Resentimentele pe care le trezesc în mulțime aceia care dovedesc prin viața lor că au reușit mai-binele sunt deja cunoscute și analizate de literatură; puțini sunt însă cei care nu-și pot opri ura să se reverse public, în încercarea de a-i trage în mlaștină pe cei a căror reușită nu o pot suporta.
Recent, un scriitor mai puțin de prim-plan, dar totuși printre fondatorii revistei Vatra, a trecut în paginile publicației culturale un text de un grotesc rar întâlnit, un text profund antisemit, pentru că pune în circulație atât vechi stereotipii, cât și teze conspiraționiste.
Cine nu ar ști anul, ar putea să creadă că e unul dintre textele care l-au țintit la zidul umilinței pe Mihail Sebastian. De data asta, e vorba despre Norman Manea, a cărui literatură face parte din cea de vocație universală, în ciuda ignoranței cu care este privit de multe ori din țară.
Reușita lui Norman Manea și umanismul cu care își construiește opera, lumea și viața personală l-au făcut însă să privească spre țară cu aceeași generozitate cu care a scris despre unica avuție autentică a omului, libertatea.
Deși plecat de câteva decenii din România, Norman Manea și-a văzut mereu plecarea mai degrabă ca un exil interior, care i-a permis să numească în continuare limba română singura acasă pe care o are.
A predat în Statele Unite, este tradus în întreaga lume, premiat internațional, cel mai adesea ca scriitor american de origine română.
A continuat să scrie în limba română, după cum a povestit într-un interviu pe care l-am făcut pentru Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara.
„Este exilul din depărtare, care a început în 1941, când nu aveam decât cinci ani și eram deja foarte vinovat de etnia mea, fără să știu. Apoi e exilul de la 50 de ani, când am părăsit Bucureștiul și am plecat la Berlin, unde aveam o bursă. (...)
Eu la cinci ani nu mi-am dorit exil și nici nu am știut ce este, iar apoi, când am fost obligat la exilul propriu-zis, nici atunci nu mi l-am dorit. Am fost obligat de istorie să părăsesc România, dar, cum am scris de multe ori, am luat cu mine, ca un melc, casa mea, care este limba română. Acolo îmi regăsesc integritatea și biografia, de fapt, și continui pe acest drum, de mai bine de 30 de ani, cu împotmolirile inevitabile.
Scriu numai în limba română. (...) limba română este matca mea, este originea mea, este patria mea, este ceea ce am purtat cu mine în toți acești ani.
Scriu numai în limba română. Noi doi am corespondat numai în limba română, puteam să îți fac surpriza să îți scriu și în alte limbi, dar limba română este matca mea, dacă vrei, este originea mea, este patria mea, este ceea ce am purtat cu mine în toți acești ani”.
Și-a întâlnit marele prieten Philip Roth, o amiciție electivă care i-a făcut să-și găsească mormintele unul lângă celălalt, când era deja la maturitate.
Or, tocmai asta îl face pe Dan Culcer, cel care se simte îndreptățit să calomnieze, să vadă un complot evreiesc. Dacă nu era evreu, spune românul Dan Culcer, Norman Manea nu ar fi avut succes; evreii se trag unul pe celălalt și asta i s-a întâmplat și lui Norman Manea.
Dan Culcer nu se obosește însă să analizeze carte cu carte, să devoaleze unde anume opera lui Norman Manea nu stă de una singură, fără să o tragă evreii care, nu-i așa?, manipulează lumea.
Dacă nu o bătea Securitatea, s-a auzit după ce Herta Muller a primit Nobelul pentru literatură, lumea nici nu ar fi auzit de ea. E același raționament, care-ți permite să duci propria mediocritate punând la îndoială reușita altora.
Doar că Dan Culcer merge mai departe în micime și practică un antisemitism interbelic, aproape pretinzând, fără să o spună direct, dispariția evreității. Marea suferință a lui Mihail Sebastian a fost că pentru români nu era român suficient, iar pentru evrei nu era destul de evreu, considerându-se un evreu român de la Dunăre.
Norman Manea e acest evreu român din Bucovina, despre care scrie, și antisemitismul profund vicios al românului sadea Dan Culcer ar vrea ca Manea să rămână doar un evreu, și prin asta detestabil și acceptat la obiect al urii.
„Personal port amintirea tragediilor anterioare care au revenit acum cu intensitate scurtcircuitând dramatic actualele evenimente. Încerc să accept ostilitatea destinului. Cred însă că abandonarea conspirațiilor populiste și a fanteziilor mesianice, ca și încercarea de a face un onest pas spre introspecție și spre o reală înțelegere a idealurilor democratice și umaniste, ar putea îndrepta lumea către o dorită, dar totdeauna relativă pace, o relativă armonie în lume, o acceptare, dacă nu iubire, a vecinului”, mi-a spus recent, în interviul pentru Spotmedia.ro.
În 1993, Biblioteca Naţională din New York l-a sărbătorit pe Norman Manea, cu prilejul acordării distincţiei ”Literary Lion”. În 2002, i s-a decernat Premiul internaţional de literatură Nonino pentru ”Opera omnia”, iar în 2006 Premiul Medicis Etranger pentru ”Întoarcerea huliganului”. Tot în 2006, a fost distins cu Meritul Cultural în grad de comandor de către preşedintele României şi a fost ales membru al Academiei de Arte din Berlin. În 2010, guvernul francez i-a acordat titlul şi medalia de Comandor al Ordinului Artelor şi Literelor.
Este inadmisibil ca o revistă culturală din România să-l reducă, la fel ca-n deportarea în Transnistria, la a fi evreu.