Zelea Codreanu s-a folosit de căsătoria sa din Focșani pentru a mobiliza masele, s-a pus în scenă ca fiind Făt-Frumos de legendă, noua vedetă a politicii românești. Este clar că Simion îl imită pe Codreanu. În acest context, poziția BOR este importantă, deoarece AUR invocă Ortodoxia, dar și Putin instrumentalizează Ortodoxia ca armă în războiul său împotriva Occidentului, consideră istoricul Oliver Jens Schmitt: în Ortodoxie, idolatrizarea națiunii, așa cum o practică legionarii și neolegionarii, este considerată erezie (așa-numitul filetism).
- La fel ca Ceaușescu, AUR visează la o Românie puternică și autosuficientă. Din acest punct de vedere, naționalismul practicat de AUR este puțin credibil: pledează pentru unirea cu Basarabia, dar luptă împotriva Occidentului, singurul care poate garanta securitatea Republicii Moldova și care o susține cu tărie.
- Ceea ce a fost nou după 1989 a fost (neo)legionarismul deschis, care a fost cultivat și în mediul unor mănăstiri, dar și în cercurile studențești.
- Foarte puțini români știu de unde vin piesele de rezistență ale identității naționale propagate de AUR – un amestec de legionarism și ceaușism. Doar o mai bună educație politică poate aduce schimbări aici.
- Multă vreme, BOR nu a avut o poziție clară față de excesele extremismului ortodox din România, care era alimentat de Rusia. De aceea, este de remarcat că, în ultima vreme, purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu, a început să facă o distincție clară între biserică și naționalism.
- În România, există, de asemenea, suferința umană cauzată de emigrație, corupția endemică, încrederea scăzută în stat și în instituțiile sale, dezamăgirea față de Klaus Iohannis și eșecul forțelor reformatoare. În plus, există o sărăcie generalizată și un nivel scăzut de educație. Luate împreună, acestea reprezintă un teren ideal pentru populiști.
AUR încearcă să transforme nunta lui George Simion într-un mare eveniment național, pe modelul nunții lui Corneliu Zelea Codreanu, de la Focșani, unde s-au adunat zeci de mii de oameni, veniți cu peste 2.300 de căruțe. Dar naționalismul practicat de AUR este puțin credibil: pledează pentru unirea cu Basarabia, dar luptă împotriva Occidentului, singurul care poate garanta securitatea Republicii Moldova și care o susține cu tărie, spune profesorul Oliver Jens Schmitt, într-un dialog cu spotmedia.ro.
Oliver Jens Schmitt predă istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena și este, din 2017, președintele Secţiei Filozofie Istorie a Academiei Austriece de Ştiinţe. Editura Humanitas i-a publicat volumele „Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și decăderea 'Căpitanului'“ și „România în 100 de ani. Bilanţul unui veac de istorie.
Ați scris o lucrare de referință despre Mișcarea Legionară și contextul ei istoric și politic. Am două întrebări aici: există asemănări reale între AUR și Mișcarea Legionară sau mai degrabă e un fenomen de imitație?
Există, într-adevăr, paralele în ideologie și în practica politică. Cea mai clară încercare a fost făcută de un politician din jurul AUR, Călin Georgescu, omul lui Putin în România, care a dispărut brusc din viața publică după invazia rusă în Ucraina. Reprezentanți ai AUR, precum Sorin Lavric, se angajează într-un discurs legionar. Ca și legionarii din epoca lui Codreanu, taberele de muncă sunt organizate în jurul AUR.
Nunta lui George Simion este o încercare evidentă de a imita nunta lui Codreanu ca spectacol mediatic.
