Există o motivație în spatele fiecărei decizii pe care o luăm, oricât de mică sau mare. Dar ce îl motivează pe un tânăr lăsat la naștere într-un centru de plasament să fie voluntar pe ambulanță, să-i ajute pe refugiații ucraineni și, în general, să se pună în slujba altora la nici 20 de ani în moduri în care unii dintre noi nu o facem într-o viață întreagă? Dorința de a ajuta așa cum și el, la rândul lui, a fost ajutat. Simplu și uman.
Ionuț ne-a captivat cu energia lui, modul autentic în care povestește despre lucrurile pe care le face și viziunea sa plină de umanitate pură asupra lumii. Nu a avut un start ușor în viață, dar asta nu l-a făcut să disprețuiască oamenii sau să se victimizeze. Ba din contră. Este mai conștient de faptul că a avea un trai împlinit se rezumă, de fapt, la legăturile de calitate dintre oameni și la mâna de ajutor pe care poți oricând să i-o întinzi cuiva la nevoie.
Când tinerii instituționalizați împlinesc 18 ani, sunt lăsați să înfrunte viața singuri. De cele mai multe ori, fără a avea o familie ca sprijin și fără un acoperiș deasupra capului. Nu este o alegere; asta e realitatea lor. Deși foarte mulți au potențial și resurse interne să devină adulți funcționali și să se integreze în societate, ba chiar să realizeze lucruri extraordinare, contextul extern le este adesea vitreg. Unora le lipsesc abilități de bază, alții sunt nesiguri, instabili emoțional și neîncrezători. Sau au probleme de sănătate. Toate acestea se adaugă la provocările specifice vârstei, dar și la stigmatul pe care societatea l-a pus ca o etichetă nedemnă de ceea ce sunt ei cu adevărat - și de ceea ce pot deveni.
De fapt, ei au nevoie să fie văzuți și percepuți ca niște tineri care au nevoie de ghidaj. Au nevoie de un stâlp care să le fie sprijin și o constantă în acest moment al vieții lor. Și fix asta face „Plan de viață”, programul realizat de Afi Europe la inițiativa McCann PR România și implementat de The Social Incubator, ONG-ul partener. Scopul proiectului, aflat la a doua ediție, este să faciliteze integrarea socială a tinerilor care părăsesc sistemul instituționalizat de protecție socială. Aceștia primesc ajutorul de care au nevoie ca să devină adulți funcționali și activi pe piața muncii.
Anul acesta au fost selectați în primă fază 15 tineri ieșiți de sub tutela statului, din toată țara, cărora cei implicați în proiect le asigură un cămin și le oferă consiliere personală și profesională pe o perioadă de șase luni. În cadrul programului, ei primesc consiliere psihologică și au acces la ateliere specializate pe diferite subiecte educaționale, dar și la diverse cursuri de specializare, în funcție de preferințele fiecăruia. Tinerii au parte inclusiv de consiliere vocațională, precum și de ajutor pentru găsirea unui loc de muncă potrivit sau pentru continuarea studiilor. Și - la fel de important - suport continuu pe toate planurile din partea specialiștilor implicați în „Plan de viață”.
BUNĂTATEA ÎN CEA MAI PURĂ FORMĂ A EI
Ionuț se pune în slujba altora necondiționat - asta este bunătatea în cea mai pură formă a ei. Eu și colegii care au asistat la interviu am avut nevoie să privim doar puțin în sufletul și mintea acestui tânăr ca să ne simțim inspirați și încrezători că lumea chiar poate fi un loc mai bun. Ne-a mărturisit că face voluntariat pe ambulanță pentru simplul motiv că vrea să ajute și să salveze vieți. Nu așteaptă mulțumiri sau bani de la pacienți - ba chiar refuză posibilele recompense financiare de la aceștia, chiar dacă poate nu prea mai are de mâncare în frigider. El consideră că este normal să ne ajutăm reciproc dezinteresat - până la urmă, este cel mai uman lucru cu putință pe care-l putem face.
