Sunt foarte multe momente în viața unui om pe care acesta le poate considera cruciale, greu sau imposibil de trecut.
Sunt situații în care poate considera că povara vieții a ajuns atât de mare, încât simte că nu mai poate merge mai departe. Sau situaţii în care limitele răbdării îi sunt puse la grea încercare.
Perspectiva psihologică, vorbindu-ne despre limitele umane, ne învață că acestea pot fi tulburări de depresie sau de anxietate.
Depresia fiind percepută de individ ca lipsa lui de dorință, energie sau motivație necesare pentru a lupta cu situația sau viața. Anxietatea fiind percepută ca teama permanentă de una sau mai multe situații de viață.
O rezolvare care să mulțumească pe toată lumea este imposibil de oferit. Pentru că fiecare individ in parte este un puzzle cu milioane de nuanțe ce țin de modul în care a fost crescut, de temperament, de vârstă, experiența de viață sau elemente de sprijin.
Și, dincolo de toate acestea, mai vorbim și de gravitatea afecțiunii dezvoltate de individ, de care acesta este conștient sau nu.
De aceea, prima indicație este aceea de a apela la un specialist. Astfel se pune un diagnostic, se stabilește cât de gravă este afecțiunea și abia apoi modul în care poate fi tratată. Pentru că, de foarte multe ori, trecerea de la normalitate la patologie se poate face lin sau brusc, fără ca individul să își dea seama de transformările la care este supus.
Ce poate face un individ care, fiind conștient de problema lui, dorește să lupte singur?
Dacă aceasta este dorința individului și doar în cazul în care nu vorbim de o boală gravă, este important să lucreze cu următoarele aspecte ale propriei vieți:
- timpul este la dispoziția lui sau îi este sclav? Dacă crede că ceea ce îi lipsește este timpul, să își imagineze o săptămână ca pe o rețetă de mâncare. Să își noteze: ora de trezire, activitățile zilnice, ora de culcare. Pentru a avea mai mult timp, are nevoie să își regândească rețeta. Nu există sa nu ai timp. Dacă vrei să înțelegi asta, mergi măcar o dată, pentru câteva minute, într-un salon cu bolnavi grav. Abia așa vei înțelege ce înseamnă timpul
- liniștea. Dacă te simți neliniștit, noi psihologii spunem că ești anxios. Tu poți spune doar că nu găsești rezolvări ale problemelor care te apasă. Dar oare toate situațiile despre care spui că sunt problematice chiar sunt? Și toate sunt importante? Reia vizita indicată la punctul de mai sus și vei regândi întreg sistemul prin care îți evaluezi problemele…
- împacarea cu sine ar trebui să se producă după primele două puncte. Pentru că viața este simplă și frumoasă, însa noi o complicăm. Pentru că așa am învățat, pentru că așa vedem că fac alții zi de zi. Dacă nu reuşeşti să te împaci cu tine, mergi și vorbește cu un preot. Poate fi momentul în care, în balanța vieţii să îți pui și sufletul pe un taler, pentru a contrabalansa orgoliul, mânia, dorințele deșarte…
Poate o sa vi se pară abordarea de mai sus prea filosofică. Cine știe, poate aveți dreptate. Dar ați încercat-o înainte de a o evalua? Eu cred că merită…
Citește și:
