23 zile să merg în parcul nostru, între orele 7 și 8 dimineața, să felicit femeile (de la 20 la 80+) pe care le-am văzut având grijă de sănătatea lor psihică și mentală, (mergeau, alergau, fotografiau, mergeau cu rolele, se relaxau) la ore matinale.
Iar alături de felicitări, aceste doamne au primit cu drag și câte o înghețată fără calorii, cum numesc eu aceste broșe.
Am cunoscut niște femei de excepție, care mi-au făcut zilele minunate prin zâmbetele lor, prin cuvinte spuse sau prin cuvintele ulterioare trimise pe pagina mea și m-au bucurat enorm. Una dintre doamne chiar mi-a urat sa continui această dragoste de oameni.
Ce spune cel mic despre implicarea sa în acest proiect ? Ce sperați să învețe din această experiență ? Cum îl învățați despre generozitate, implicare în problemele comunității și găsirea unor soluții ?
Prima lui întrebare a fost: Dacă oamenii trebuie să le plătească, de ce nu păstrăm noi banii?
I-am povestit despre faptul că noi suntem norocoși, iar alții sunt mai puțin norocoși. Că scopul nostru în viață este să fim buni și să ajutăm. Încerc să îl învăț că, atunci când ai 2, sa dai 1. Iar când ai 1, să dai jumătate. Așa ne-a crescut mama, pe sora mea și pe mine. Chiar dacă el nu are frați, vreau să învețe acest principiu de viață.
Reciclarea este un subiect viu la noi acasă. Tot timpul ne vin idei despre cum să transformăm ceva, ca să nu fie nevoie să aruncăm. Folosim ciorne mereu, pictăm pe orice suprafață, păstrăm paharele de iaurt în care punem apa pentru pictat, păstrăm capace de la orice recipiente de plastic și le donăm către reciclatori care se ocupă de cauze umanitare, resturile de la ascuțirea creioanelor de colorat le strângem în borcane, pentru că știm că într-o zi ne va veni o idee despre ce să facem cu ele.
Păstrăm diverse materiale de la ambalaje, ultima dată a desenat un… personaj, apoi a vrut să devină realitate. Am ales împreună materialele reciclate din care să îl facem.
Spuneți-ne mai multe despre proiectul pentru care strângeți donații.
Motto-ul Școlii de Joacă este: ”Împreună facem oameni mari din vise mari”. Această campanie ajută 80 de copii din trei comune ilfovene (Ciolpani, Tâncăbești și Clinceni) să poată continua școala în mediul online.
Familiile acestor copii nu le pot asigura accesul la un dispozitiv electronic sau la Internet. Iar Școala de Joacă îi ajută prin donații fizice de dispozitive electronice (tablete, laptopuri) sau prin donații financiare cu care vor fi achiziționate dispozitivele.
Rolul meu în această campanie este să stimulez donațiile, astfel încât cei care donează campaniei să fie recompensați cu broșe tip ÎNGHEȚATE FĂRĂ CALORII. Așa am ajuns să îmi fac pagină de fundraising pe Galantom.
Ce înseamnă creativitatea pentru dvs.?
Creativitatea este o stare de spirit. Este acel moment când mă așez la masa de lucru și nu mă mai ridic până nu am pictat 10-20-30 broșe/medalioane. Și nu mă așez dacă nu am inspirație.
În pauzele dintre momentele de inspirație caut materiale noi și surse de inspirație. Uneori chiar materialele nou achiziționate sunt surse de inspirație.
Ce lecție importanță ați învățat în perioada de izolare?
Nu aș putea menționa doar una. Am învățat să apreciez mai mult libertatea. Mi-am amintit cum este să ai răbdare și încredere. Încredere că totul va fi bine. Am reînvățat să nu mai alerg, să iau o gură de aer și să respir, chiar de pe balcon în perioada de izolare.
Mi-am amintit ce înseamnă familia aproape, grija pentru ea și cât de bine este să stai în sânul ei.
Și am aflat faptul că nu am doar un soț minunat, care mă susține în toate proiectele, ci și un copil bun, curios și el despre ideile care îmi mai vin și dornic să se implice.
Citește și: