Sute de cazuri de variola maimuței sunt investigate în țările europene, SUA, Canada și Australia. Numai în Marea Britanie s-au înregistrat peste 450 de cazuri, iar recent au fost diagnosticate două și în România.
Experții dau asigurări că infecțiile sunt, de regulă, ușoare, iar riscul pentru populație este redus, însă există temeri cu privire la o transmitere comunitară.
Cât de răspândită e variola maimuței?
Boala este provocată de virusul variolei maimuței, care face parte din aceeași familie cu cel al variolei clasice.
Virusul s-a răspândit în zonele izolate din statele centrale și vestice ale Africii, în apropierea pădurilor tropicale. De la începutul anului, în aceste regiuni s-au înregistrat peste 1.200 de cazuri de variola maimuței.
Până acum au fost identificate două tulpini principale ale virusului - vest-africană și central-africană. Prima variantă, mai ușoară, este cea care s-a răspândit în alte regiuni ale globului.
Numărul neobișnuit de mare de cazuri din afara Africii fără istoric de călătorie de pe acest continent indică faptul că virusul se răspândește acum în comunitate.
Care sunt simptomele?
Conform Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA (CDC), variola maimuței are o perioadă de incubație între șapte și 14 zile, urmată de apariția primelor simptome.
Manifestările inițiale includ febră, dureri de cap, ganglioni limfatici umflaţi, dureri de spate, frisoane, dureri musculare și oboseală. Febra este urmată deseori de erupții cutanate, de multe ori la nivelul feței, care se răspândesc și în alte zone ale corpului, cel mai adesea pe palme și pe tălpi.
Erupțiile pot provoca mâncărimi insuportabile sau pot fi dureroase și trec prin mai multe schimbări înainte de a se transforma în cruste care se desprind de pe piele. Leziurile pot provoca cicatrici.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, infecțiile se vindecă de obicei de la sine și durează între 14 și 21 de zile.
Cum are loc infectarea
Variola maimuței se poate răspândi prin contactul apropiat cu o persoană infectată. Virusul poate pătrunde în organism prin leziunile pielii, prin tractul respirator sau prin ochi, nas și gură.
Potrivit CDC, trasmiterea se poate produce prin stropii din respirație, iar cum aceste particule călătoresc în aer la o distanță scurtă, e nevoie de "contact față în față prelungit" pentru ca virusul să treacă de la o persoană la alta. Lucrătorii din sectorul medical și cel social care îngrijesc persoane infectate au un risc mai mare de infectare, avertizează Organizația Mondială a Sănătății.
Deși inițial nu a fost descrisă ca o boală cu transmitere sexuală, autoritățile medicale britanice recomandă ca persoanele cu simptome să evite relațiile sexuale. Nu există dovezi clare că variola maimuței se poate răspândi prin fluidele sexuale, însă persoanele diagnosticate sunt sfătuite să folosească prezervativul timp de la opt săptămâni după infectare, ca măsură de precauție, relatează BBC.
Virusul se poate transmite și prin contactul cu animale infectate, precum maimuțele, șobolanii și veverițele, sau prin atingerea obiectelor, precum lenjeria de pat sau hainele.
Cât de periculos este virusul?
Cele mai multe cazuri de variola maimuței sunt ușoare, seamănă cu pojarul și se vindecă de la sine în câteva săptămâni. Boala poate avea, însă, forme severe și au fost semnalate decese în vestul Africii.
Deși multe dintre primele cazuri au fost semnalate în rândurile bărbaților gay și bisexuali, oricine intră în contact apropiat cu o persoană infectată poate lua virusul.
Potrivit Agenţiei britanice de Securitate (UKHSA), "un procent notabil" din cazurile recente din Marea Britanie și Europa s-au înregistrat în rândurile bărbaților homosexuali și bisexuali. "Le recomandăm să fie atenți la simptome și să ceară ajutor dacă sunt îngrijorați", arată instituția.
Cum se tratează boala
Nu există tratament pentru variola maimuței. Medicamentele antivirale pot fi de ajutor pentru reducerea simptomelor.
Vaccinarea poate preveni infectarea și are o eficiență de 85%. Marea Britanie a achiziționat un stoc de 20.000 de doze de vaccin împotriva variolei maimuței, iar persoanele diagnosticate și persoanele apropiate cu risc mare de infectare vor primi câte o doză, relatează BBC.
Cât de mari sunt focarele
Variola maimuței nu este o boală nouă. Virusul a fost identificat prima dată la o maimuță ținută în captivitate, iar din 1970 s-au înregistrat focare sporadice în zece țări africane.
În 2003 a apărut un focar în Statele Unite, prima oară când boala a fost depistată în afara Africii. Pacienții au luat virusul prin contactul apropiat cu câinele de preerie - care, în ciuda numelui, sunt de fapt rozătoare din America de Nord înrudite cu marmota. Acestea s-au infectat de la animalele mici de companie importate în Statele Unite. 81 de cazuri s-au înregistrat atunci, însă niciunul nu a dus la deces.
În 2017, Nigeria s-a confruntat cu cel mai mare focar. În această țară au fost înregistrate 172 de cazuri suspecte, 75% din victime fiind bărbați cu vârsta între 21 și 40 de ani.
Avem motive de îngrijorare?
Judecând pe baza datelor istorice existente, variola maimuței pare mai puțin contagioasă decât variola clasică, arată dr. Paritosh Prasad, directorul Unității de Boli Infecțioase de la University of Rochester Medical Center din New York. "În țările dezvoltate ar fi foarte neobișnuit să vedem mai multe de câteva sute de cazuri în orice focar și nu vom avea nivelurile de transmitere ale Covid", a spus expertul citat de CNN.
În plus, dezinfectanții casnici obișnuiți pot ucide virusul variolei maimuței, arată CDC.
Specialiștii spun că nu există pericolul unei epidemii. Potrivit UKHSA, acest risc este redus.
Centrul European pentru Prevenirea Bolilor (ECDC) estimează că probabilitatea răspândirii virusului în rândul populaţiei generale e "foarte slabă", însă este "foarte mare" în cazul persoanelor cu mai mulţi parteneri sexuali.
Autoritățile medicale britanice le recomandă celor care au intrat în contact cu o persoană diagnosticată cu variola maimuței să se autoizoleze la domiciliu timp de 21 de zile.