Gestul ambasadorului român în Belarus a fost o surpriză. E o poziționare fermă sau PR? Ce urmărește Lukașenko cu intimidarea Svetlanei Aleksievici - Interviu

Gestul ambasadorului român în Belarus a fost o surpriză. E o poziționare fermă sau PR? Ce urmărește Lukașenko cu intimidarea Svetlanei Aleksievici - Interviu
Foto: arhiva personala Armand Goșu

În acest moment, doar Svetlana Aleksievici mai este în libertate dintre membrii Consiliului de coordonare a Opoziției din Belarus, dar Lukașenko nu are niciun interes să o transforme în liderul unei mișcări de protest.

Mai degrabă, spune analistul de politică externă Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, regimul de la Minsk a vrut să testeze, prin acțiunile de intimidare a laureatei Nobel, capacitatea de reacție a ambasadelor occidentale.

Svetlana Aleksievici a fost salvată de la arestare. Până când? De ce tăceți?

Miercuri dimineață, Svetlana Aleksievici, care, în pofida opoziției fățise pe care a făcut-o mereu regimului dictatorial al lui Lukașenko, a ales să se întoarcă și rămână în Belarus, unde viața îi era în pericol, a scris un apel la solidaritate, publicat, în limba rusă, de PEN. La finalul textului, scriitoarea a anunțat că oameni străini îi bat la ușă.

În câteva ore, ambasadori europeni au mers, într-un gest simbolic, la locuința acesteia din Minsk. A contat?

Este prezența ambasadorului român o poziționare fermă a României în chestiunea Belarus?

Care este semnificația majoră a gestului făcut de unii ambasadori europeni, de a merge acasă la Svetlana Aleksievici, în pericol de a fi arestată la Minsk?


Doamna Aleksievici e cea mai apolitică membră a prezidiului Consiliului de coordonare al opoziției din Belarus. Dar e și cea mai cunoscută, fiind una dintre cele mai respectate scriitoare de limbă rusă din întreaga lume și câștigătoare a premiului Nobel pentru literatură.

Prezența diplomaților europeni în apartamentul ei este un gest simbolic menit să sublinieze solidaritatea Occidentului cu scriitoarea Aleksievici, dar și cu societatea civilă din Belarus.

În acest moment, doar Svetlana Aleksievici mai este în libertate dintre membrii Consiliului, numai că ea nu a participat la nici o ședință din cauza sănătății șubrede. Restul au fost arestați, Maria Kalesnikova după ce și-a rupt pașaportul la granița cu Ucraina, blocând astfel deportarea ei, se află în arestul KGB din Minsk, iar avocatul Maksim Znak a fost reținut miercuri dimineața, când se pregătea să intre în direct la radio Ekho Moskvî.


Ideal ar fi fost ca ambasadorii occidentali să fi protejat și pe alți membri ai Consiliului de coordonare. Fără lideri politici și fără instituții politice nu se va putea imagina o tranziție a puterii.

Restul membrilor sunt arestați sau deportați.


Nu cred că autoritățile de la Minsk au dorit s-o aresteze pe Aleksievici, pentru că ar fi transformat-o imediat într-un simbol. Nu poți să pitești în arestul KGB-ului un deținător al premierului Nobel!

Unul dintre obiective poate să fi fost și testarea ambasadelor străine, în condițiile în care duminică se anunță cel mai amplu miting de protest de până acum, iar luni Lukașenko urmează să meagă la Moscova, unde-l așteaptă Vladimir Putin.


Evenimentul cel mai important nu e amenințarea doamnei Aleksievici, asta a fost o diversiune, cât eșuarea deportării în Ucraina și arestarea Mariei Kalensnikova, care se transformase în ultimele zile în adevărat lider al opoziției.

Ambasadorul roman a fost unul dintre acești diplomați. Cum s-a poziționat România față de criza din Belarus și care poate fi următoarea mișcare diplomatic, să îi spunem așa? Se poate obține astfel ceva?


N-am reținut nimic semnificativ până acum în poziționarea României față de criza de la Minsk. Cu siguranță, România nu face parte din primul cerc de state, Polonia, Țările Baltice, care înțeleg corect și sunt sensibile la evenimentele de la Minsk.

Faptul că ambasadorul României a primit instrucțiuni să se deplasase la apartamentul Svetlanei Aleksievici este o mare surpriză. De aceea zic să nu ne grăbim să tragem concluzii, poate rămâne un gest singular al Bucureștiului, un simplu exercițiu de PR, nimic mai mult.

Armand Goșu, dar cine a lipsit din această fotografie a ambasadorilor? Am văzut reprezentanți ai Austriei, Lituaniei, Cehiei. Mă gândesc că și absența e un mesaj în diplomație.


Interesul pentru excerciții de PR la Minsk a diplomațiilor germană, britanică, americană presupun că este foarte scăzut.

În aceste capitale sunt oameni suficient de pregătiți cât să producă o evaluare decentă și să înțeleagă faptul că Lukașenko nu are de ce s-o transforme pe doamna Aleksievici într-un lider în jurul căruia să se consolideze societatea bielorusă.

Ce poate face UE pentru Belarus, pentru că totuși biolorușii nu au pus problema unei reorientări a țării spre Uniunea Europeană? Poate UE să se implice mai mult și, eventual, să aibă și impact?


Și dacă bielorușii se reorintează către Occident, o să fie primiți în UE sau NATO ? Există măcar o schiță de plan occidental pentru Belarus? Sau măcar pentru Ucraina, unde s-a murit în stradă pentru valorile Occidentului?!

Cum vrea Putin să rezolve dosarul Belarus: Moscova să își mențină controlul, dar să își păstreze și banii în buzunar. Plus: România e copilul cuminte – Interviu Video