Fostul premier Petre Roman susţine că acuzaţia de infracţiuni contra umanităţii, pentru care a fost trimis în judecată în dosarul Mineriadei, este total nepotrivită, nefondată şi nesusţinută din punct de vedere juridic.
Petre Roman a vorbit cu News.ro doar la situaţia sa şi ce a făcut el în acea perioadă tulbure din primăvara lui 1990.
Amintim că Ion Iliescu, Petre Roman și Miron Cozma au fost trimiși în judecată în dosarul Mineriadei.
Însă Petre Roman spune că mineriada nu a fost o acţiune de represiune, ci una pentru restabilirea ordinii publice, o operaţiune de rutină, pentru că manifestanţii blocaseră circulaţia. Nici măcar ambulanţele nu puteau să treacă din cauza lor când a fost cutremurul din mai 1990, deşi erau doar 200 de manifestanţi, potrivit lui Petre Roman.
Iată declaraţiile sale cele mai importante:
- Mă refer la mine, la situaţia mea şi la ce am făcut eu, nu la altceva. Şi din această perspectivă, aşa cum am prezentat doamnei procuror într-o serie de declaraţii, eu spun că această acuzaţie este total nepotrivită, nefondată şi, din punct de vedere juridic, nesusţinută.
- Se vorbeşte despre un caracter de represiune. Aici, această afirmaţie are, pur şi simplu, caracterul unei absurdităţi.
- Ca prim-ministru, dacă este vorba despre operaţiunea prin care s-a urmărit restabilirea ordinii publice, în punctul cu traficul cel mai intens al Capitalei, adică pe Bulevardul Magheru, după aproape trei luni în care fusese blocată circulaţia, după ce au avut loc alegerile libere din România, care au consacrat începutul democraţiei în România, după ce câştigasem aceste alegeri într-o proporţie covârşitoare şi, după ce înşişi reprezentanţii partidelor istorice, care erau în opoziţie, adică Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Social Democrat din România, deci PSDR-ul, se retrăseseră din protestul de la Universitate, aveam de-a face pur şi simplu cu o încălcare grosolană a ordinii publice.
- Cum poate fi caracterizată o operaţiune de ordine publică ca fiind de represiune? E o acuzaţie absurdă. Cu atât mai mult cu cât această încadrare este extrem de ciudată.
- Infracţiuni împotriva umanităţii. Păi, infracţiuni împotriva umanităţii, aici vorbim de criminali de război, însăşi Curtea Internaţională de Justiţie a tratat, de-a lungul anilor, doar vreo şase cazuri de infracţiuni împotriva umanităţii, chestiuni extrem de grave, e vorba de genocid, crimă împotriva umanităţii. Şi din această perspectivă încadrarea este şi absurdă, şi ilegală. Este ilegală pentru că această infracţiune, la momentul respectiv, nici măcar nu exista. Deci întemeierea, din punct de vedere strict juridic, nu este posibilă, nu e permisă.
- Ca şi prima dată, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins integral ceea ce s-a formulat atunci, am convingerea că se va întâmpla şi cu această ocazie.
- Această acuzaţie şi această trimitere în judecată sunt irelevante. Pot fi (relevante - n.red.) doar în măsura în care, aici eu nu pot spune dacă e sau nu o speculaţie, doar în măsura în care sunt interesaţi anumiţi lideri politici de astăzi să-şi ascundă propriile lor greşeli, incompetenţe sau, mai grav decât atât, aşa cum s-a afirmat, că e un fel de diversiune.
- Personal, eu nu fac această acuzaţie, dar asta răspunde oarecum la întrebarea ce relevanţă mai are la acest moment. Nu are nicio relevanţă în raport cu această distanţă în timp.
- Se vorbeşte acolo de un fel de grup organizat care a încercat... Cel puţin în ceea ce mă priveşte, iertaţi-mă, e o prostie totală.
- N-am făcut parte din niciun asemenea grup în niciun moment, s-a vorbit şi la Revoluţie despre treaba asta, dar atunci procurorii m-au scos complet din cauză, nu mai am niciun fel de legătură cu acel dosar.
- Prin urmare, în ceea ce mă priveşte, cum ar fi fost, pe de o parte, sunt gata pentru orice sacrificiu şi pe de altă parte stau să-mi fac, ca prim-ministru, să mă ocup cu ce? Cu o represiune! Păi e absurd!
- Cei circa 200 de manifestanţi care se aflau acolo şi blocau circulaţia creau o mare problemă bucureştenilor.
- La sfârşitul lunii mai, a avut loc la Bucureşti un cutremur destul de puternic. Şi m-a sunat ministrul de Interne de atunci şi mi-a spus: «domnule prim-ministru, manifestanţii nu permit salvărilor să treacă, să-şi facă treaba», să treacă spre multe cereri care erau în special de la oameni în vârstă, foarte speriaţi şi care aveau nevoie de un ajutor momentan pentru a-şi reveni din şoc.
- Ei bine, nici măcar asta nu au vrut să facă, să lase salvările să treacă. Aşa încât era obligaţia mea, într-adevăr, ca prim-ministru, să declanşez această operaţiune de ordine publică.
- Era o operaţiune de rutină. Dar de aici, să spui că e o represiune, e, încă o dată, absurd.