Uniunea Europeană se află într-un moment critic, în care așteptările cetățenilor sunt mari, chiar dacă instituțiile europene nu au prerogativele necesare pentru a soluționa toate problemele apărute pe fondul pandemiei de COVID-19, iar puteri rivale, ca Rusia și China, profită de breșe și construiesc narațiuni manipulatoare, pentru a alimenta polarizările interne.
UE poate deveni irelevantă la nivel geopolitic sau, din contră, dacă va profita de oportunitățile crizei, poate ieși întărită și mult mai integrată, spune, într-un interviu acordat Spotmedia.ro Jaume Duch Guillot, purtător de cuvânt și director general de Comunicare al Parlamentului European.
Ce a aflat Uniunea Europeană despre ea în această criză? De bine sau de rău?
Acum 70 de ani, a fost demarată construcția Uniunii Europene, pentru a răspunde unor nevoi practice ale cetățenilor și statelor. Uniunea Europeană a fost construită cu pasiune. Fiecare pas făcut pentru o Europă mai integrată a fost răspunsul comun dat provocărilor concrete.
Această criză a accentuat nevoia iminentă pentru o Europă mai unită, mai puternică și mai eficientă, arătând că nimeni nu poate rezolva efectele unei astfel de crize pe cont propriu.
Pasionați sau nu de Europa, susținători tradiționali sau critici ai construcției europene, cu toții au avut așteptări mari de la Uniunea Europeană.
O criză cu efecte practice, imediate cere acțiuni practice și imediate. Singura posibilitate de a răspunde eficient și la timp unei crize ca aceasta e să fii pregătit pentru evenimente de acest tip.
Această perioadă ne-a arătat realmente importanța de a fi pregătit, în termini practici, să salvezi vieți, să ajuți oamenii să supraviețuiască și să lupți cu o epidemie de proporții nemaivăzute.
Europa a reacționat la criză și așa au făcut și statele membre. Nimeni nu a fost pregătit pentru ceva de acest fel, dar confuzia inițială a fost repede înlocuită de acțiuni de carantină. Și asta a arătat și capacitatea Europei de răspuns.
Am descoperit o Uniune Europeană care a făcut o tranziție eficientă de la zilele liniștite la cele furtunoase, adaptându-și instrumentele și menținându-și valorile.
Sigur, noi știm că ”a acționa împreună” este elementul-cheie în lupta cu o criză care ne afectează pe toți. Dar magnitudinea și severitatea acestei crize au arătat că voința politică și discursul public despre o Europă mai integrată nu sunt de ajuns; că această Europă mai puternică și mai suverană trebuie să se bazeze pe capacități instituționale și competențe europene; că valorile împărtășite trebuie să se reflecte în mecanisme comune, pentru a acționa împreună, într-un mod mai democratic.
Pandemia nu s-a încheiat, criza sanitară e încă o amenințare, iar statele europene intră într-o altă criză, se pare, socială și economică. Face UE față acestor amenințări? Ce înseamnă, concret, în acest context, solidaritatea europeană despre care liderii europeni vorbesc destul de insistent? E o sintagmă care apare și în aproape toate comunicatele instituțiilor europene.
Felul în care Europa va gestiona toate aceste crize va fi definitoriu pentru viitorul Uniunii Europene. Supraviețuirea nu e suficientă. Uniunea Europeană trebuie să se întărească, în beneficiul tuturor statelor-membre și al cetățenilor lor.
Acest deziderat este mai mare decât alegerile individuale. Solidaritatea nu este despre a împrumuta bani. Solidaritate înseamnă să fim conștienți de severitatea provocărilor pe care le întâmpină Uniunea Europeană și cetățenii săi și să propunem măsuri, în beneficiul tuturor.
Singurul mod responsabil de a discuta despre viitorul Uniunii Europene este de a considera solidaritatea firul roșu al tuturor deciziilor, legislațiilor și cadrelor financiare legate de funcționarea UE. De aceea, termenul e prezent în comunicările noastre.
Pentru că solidaritatea nu este despre intervenții și măsuri punctuale. Solidaritatea ar trebui să fie moștenirea pe care o lasă măsurile pe care le vom lua în lunile următoare.
Să nu uităm că solidaritatea nu este un obiectiv. Este o valoare care definește Europa. Cetățenii noștri se așteaptă ca noi să acționăm în spiritual acestei valori. De aceea, este important că Parlamentul European, singura instituție aleasă direct și care reprezintă cetățenii europeni, este implicat în procesul de implementare al Planului de redresare al UE Next Generation.
Totuși, o temă principală de dezbatere anii trecuți a fost aceea a Europei în cercuri concentrice sau a Europei cu două viteze. Sunt aceste clivaje mai vizibile acum, pe fondul crizei?
Această criză ne-a lovit la mai puțin de un an de la alegerile europene, când ne pregăteam pentru un răspuns cuprinzător și responsabil despre viitorul UE.
Câteodată, temele politice nu coincid cu preocupările oamenilor.
Ultimele alegeri europene ne-au arătat că oamenii sunt mai interesați de politicile europene cu impact în viața lor de zi cu zi decât de dezbaterile despre diferendele politice.
Această criză ne-a pus la dispoziție o oglindă neașteptată și ne dăm seama că trebuie să întărim mecanismele interne ale UE, să finalizăm Uniunea Economică și Monetară și să avansăm către o impozitare comună. Conferința despre Viitorul Europei, organizată de Parlament, Consiliu și Comisie, va fi contextul perfect pentru a avea această discuție.