Dar și asemănările ideologice sunt importante: AUR, ca și legionarii, este în esență autoritaristă, antidemocratică, antiminoritară, aproape mai antioccidentală decât legionarii; George Simion este un admirator explicit al lui Viktor Orbán, principalul aliat al lui Putin în UE. AUR se pronunță împotriva fundamentelor politicii românești de după 1989: ancorarea ei în Occident. La fel ca Ceaușescu, el visează la o Românie puternică și autosuficientă, care, atunci ca și acum, este o iluzie. Din acest punct de vedere, naționalismul practicat de AUR este puțin credibil: pledează pentru unirea cu Basarabia, dar luptă împotriva Occidentului, singurul care poate garanta securitatea Republicii Moldova și care o susține cu tărie.
Și a doua : Există elemente de context care să justifice un partid de extremă dreaptă în Romania?
Extrema dreaptă a fost mereu prezentă în România după 1989. Ideile lor datează din perioada interbelică. Aceste idei au fost puternic propagate în timpul lui Ceaușescu până la reabilitarea lui Ion Antonescu. Mass-media, școlile, universitățile și industria de divertisment - gândiți-vă la Adrian Păunescu - au propagat intens aceste idei înainte de 1989. După 1989, aceste cercuri, adesea legate de Securitate, și-au continuat nestingherite propaganda antioccidentală și antisemită. Corneliu Vadim Tudor este doar cel mai cunoscut exemplu în acest sens. Ceea ce a fost nou după 1989 a fost (neo)legionarismul deschis, care a fost cultivat și în mediul unor mănăstiri, dar și în cercurile studențești.
În România, doar câțiva specialiști s-au împăcat cu anii 1938-1944, adică cu diversele dictaturi de dreapta și cu Shoah. Foarte puțini români știu de unde vin piesele de rezistență ale identității naționale propagate de AUR - un amestec de legionarism și ceaușism. Doar o mai bună educație politică poate aduce schimbări aici, iar acest lucru este ceva ce statul român nu a reușit să facă în ultimii treizeci de ani. De aceea, mulți oameni se confruntă cu sloganurile AUR cu ignoranță și uneori cu naivitate - nu știu că au de-a face cu neofasciști.
România ar trebui să fie imună la fascism după experiența legionarismului, a Shoah-ului comis de regimul Antonescu și a crimelor regimului Ceaușescu, nu în ultimul rând împotriva minorităților etnice. Dar trecutul nu a fost niciodată abordat. Prin urmare, ca și în Italia, este ușor pentru neofasciști să exploateze nemulțumirea socială și, în cazul României, dezamăgirea diasporei față de lipsa reformelor.
În acest week-end e anunțată marea nuntă a lui George Simion. Ce rol a avut în epocă nunta lui Zelea Codreanu? A fost tot publică, după ce a scăpat practic de crimă comisă la Iași. E vorba despre mimetism, joacă, altfel spus, trimiterile la legionari în favoarea AUR?
Codreanu s-a folosit de căsătoria sa din Focșani pentru a mobiliza masele. S-a pus în scenă ca fiind Făt-Frumos de legendă, noua vedetă a politicii românești. Ulterior, au avut loc incidente antisemite, muncitori evrei au fost dați jos din tren, soldaților evrei li s-au smuls epoleții - un act deosebit de dezgustător dacă ne gândim la cultul soldatului pe care îl practica Codreanu.
Este clar că Simion îl imită pe Codreanu. Singura întrebare este câți oameni o înțeleg - pentru că asta necesită o bună educație istorică. Susținătorii hardcore ai AUR vor fi cu siguranță receptivi la acest mesaj, dar pentru mulți alții va fi un eveniment de campanie electorală cu bere și mititei, așa cum organizează alte partide. Simion, însă, vrea sǎ adune cât mai mulți oameni pentru a pretinde că reprezintă poporul. Astfel, oricine participă la nuntă, chiar dacă vrea doar să mănânce mititei, legitimează și partidul AUR.
Cui folosește astăzi un partid care imită Mișcarea Legionară, și ma uit și spre ideologul Sorin Lavric? Vedeți vreun folos pentru Rusia lui Putin, de pildă?
Din punct de vedere politic, beneficiarii sunt în mod clar cei care vor să slăbească legătura României cu Occidentul.
