Ministrul Natalia Intotero a anunţat că un tânăr cu handicap locomotor care a absolvit cu nota 10 cursurile Universităţii de Drept a început, de marţi să lucreze la Ministerul Familiei.
„În urmă cu o lună, povestea lui Carol, un tânăr cu handicap locomotor, impresiona o ţară întreagă. Cu o motivaţie extraordinară, a absolvit cu nota 10 cursurile Universităţii de Drept. Astăzi, Carol începe un nou capitol, cel profesional. Este prima zi de muncă la Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse”, a scris Natalia Intotero, marţi pe Facebook.
Ministrul Familiei a adăugat că este convinsă de faptul că tânărul îşi va îndeplini atribuţiile de serviciu „cu nota 10”.
„Sunt convinsă că îşi va îndeplini atribuţiile de serviciu aşa cum ne-a obişnuit, cu nota 10, iar prezenţa lui va aduce o perspectivă constructivă întregii echipe. Bine ai venit şi spor la treabă, Carol!”, a completat Intotero.
Povestea lui Carol
Povestea lui Carol a fost mediatizată în presa publică și centrală după ce, pe 25 iulie, Direcția de Asistență Socială Deva i-a prezentat cazul pe Facebook.
Cu două săptămâni înainte, tânărul absolvise cu 10 Facultatea de Drept din Sibiu. El vorbește fluent două limbi străine, însă numele său este cel mai lung cuvânt pe care a reușit vreodată să-l scrie, din cauza deficiențelor locomotorii.
„Cinci ani, n-am fost înregistrat ca persoană cu dizabilităţi. Părinţii mei au refuzat categoric, sperând să fiu doar un copil care se dezvoltă mai greu. Toți copiii puteau alerga, iar eu - nu. Atunci am văzut diferenţa. Mai ales când colegii (de grădiniță, n.red.) au început să mă evite, iar unii fugeau de-a dreptul, după ce li s-a spus acasă că aş putea fi contagios.
N-a fost ușor să înțeleg ce se petrece în jurul meu. Dar cu timpul, m-am obișnuit. Când trăieşti într-o lume care arată altfel decât tine, înveţi să ignori răutăţile. Chiar dacă nu-mi puteam controla mâinile, n-am avut de ales. Educatoarea mi-a spus franc: Ori mănânci singur, ori mori de foame!”, și-a rememorat Carol primii ani de viață.
Apoi, în liceu, spune că a avut o viață normală: „Am învățat să-mi fac prieteni. Am fost la petreceri, am călătorit, mi-am sărbătorit majoratul. Doar un singur lucru a fost diferit: exerciţiile de recuperare pe care trebuia să le fac zilnic”.
La facultate a fost provocator. El nu poate scrie și nu toți profesorii au fost de acord să îi ofere posibilitatea de a da examenele oral, dar a găsit o soluție: „Atunci, mă aşezam cu mama în ultima bancă – să-i pot dicta ce învățasem, iar ea să scrie”.
“În primul an de facultate, nimeni nu credea că pot ajunge prea departe. Cei mai mulți dintre colegi interacţionau pentru prima dată cu o persoană cu dizabilităţi. La fel şi profesorii. Erau surprinşi că răspundeam la seminarii sau că-mi alegeam anumite cursuri opţionale. Până într-o zi, când profesorul de Retorică ne-a propus să susţinem un discurs. M-am oferit eu. Le-am vorbit colegilor despre persoanele cu dizabilităţi și despre curajul de a accepta ceea ce nu poţi schimba. Am vorbit despre puterea de-a ne respecta şi de-a ne iubi aşa cum suntem. La final, toată clasa plângea - inclusiv profesorul”, a mai povestit Carol.