Ce poate Ionuț nu-și dă seama este că autenticitatea lui trezește autenticitatea și în ceilalți; a reușit să creeze instantaneu o conexiune cu noi, să ne trezească mintea și să ne lumineze sufletul. În timpul interviului, aproape că simțeam cum în cameră plutesc o mulțime de sentimente, gânduri și idei. Lecțiile lui de viață ne-au pus în față o oglindă și ne-au invitat să ne privim pe noi înșine cu bunătate și cu recunoștință, dar ne-au și invitat la reflecție și la acțiune. Cred că, după discuția cu el, am rămas cu toții cu senzația de „și eu pot să fac lucruri pentru a-i ajuta cu adevărat pe ceilalți - și am să le fac”.
„DUMNEZEU NU DOARME!”
Muncește de câțiva ani în HORECA și primul mentor i-a fost patronul restaurantului pentru care a lucrat când avea 15 ani. Voia să facă banii lui, deoarece suma primită pe zi de la stat nu era suficientă nici pentru a-și băga credit pe cartela de telefon. Îi este foarte recunoscător acelui om pentru că l-a învățat valoarea banului, importanța unei structuri în muncă și cum să interacționeze cu oamenii. Așa a dobândit o bază din punct de vedere profesional, lucrurile învățate extrapolându-se și în alte aspecte ale vieții sale.
Un alt model pentru el este un preot din Prahova, care îi găzduiește și ajută pe copiii care au nevoie. Fără prea mult fast și laudă, doar din dorința de a fi un sprijin pentru ei. Și Ionuț vrea să facă ceva similar, mai ales că îi place să lucreze cu copiii: „Pe mine biserica m-a ajutat foarte mult, ca să văd lumea oarecum dintr-o altă perspectivă. (...) Pe lângă ospătărie, eu mai am un job al meu - fac animații pentru cei mici. Pentru că îmi place să îi fac să se simtă bine, să râdă. Uite, până acum, eu doar o singură dată mi-am sărbătorit ziua de naștere. Patronul de la restaurantul acela a organizat ceva pentru mine. A fost extraordinar de frumos. (...) Mie îmi place să ajut și vreau să ajut. Am făcut la centru voluntariat și pentru copiii cu dizabilități. Vreau să dăruiesc la rândul meu”.
Ionuț este implicat și în alte proiecte. Este voluntar pe ambulanță și este inclus în sistemul SABIF de „first responders”, acordând asistență și prim-ajutor pacienților cu cazuri grave.
Mai mult, el a aflat de „Plan de viață” în timp ce făcea voluntariat în Gara de Nord pentru refugiații ucraineni. În acest context a cunoscut la un moment dat o doamnă care i-a spus că știe pe cineva care îi ajută să se descurce pe tinerii cu experiențe similare cu ale lui. „Eu îmi povestesc viața doar ca să-i ajut pe alții să nu treacă prin ce-am trecut și eu; nu mă aștept la lapte și miere, ca cineva să facă și să dreagă pentru mine. Eu am 20 de ani și am făcut multe prostii la viața mea - și poate că încă mai fac”. El s-a documentat și a citit despre proiect și așa a ajuns în legătură cu cineva din program. „Dumnezeu nu doarme - vorba asta e adevărată”, concluzionează Ionuț despre modul în care s-au așezat lucrurile.
Își dorește mult să ajungă asistent medical generalist - acesta este visul lui. Așa se vede cel mai bine ajutând oamenii. Și crede că a găsit în „Plan de viață” sprijinul și resursele necesare pentru a-și îndeplini visul.
Pentru că dincolo de faptul că are acoperite nevoile de bază (cazare, mâncare și utilități), aici are șansa să intre în contact cu oameni care îl ajută concret în pașii pe care îi are de făcut pentru a ajunge unde vrea să ajungă. Recunoaște că nu și-a gestionat foarte bine situația financiară până acum, dar este dornic să învețe aceste aspecte și astfel să fie cu adevărat pe picioarele sale. În plus, a văzut cu ochii lui transformarea tinerilor care au participat la „Plan de viață” și a aflat poveștile lor.
„Aici este o lume minunată și ai multe de învățat. Proiectul acesta, chiar dacă este pe 6 luni, poate să-ți schimbe viața radical, fiindcă ți se explică lucrurile boabă cu boabă. Dacă vrei să fii ajutat, aici vei obține acel ajutor”, spune Ionuț.
Vă las în continuare să aflați mai pe larg povestea lui și să simțiți pe pielea voastră câtă autenticitate și căldură se află în acest tânăr.