În acest context, poziția BOR este importantă, deoarece AUR invocă Ortodoxia, dar și Putin instrumentalizează Ortodoxia ca armă în războiul său împotriva Occidentului. Multă vreme, BOR nu a avut o poziție clară față de excesele extremismului ortodox din România, care era alimentat de Rusia. De aceea, este de remarcat că, în ultima vreme, purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu, a început să facă o distincție clară între biserică și naționalism. El a publicat recent un eseu despre patriotism, de care orice democrație stabilă are nevoie, și naționalism. Având în vedere că ideile antioccidentale, ortodoxiste și neolegionare au fost cultivate de mulți ani în interiorul și în jurul BOR, declarația lui Bănescu este deosebit de importantă.
Poziția pro-Putin a Arhiepiscopului de Constanța este cu siguranță extremă, dar Teodosie este doar vârful icebergului.
Oricum, securitatea națională a României, dar și a Republicii Moldova, nu este garantată de Moscova, ci de UE și NATO. Ar fi important ca cât mai mulți mitropoliți și episcopi să susțină acum în mod public poziția lui Bănescu și să se distanțeze public de forțele antidemocratice și, în ultimă instanță, amenințătoare pentru stat, cum ar fi AUR. În Ortodoxie, idolatrizarea națiunii, așa cum o practică legionarii și neolegionarii, este considerată erezie (așa-numitul filetism). Prin urmare, există, de asemenea, o bază în dreptul canonic pentru a lua poziție împotriva ultranaționalismului ortodox, care contrazice mesajul de mântuire al lui Iisus Hristos.
Extrema dreaptă, populismul de extremă dreapta cunosc o ascensiune și în alte țări - Le Pen în Franța a obținut un rezultat bun la ultimele alegeri, Italia e pe punctul de a o avea premier pe fana lui Mussolini și așa mai departe. Cum se explică? În interbelic vorbeam despre un Zeitgeist.
Este evident că, în multe țări democratice, partidele tradiționale de centru-stânga și centru-dreapta au fost slăbite. Societățile noastre se află în prezent sub o presiune enormă: criza economică, pandemiile, schimbările climatice și, cel mai recent, războiul Rusiei împotriva Europei, la care se adaugă amenințarea tot mai mare din partea Chinei; presiunea migratorie din Africa și din lumea islamică; dezbaterile privind genul și wokeismul, toate acestea pun presiune asupra societăților noastre și, de asemenea, asupra indivizilor.
În România, există, de asemenea, suferința umană cauzată de emigrație, corupția endemică, încrederea scăzută în stat și în instituțiile sale, dezamăgirea față de Klaus Iohannis și eșecul forțelor reformatoare. În plus, există o sărăcie generalizată și un nivel scăzut de educație. Luate împreună, acestea reprezintă un teren ideal pentru populiști.
În multe țări, partidele extremiste au o tradiție îndelungată, chiar dacă au fost adesea marginalizate în vremuri bune. În Italia, faptul că fascismul a fost minimalizat timp de decenii și că puțini italieni sunt cu adevărat conștienți de crimele lui Mussolini își pune amprenta. În ceea ce privește spiritul vremii, problemele structurale menționate mai sus au dus la o radicalizare a dezbaterii politice, dominată de forțe de extremă stânga și de extremă dreapta. În țări precum SUA, se creează uneori impresia că nu mai există un centru moderat - acest lucru nu este corect, dar este o consecință a volumului cu care sunt prezenți extremiștii și este, de asemenea, o consecință a mijloacelor de comunicare socială, care sunt folosite în mod deliberat de extremiști.
În acest context, este cu atât mai important să avem o presă independentă și critică, care să furnizeze informații concrete și bazate pe fapte. Este la fel de important să se predea în școli și universități că opiniile diferite trebuie acceptate într-o democrație, atâta timp cât acestea nu ies din cadrul constituțional. Aceasta este ceea ce deosebește o democrație de o dictatură.