Referindu-se la liderul Opoziției noastre din Parlament, un comentator ironic aprecia recent că acesta, atunci când vorbește, nu lasă impresia că și-ar asculta propriile vorbe. Altfel, cu siguranță, ar fi tăcut.
Au observat și alții același lucru, mai ales atunci când domnul Marcel Ciolacu reacționează ofensat ori de câte ori prim-ministrul Cîțu și alții din actuala majoritate își permit să facă o asociere între conceptul de pesedist și acela de hoț și corupt.
Chiar dacă asocierea este rostită, de obicei, la modul general, cei vizați se recunosc ușor în ea. Numaidecât reacționează, interpetând-o ca pe un afront nepermis, o jignire, o ofensă, un ultragiu.
Nu mai departe decât miercuri, șeful Opoziției îl apostrofa cu aplomb pe premierul Cîțu, de la tribuna Parlamentului. Citez:
„E civilizație când faci hoț pe cineva?”.
Dialog acid Cîțu - Ciolacu în Parlament
Nu-ți vine să crezi că asemenea propoziție este rostită nu de un cetățean turmentat, aflat în sala de așteptare din gară, ci de liderul unui important partid, deputat, fost președinte al Camerei până mai ieri, liderul Opoziției de astăzi.
Nici măcar unui elev din clasa a șaptea nu-i este permis să facă uz de substantivul „civilizație”, în locul adjectivului „civilizat”, aici cu funcție adverbială. Fără îndoială, liderul Opoziției a vrut să rostească ceva în genul: „este civilizat când îl faci hoț pe cineva?”. Dar a ieșit altfel.
Civilizație, ca să știe și domnul Ciolacu, este un termen pe care DEX îl definește astfel: „Nivel de dezvoltare materială și spirituală a societății dintr-o epocă dată, a unui popor, a unui stat”. Când rostești acest cuvânt, gândul te duce fie la civilizația modernă, fie la cea medievală, la cultura antică a vechilor egipteni, la cea babiloneană, hitită, greacă și multe altele.
Nu la asta a vrut să se refere liderul Opoziției. Gândul i-a mers poate la ideea că bunele maniere n-ar trebui să îngăduiască nimănui etichetarea unui altuia ca hoț.
Corect, dar nu domnul Cîțu, ci domnul Ciolacu face etichetări ostentative, fără să înțeleagă el însuși greutatea cuvintelor exprimate. Căci premierul evită atacul la persoană și face aprecieri generale, în timp ce atacurile liderului PSD țintesc direct spre unul sau altul, de preferință spre șeful Guvernului.
Poate vorbind de civilizație, a vrut să se refere la bunele maniere, cele care nu permit să-l ataci pe altul la persoană, numindu-l hoț, atâta vreme cât n-a fost judecat ca atare și condamnat cu sentință definitivă.
Replicile domnului Ciolacu au coborât stacheta până la insulte. Căci cine vorbește de maniere? Liderul PSD, omul care i se adresa astfel premierului, luna trecută: ”Cîțule, ești mitoman! Mai rău, ești și inuman!”.
Nu l-am auzit pe domnul Cîțu etichetându-i pe alții, în stilul: ești mitoman, inuman, ești într-un fel sau altfel. Pur și simplu, el constată, ceea ce știm cu toții, că deocamdată din rândurile PSD provin personalități precum un lider mai vechi, ieșit de la zdup cu două tinichele legate de coadă, amândouă pentru corupție, iar altul mai nou stă așezat după gratii tot cu două tinichele, din care una chiar cu deturnarea fondurilor prevăzute pentru protecția copilului, în folosul propriului partid.
Tot de la PSD provine și grosul altor liderași mai mici, cărora legile modificate de fosta majoritate pesedistă le-au deschis larg porțile închisorilor, lăsând să se strecoare printre ei și o sumedenie de violatori, pungași, pedofili și mulți alții, destui.
Să fim înțeleși, n-a ieșit nimeni ca nevinovat. Cu toții au ieșit întrucât noile legi, modificate de echipa PSD+ALDE, au schimbat regula în timpul jocului, respectiv în timp ce condamnații își executau condamnarea.
Aproape nu e săptămână, ca să nu auzim la televizor termenii suburbani în care domnul Ciolacu își etichetează adversarii politici, fără să se gândească dacă așa ceva este sau nu este „civilizație”.
Hai, că a devenit virală pe Internet o vorbă spusă cu năduf de dânsul nu într-o formă impersonală, de care se simte atât de deranjat, ci personificat, vizându-l iarăși pe prim-ministrul țării, ținta sa predilectă:
„Tatăl meu, (…) când întâlnea personaje ca dumneavoastră, avea o vorbă: Domnule, după ce că ești prost, mai pui și frână”.
Asta cu frâna recunosc că mă cam depășește. Pare să facă parte dintr-un limbaj de garaj, care nu mi-e familiar sau, pur și simplu, nu mă regăsesc pe aceeași lungime de undă cu liderul PSD.
Nu mi-aș permite să mă adresez nimănui, etichetându-l cu „ești prost”. Dar cine și-a permis? Inginerul Ciolacu, care n-a profesat aproape niciodată ingineria. Și cui i-o spune? Economistului Cîțu, care își exercită profesia cu râvnă și necontenit, de aproape două decenii și care impresionează cu palmaresul său: patru ani petrecuți la „Grinnell College, Iowa, USA” (1992-1996), alți trei ani la „Iowa Sate University, SUA” (1997-1999), încă trei ani tot acolo pentru studii doctorale (1999-2001) și un an (2003) la ”Center for Financial Studies, Frankfut”, Germania.
Dar asta nu este tot. După absolvirea tuturor studiilor, românul Florin Cîțu este angajat la Reserve Bank Of New Zealand – Wellington, unde lucreză doi ani (2002-2003), apoi la Banca Europeana de Investitii – Luxemburg, după care revine în țară.
Mi-am permis această trecere în revistă, poate obositoare, dar necesară ca să-i pot pune domnului Ciolacu o întrebare: credeți că toate respectabilele instituții de învățământ și de cercetare citate, plus o bancă neozeelandeză, și apoi BEI-Luxembrug, s-ar fi încurcat cu un român, poposit de la marginea Balcanilor, dacă vedeau în el un prost care mai pune și frână?
Nu cred că domnul inginer fără practică Marcel Cilolacu este omul cel mai potrivit să-i acorde calificative unei personalități cu palmaresul economistului Florin Cîțu. Iar dacă a făcut-o, normal ar fi să-i prezinte scuze imediat și în public.
Nu știu dacă o va face, dar așa mi se pare că ar fi civilizație.
Pardon, civilizat.