Tonul din conserve este în mare parte contaminat cu mercur, o substanţă nocivă pentru sănătate. Avertismentul a fost lansat într-un raport publicat marți de două organizații neguvernamentale care le cer comercianţilor şi autorităților publice să ia măsuri de urgenţă, inclusiv o scădere a limitelor autorizate.
Toate cele 148 de cutii de conserve selectate aleatoriu în cinci ţări europene (Franţa, Germania, Anglia, Spania şi Italia) și testate într-un laborator independent erau contaminate cu mercur, relatează AFP, citată de News.ro.
În unele cazuri au fost depistate niveluri de până la patru ori mai mari decât standardele europene, arată raportul publicat de organizaţiile nonguvernamentale (ONG) de protecţia consumatorilor franceză Bloom şi europeană Foodwatch.
„Nivelurile maxime de mercur din ton în vigoare în prezent în Europa au fost stabilite în funcție de nivelul contaminării constatate a tonului şi nu în funcţie de pericolul pe care-l reprezintă mercurul pentru sănătatea omului, pentru a se asigura vânzarea a 95% din ton”, susține Bloom.
Limita este prea mare, dar tot este depășită
Nivelul maxim în vigoare este de 1 miligram de mercur la 1 kilogram de pește proaspăt, nu la produsul finit, în conservă.
„Acesta este motivul pentru care tonului, una dintre cele mai contaminate specii, i se atribuie o toleranţă maximă la mercur de trei ori mai mare decât a speciilor mai puţin contaminate”, precizează organizația franceză.
Cele două ONG-uri subliniază că „niciun motiv sanitar nu justifică această diferenţă. Mercurul nu este mai puţin toxic dacă este ingerat cu ton, singura care contează este concentraţia de mercur a alimentului”.
Cel puțin o cutie de ton din două testate depăşeşte limita maximă de mercur stabilită în cazul altor specii de peşte, 0,3 mg/kg, arată Bloom.
Cea mai mare concentrație a fost depistată în conservele de ton marca marca Petit Navire, care aveau un conţinut de mercur de 3,9 mg/kg. Urmează produsele Carrefour din Spania, cu 2,5 mg/kg, în timp ce marca italiană As do Mar are niveluri de până la 1,5 mg/kg, relatează RFI.
ONG-urile denunţă un „adevărat scandal de sănătate publică” şi cer „măsuri de urgenţă”. Ele solicită Comisiei Europene (CE) să se alinieze în privinţa nivelului maxim cel mai strict pe care l-a stabilit în cazul altor specii de peşte, de 0,3 mg/kg.
De asemenea, organizațiile cer interzicerea distribuirii conservelor de ton în creșe, spitale, maternități, case de bătrâni și cantine școlare.
Substanțe toxice pentru sistemul nervos
Prezent în depuneri atmosferice provenind de la centrale cu cărbune, mercurul este considerat de către Organizația Mondială a Sănătăţii (OMS) drept una dintre cele mai îngrijorătoare zece substanţe pentru sănătatea publică, alături de azbest sau arsenic.
În ocean, mercurul se amestecă cu bacterii şi se transformă în metilmercur, un derivat şi mai toxic și considerat potențial cancerigen de către Agenția Internațională de Cercetare a Cancerului (IARC).
„Mercurul elementar şi metilmercurul sunt toxice pentru sistemul nervos(…). După expunere, pot fi observate tulburări neurologice şi comportamentale”, potrivit OMS.
Situația în România
Alexandru Cîrîc, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, a explicat, într-o intervenție la Digi24, că în conservele de pește analizate în România nu au fost depistate cantități mari de mercur.
„De mercur nu am depistat cantități peste limită, în niciun caz, ci cantități care sunt permise la ora actuală”, a spus Cîrîc.
În ce privește limitele impuse, specialistul spune că „pentru anumite specii de pești - și, atenție, nu doar mercurul - limita este de un miligram per kilogram. Pentru alte specii de pești este de 0,5 miligrame per kilogram, pentru alte câteva, puține, specii de pești, este de 0,3 miligrame per kilogram. Poate deveni riscant atunci când se depășește valoarea de un miligram pe kilogram și când acest mercur în cantități mari este consumat în mod constant.
Cum sunt decise aceste limite?
„Dacă decidem că peștele va trebui consumat doar la 0,3 miligrame per kilogram în materia primă, s-ar putea să avem doar 2% sau 5% sau 10% din cantitatea disponibilă de ton, ceea ce ar crește prețul tonului exagerat.
Consumul de ton, însă, nu este un consum extrem de mare în Europa. De aceea ESA a și-a permis să facă această limită de un miligram per kilogram.
Nefiind un consum mare, nu afectează în mod direct sănătatea consumatorului. Probabil că dacă mergem în Japonia, unde consumul de ton este mai mare, limita este mai mică”, a explicat Alexandru Cîrîc.