Sarcinile au fost mai puțin monitorizate, malformațiile congenitale au fost descoperite prea târziu, mame infectate nu au putut sta nici măcar o vreme cu nou-născutul, care a trebuit transferat urgent la maternități mai bine dotate.
O cursă contra cronometru, dusă în spatele știrilor și bilanțelor zilnice, acolo unde oamenii nu sunt cifre, ci mame și nou-născuți care au nevoie de un incubator, pentru a supraviețui.
Un astfel de incubator a fost donat Maternității din Botoșani de către o persoană fizică din județ, un înger salvator care a vrut să rămână anonim, cu sprijinul Salvați Copiii România. Și-a investit astfel economiile pentru bătrânețe în viețile celor mai vulnerabili: copiii născuți prematur sau cu patologii complexe.
Despre cum au arătat nașterile și neonatologia în pandemie povestește doctorul Carmen Zaboloteanu, șeful Secției de Neonatologie din cadrul Spitalului Județean de Urgență Mavromati Botoșani.
De ce are nevoie un nou-născut care vine pe lume prematur, cântărind și 1.000 de grame, pentru a reuși să supraviețuiască?
Un nou născut atât de mic va avea nevoie de personal dedicat, o echipă multidisciplinară, personal medical cu experiență, o secție de Terapie Intensivă bine dotată. Doar dacă vorbim de un nou născut fară probleme, doar de greutate mică, el vă avea nevoie din start de o ''căsuță'' în care să locuiască până îndeplinește greutatea- adică un incubator peformant care să îi asigure căldură, un injectomat, un pulsoximetru, un monitor, un aparat de radiologie, un ecograf eventual un analizor de gaze sau o lampă de fototerapie. Și asta când vorbim despre un copil prematur, care nu pune probleme de sănătate.
Dintre toate poveștile care au ajuns la dumneavoastră, dintre toți copiii pe care i-ați îngrijit, care a fost cea care v-a rămas cel mai puternic în minte?
Sunt sute, în generale ele rămân depozitate într-un colt al memoriei și la un moment dat un stimul le readuce în minte, și atunci îți amintești toate orele când a fost grav și nu te-ai mișcat de lângă el și te-ai rugat pentru el făcând mici târguri cu Dumnezeu în mintea ta. Pentru că pentru noi, fiecare nou născut devine copilul nostru, când ceva merge rău plângem pentru ei, plângem la spital și plângem în drum spre casa și a doua zi o luam de la capăt cu alte vieți micuțe.
Îmi vin în minte copii născuții în pandemie. Copii prematuri născuți din mama Covid pozitive, mame grav bolnave care nu și-au văzut copiii, care au luptat pentru viață lor pe o parte și în cealalat parte copii care luptau pentru viață lor singuri. Știm cât de importantă este atingerea mamei, mirosul mamei și încercăm pe cât posibil, oricât de mic și grav este copilul să stea o secundă pe pieptul mamei. În situația actuală am avut cazuri de copii care nu și-au cunoscut nici măcar aceea secundă mama, și asta mi se pare cel mai tragic. A fost un caz al unei fetițe de 1900 grame cu o malfomatie digestivă, care a necesitat operație în prima zi de viață. Copilul a fost transferat singur, într-un oraș universitar, deoarece mama Covid pozitivă a rămas în izolare 14 zile. Ce a fost în inima acelei mamei știind că copilașul ei pleacă la sute de kilometri să fie operat, operație gravă, cu riscuri mari și ea nu poate să îi fie alaturi.
Cum a fost afectată neonatologia de criza pandemică? Care au fost cele mai mari greutăți întâmpinate?
În criza pandemică, situația din secțiile de Neonatologie nu a fost ușoară. Au fost etape. La început a fost frica, necunoscutul, teama de nu infecta tu un copil așa de mic...și apoi au venit cazurile grele. Sarcinile au fost mai puțin urmărite, malformații nedescoperite, consulturi interclinice greu de efectuat, nimic fară test, a crescut numărul de asfixii perinatale din cauza cazurilor materne pozitive, indirect din cauza infecției, și chiar și mai mult, din cauza urmăririi deficitare. Personal redus din cauza infectariilor, din cauza necesarului de asigurării de noi ture de personal. Finanțare redusă.
Dacă ar fi să faceți un inventar al nevoilor în sistemul neonatologic din România, ce ați pune pe listă?
Secții performante sunt prea puține. Cele mai bine dezvoltate sunt secțiile de Terapie Intensivă din orașele universitare. Dar ele sunt supraaglomerate. În permanență sunt nevoite să refuze , dirijeze, aleagă. Pentru a nu pierde vieți este necesară degajarea secțiilor supraglomerate prin investirea în formarea altor secții la fel de performante. Din cauza acestui fapt se pierde mult la prematuritate extremă, sub 1000 grame.
Personalul e insuficient. Pe secțiile de nou născut la termen fără patologie, normarea diferită a personalului. Adică personal mediu mai mult care să se ocupe de educația mamei. Consultant de alăptare în fiecare maternitate. Multe mămici se plâng de lipsa de empatie a cadrelor medicale, că nu au avut parte de ora magică sau instruirea în alăptare. Dar atâta timp cât este o singură asistentă la 20-30 de copii , sigur nu va avea parte de lucruri care nu sunt considerate vitale.
Toți cei care doresc să se implice pot trimite formularul de redirecționare a 3,5% din impozitul pe venit la adresa sustinator@salvaticopiii.ro. Termenul limită de depunere este 25 mai, iar formularul se poate descărca de aici: www.salvaticopiii.ro/redirectioneaza.
Citește articolele zilei pe Spotmedia:
Noul șef al Poliției - la deal cu frâna de mână trasă
Paradoxul Rusia: economie mediocră – mare putere militară
Stratosfera s-a subțiat cu 400 de metri din anii 80 încoace. Ce urmează