O Uniune Europeană cu puteri sporite sau diminuate, cum arată acum? Văzută de la Budapesta, de pildă, UE ar putea fi înfățișată mai degrabă slăbită de criză.
Nu e deloc redundant să îl citez pe Jean Monnet spunând că Europa se modelează în crize. Criza pandemică este cea mai mare criză cu care Europa se confruntă de la Al Doilea Război Mondial încoace. Și a devenit o oportunitate deopotrivă unică și critică.
Fie Europa se modelează acum într-o integrare mai mare și responsabilități crescute, fie va deveni irelevantă atât pentru membrii ei, cât și pe scena internațională.
Paradoxul e că aceia care arată cu degetul slăbiciunea UE întăresc, de fapt, argumentele în favoarea nevoii ca Europa să fie mai puternică și mai integrată.
În ultimele luni, cetățenii și chiar liderii politici au așteptat și cerut de la UE lucruri pe care instituțiile europene nu le-au avut niciodată în sarcină. Chiar și în aceste condiții, fără un mandat real în ceea ce privește politicile de sănătate, UE a răspuns prin coordonarea unor acțiuni de urgență, prin mobilizarea fondurilor și prin abordarea provocărilor aduse de pandemia de COVID-19.
Propunerile ambițioase ale UE pentru redresarea economică, de 750 de miliarde, si viitorul Cadru Financiar Multianual (MFF) pregătesc drumul pentru mai multe responsabilități, în ceea ce privește revenirea economică și viitorul Europei.
De asemenea, e o realitate că evoluțiile geopolitice s-au accelerat și au devenit mai evidente în contextul crizei de COVID-19.
Acest context necesită o Europă mai angajată, capabilă de propria reacție strategică. O abordare mai puternică nu e fără riscuri, într-o lume care e în mod inerent mai puțin stabilă și în care există mai multă competiție între rivalii strategici, puterile mai vechi sau mai noi.
Acum știm că China a încercat să ascundă informații cheie privind declanșarea epidemiei de COVID-19. Mă interesează politicile UE față de China, pe acest palier. China, la rândul ei, împachetează o narațiune pozitivă despre ea însăși și arată cu degetul către Occident.
China este un partener, dar și un rival strategic al Europei. Recent, am acordat multă atenție felului în care China a gestionat epidemia și felului în care a țesut o narațiune a acțiunilor ei, atât pe plan intern, cât și internațional. Pe fundalul epidemiei de COVID-19 am văzut o creștere incredibilă a propagandei de stat.
Unele astfel de acțiuni au fost extraordinare și continuă în statele UE și cele partenere.
China a fost menționată în comunicările comune ale Comisiei Europene și Serviciului European de Acțiune Externă, ca unul dintre actorii responsabili de dezinformare, fake news și diseminarea unui conținut critic la adresa Uniunii Europene și acțiunilor sale.
Acest lucru e fără precedent numai în ceea ce privește amploarea. China nu e singură, în această privință.
Cu toate astea, Europa se dovedește încă o dată prost pregătită și neinteresată de o competiție a narațiunilor, după aceleași metode. Folosindu-și eficient resursele de comunicare pentru a explica acțiunile sale, prezentând amploarea reală a sprijinului său, inclusiv țărilor partenere, acesta este modul prin care Europa preferă să abordeze această așa-numită bătălie a narativelor.
La finalul zilei, Europa este, de departe, cel mai mare donator, o putere comercială de prim rang și un partener de încredere și generos, care se bazează pe condiționalități de principiu și nu doar pe tranzacții justificate de interese.
Când vine vorba despre COVID-19 sunt mai multe elemente științifice și epidemiologice pe care China și OMS trebuie să le clarifice. E un interes comun ca deciziile pe care le-am luat și lecțiile pe care le-am învățat să fie bazate pe date complete și corecte. UE lucrează îndeaproape cu ambele, pentru a obține acest lucru.
O preocupare constantă a insituțiilor UE e legată de contracararea fake news-urilor. Ce știm despre fake news-urile legate de pandemie? Au narațiuni comune și mai ales duc ele la Moscova sau/și Beijing? Și ce poate face UE, pentru ca oamenii să nu creadă în conspirații?
În Comunicarea comună privind combaterea dezinformării COVID-19 publicată acum câteva zile, Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant au afirmat că pandemia COVID-19 a fost însoțită de o „infodemie” fără precedent.
Documentul arată că ”actori străini și țări terțe, în special Rusia și China, s-au angajat în operațiuni de influență țintită și campanii de dezinformare privind COVID-19 în UE, în vecinătatea sa și la nivel global, în scopul subminării dezbaterii democratice și pentru a exacerba polarizarea socială, precum și pentru a-și îmbunătăți propria imagine”.
De exemplu, East Stratcom Task Force a detectat și expus peste 550 de narațiuni de dezinformare din surse pro-Kremlin, pe site-ul web EUvsDisinfo.
Informațiile înșelătoare, teoriile conspirației, discursul urii, infracțiunea cibernetică, înșelarea consumatorilor sunt printre situațiile periculoase identificate în această criză.
Combaterea efectelor lor și limitarea răspândirii acestora necesită cooperare între autoritățile competente și angajamentul partenerilor de încredere –jurnaliștii, societate civilă, platforme online – că vor asigura verificarea promptă, eliminarea potențială și chiar acțiuni contra conturilor responsabile.
O comunicare clară și accesibilă și livrarea de informații verificabile privind sănătatea sunt esențiale pentru protejarea sănătății cetățenilor.
Pe lângă canalele de informare naționale, UE și-a asumat un rol activ în acest sens prin intermediul instituțiilor, multiplicatorilor și rețelelor sale.