Mărturia unei paciente, din infernul de la Matei Balș: "I-am spus că trebuie să fugim. Mă uitam la fum și mă rugam să nu bubuie"

Mărturia unei paciente, din infernul de la Matei Balș: "I-am spus că trebuie să fugim. Mă uitam la fum și mă rugam să nu bubuie"

Spitalul „Matei Balș”, 29 ianuarie 2021. La etajul al doilea al Pavilionului 5, internată cu o formă medie COVID-19, fără dependență de oxigen, se afla doamna AMB. A povestit pentru SpotMedia.ro teribila experiență a acelei dimineți în flăcări, la propriu.

În salon „nu era foarte cald. Erau în jur de 20 de grade, nu mai rece. Caloriferul era cald, dar nu suficient.

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

În prima zi când eram cu febră mi-a fost cam frig. Când ai febra mai mare ți-e mai frig. Mi-am pus un hanorac pe mine și nu am dârdâit. Cei cu forme mai grave probabil că percepeau altfel”.

Asistentele făcuseră turele de administrare a tratamentelor la toate saloanele, ca în fiecare seară. „Apoi mai verificau o dată. Le mai auzeam și noaptea pe hol, probabil se duceau unde erau pacienții în stare mai gravă. Erau afișate mari pe perete numerele la care să sunăm dacă avem o problemă”.

În dimineața aceea însă, asistentele au năvălit strigând în saloane. „Ne-au trezit pe toți. Au alergat asistentele, s-au expus. Cea care a intrat și m-a trezit pe mine nici nu–și mai pusese costumul de protecție”.

De ce echipament de protecție, deși cadrele medicale sunt vaccinate sau au avut boala? „Și eu am făcut Covid după prima doză de vaccin. Imunitatea se instalează la două săptămâni după a doua doză”.

După ce asistentele au dat alarma, s-au apucat să îi scoată pe cei care nu se puteau deplasa. Restul au ieșit pe picioarele lor, o experiență ca de război.

I-am spus doamnei cu care eram în salon că trebuie să fugim. M-am mișcat foarte repede, ca în armată. Cred că în 20 de secunde am ieșit din salon. Am reușit să-mi iau geanta cu haine și laptopul. Doamna nu a reușit să-și ia nici măcar telefonul.

Hanoracul de bumbac l-am legat pe nas ca să nu inhalez fum, și mi-am pus haina pe mine. Mă gândeam că dacă va fi foc, le arunc de pe mine. Cu adrenalina aceea oricum nu aș fi simțit frigul. Nu simți nimic.

Eram la etajul al doilea, am ieșit prin spate pentru că era mai puțin fum. Am auzit explozia când eram deja în curte.

Ieșea fumul gros, stăteam și mă uitam la el. Îmi era frică să trec spre curte ca să nu facă explozie instalațiile de oxigen. În timp ce mă uitam s-a auzit o bubuitură și s-au spart niște geamuri.

Împreună cu colega de salon am mers aplecate pe lângă gard, sperând să nu mai bubuie imediat. Atunci a ajuns prima mașină de pompieri.

Dar până atunci, o mare parte dintre pacienți fuseseră deja evacuați de personalul medical. Dacă nu ne scoteau atât de repede, erau mai multe victime.

Mulți au ieșit pe blacon, ceea ce a fost bine, pentru că nu au mai trecut prin fum. De acolo i-au evacuat pompierii. Am văzut un bărbat pe balcon la parter. Nu stiu cine era, stătea și se uita ca și cum nu ar fi știut ce să facă”.

Când au ajuns la camera de gardă au fost preluate imediat, s-a stabilit cine avea nevoie de oxigen și cine nu. „Eu nu aveam nevoie, doamna care era cu mine în salon avea nevoie de oxigen”.

A urmat repartizarea. „Pe mine m-au dus tot la ’Balș’ la pavilionul de copii. Neavând nevoie de oxigen a fost mai ușor să îmi găsească un loc”.

Triajul din camera de gardă a durat aproximativ 10 minute, după care a ajuns în noul salon. „M-am uitat pe geam, curtea spitalului era plină de mașini de pompieri, de salvări, continua evacuarea. Toată noaptea au plecat salvări cu pacienți către alte spitale.

Două ore am tremurat necontrolabil. Când ne-au preluat la triere ne-au trimis un consilier psihologic ca să stea de vorba cu noi. Toți eram în stare de șoc.

La scurt timp au venit și ne-au luat datele, numărul de telefon, salonul unde am fost internați. Toate fișele au rămas în Pavilionul care a ars, nu știau ce tratamente avem, la ce medici”.

Nici lucrurile lăsate în urmă de pacienți nu au fost recuperate imediat pentru că intrarea în pavilion a fost interzisă. „Ne-au sunat și ne-au spus că le putem ridica de mâine (marți – n. red.) încolo”.

Ce s-a întâmplat, de unde a pornit nenorocirea, dna AMB nu își explică. „Sunt convinsă că a fost un accident, probabil determinat de concentrația foarte mare de oxigen. Noi aeriseam salonul și dimineața, și seara.

Peste tot erau semne: atenție, nivel ridicat de oxigen! Nu am văzut aeroterme nici în salonul meu, nici în salonul de vizavi. Nu știu de așa ceva”.

Este însă sigură că „datorită mobilizării făcută de dr. Catalin Apostolescu, medicul șef de gardă, nu au fost mai multe victime. Pacienții din saloanele învecinate celui care a luat foc ar fi murit prin sufocare.

Nu e corect să fie acuzate cadrele medicale. Oamenii aceștia și-au riscat viața ca să salveze cât mai multă lume. Ar trebui să avem puțin respect pentru munca lor în condiții extraordinar de grele.

Cred că ar trebui să le acordăm mai mult respect pentru că au făcut tot posibilul să fie cât mai puține victime. Mai bine ne uităm ce ar trebui să învățăm pentru a nu se mai întâmpla așa ceva”, spune AMB.

Citește și alte articole despre tragedia de la Matei Balș: