Arestat mai întâi pentru că ar fi transmis mesaje subliminale la un post de televiziune, care ar fi dus la tentativa eșuată de puci de la Ankara, Ahmet Altan a scris o carte puternică, Nu voi mai vedea lumea niciodată, scoasă din închisoare, bucată cu bucată, de avocatul său. În timp se va face dreptate, spune pentru Spotmedia.ro avocatul cu o bogată carieră internațională Philippe Sands, cel care semnează prefața cărții.
Ediția în limba română a cărții (Anansi. World Fiction, colecție din cadrul Pandora M, îngrijită de Bogdan Alexandru Stănescu) a fost lansată, vineri, într-o dezbatere cu politologul Cristian Preda, profesor și decan al Facultății de Științe Politice a Universității din București, și publicistul Sever Voinescu, redactor-șef al săptămânalului Dilema Veche.
Ahmet Altan (1950) este unul dintre cei mai citiți prozatori turci, dar și un jurnalist redutabil. A fost adus în fața instanței de cel puțin 100 de ori din cauza opiniilor sale politice incomode și a stilului său direct. Este unul dintre primii intelectuali turci care au recunoscut că ceea ce Imperiul Otoman a făcut populației armene se califică drept genocid.
În 2016, în urma puciului eșuat din Turcia, Altan a fost judecat și condamnat pentru că ar fi transmis „mesaje subliminale” puciștilor în timpul unei emisiuni televizate. A fost condamnat la închisoare pe viață și de atunci se află în temnița Silivri, din afara Istanbulului.
De la debutul din 1982, Altan a publicat zece romane și șapte volume de eseuri. Nu voi mai vedea lumea niciodată este a opta lui carte de eseuri și reprezintă o premieră în cariera sa de scriitor, dat fiind că apare în toată lumea în traducere, fără ca în Turcia să existe vreo șansă de publicare. Conștient că, atâta vreme cât regimul Erdogan se va afla la putere, el nu va mai vedea lumea cu ochii unui om liber, Ahmet Altan, unul dintre cei mai cunoscuți romancieri din Turcia, își află libertatea în scris, în citit și în adâncurile memoriei.
În continuarea dezbaterii găzduite de Librăria Humanitas de la Cișmigiu, avocatul Philippe Sands a răspuns câtorva întrebări despre situația lui Ahmet Altan, adresate de Spotmedia.ro.
Care e astăzi situația cauzei lui Ahmet Altan?
Regretabil, Ahmet rămâne în închisoare și au trecut deja patru ani. Încarcerarea lui îi încalcă drepturile, în mod particular libertatea de a se exprima și dreptul la un proces cinstit.
În timp, se va face dreptate, nu am nicio îndoială.
De ce nu s-a reușit eliberarea lui Ahmet Altan? E el mai periculos pentru regimul lui Erdogan?
Ahmet Altan este scriitor și prizonier politic. Ca scriitor și om al păcii, el nu e un pericol pentru nicio persoană.
Putea lumea democratică să facă mai mult pentru Ahmet Altan?
Sigur că lumea ”democratică” ar putea să facă mai mult. Din 1945, drepturile omului nu au fost o chestiune de politică internă. Sunt multe măsuri disponibile, inclusiv sancțiuni economice și de călătorie, contra liderilor politici.
Potrivit statutului Curții Penale Internaționale, „închisoarea sau altă privare severă de libertate fizică, care încalcă regulile fundamentale ale dreptului internațional”, reprezintă o infracțiune împotriva umanității, iar asta dă justiției penale internaționale posibilitatea să intre în joc.
Cum ați povesti cartea aceasta, ”Nu voi mai vedea lumea niciodată”? Titlul este dramatic.
Nu pot uita vizita mea la Ahmet, în închisoare, cu ani în urmă. A fost ceva deosebit să petrec timpul cu un om condamnat să rămână pentru restul vieții sale în închisoare, sub acuzații fantasmagorice, iar el să fie capabil încă să râdă de asta.
El - și cartea lui extraordinară - dau naștere unui sentiment neașteptat de exaltare, motivat de măreția pură, puternică a cuvintelor sale, de caracterul său și de spiritul său uman.
De ce e Erdogan insensibil la apelurile internaționale?
Sever Voinescu, publicist, redactor-șef Dilema: În legătură cu Erdogan, probabil cea mai importantă întrebare pe care noi, Uniunea Europeană, ar trebui să ne-o punem este ce s-a întâmplat că această forță extraordinară de atractivitate a Uniunii Europene a apus în timp. Pentru că UE a exercitat asupra Turciei o forță extraordinară de atracție și ei au făcut multe lucruri contre-coeur ca să îndeplinească niște standarde. Chiar s-au lansat sincer pe drumul ăsta. La un moment dat l-au abandonat.
Cristian Preda, decan al Facultății de Științe Politice: Conservatorii britanici în primul rând și europeni în general l-au abandonat pe Erdogan acum doi ani. Le-a trebuit doi ani după începutul acestei teribile drame a Turciei ca să-l dea afară, ceea ce în particular popularii europeni nu sunt în stare să facă cu Viktor Orban.
Europa e încurcată, pentru că a existat o disponibilitate de a discuta cu Erdogan la început, de a deschide capitole de negociere. Pe urmă au existat diverse strategii: unii voiau să mergă foarte departe negocierile de aderare și să oblige Turcia ca, de pildă în chestiunea justiției, să devină un stat previzibil și cu o justiție dreaptă. Alții condierau că trebuie să le spui turcilor că Uniunea nu e pentru ei. Vă amintiți tezele lui Sarkozy: trebuie să le spuneți că nu vor intra niciodată.
Ziariștii, scriitorii au fost întotdeauna la mijloc, pentru că ei se simt parte a dialogilui european, a sensibilității europene și vedem că scriitorii pe care Altan îi citează sunt europeni sau americani. El este în mod profund atașat de Europa.
Sunt și forme de sprijin pentru apărătorii libertății, pentru jurnaliști, pentru scriitori, care sunt foarte discrete și Uniunea Europeană, și SUA fac lucruri care nu sunt publicate pe prima pagină a ziarelor din dictaturi.
E vorba de toate țările unde există dictaturi: și diplomații europeni, și diplomații americani îi sprijină pe acești apărători ai libertății, că e vorba de scriitori, ong-isti, de la supravegherea proceselor la asistență juridică. Despre asta nu se vorbește.