Deși mai sunt câteva zile bune de campanie și primii doi clasați în cursa pentru București merg umăr la umăr, discursul politic e mai degrabă orientat spre narațiunea de a doua zi, care indică în centrul ei țapul ispășitor pentru un eventual eșec.
La prima vedere, Traian Băsescu e vinovatul ideal, dar și fostul președinte și-a săpat o capcană.
Cel mai vizibil actor al acestei campanii, una altminteri fadă și tratându-l pe alegător în registrul mic, acela al inaugurărilor și panglicilor tăiate pe post de credit electoral, a fost candidatul care nu avea ce să caute în alegerile pentru București.
Odată însă intrat în arenă, Traian Băsescu nu avea cum să dea înapoi, decât dacă ar fi putut să convertească retragerea într-o poveste favorabilă, în care să apară a fi cel care ”face” primarul și mai face și alegerea cea morală.
E atât de puțin probabilă povestea în care Băsescu, care, după ce și-a dinamitat singur toate achizițiile bune ale primului mandat prezidențial, a fost deconspirat ca Petrov, un schelet ironic pentru președintele care a condamnat comunismul, să poată juca un rol pozitiv, încât ar fi fost singura carte pe care ar fi acceptat-o, ca să dea înapoi dintr-o cursă pe care nu și-a dorit-o din capul locului și care se termină, oricum ar fi, într-o capcană.
Pentru PNL și USR, însă, Traian Băsescu este țapul ispășitor facil.
Dacă Nicușor Dan va rata Primăria București, liberalii mai cu seamă vor spune povestea în care intrusul malefic, i.e. Traian Băsescu, i-a asigurat Gabrielei Firea, adică PSD-ului, un nou mandat în București.
Fostul președinte a mirosit strategia și încearcă să o contracareze, amintind în toate intervențiile publice, o spune răspicat în interviul acordat SpotMedia, că responsabilitatea pentru intrarea lui în cursă cade pe umerii PNL și USR/PLUS, care au crezut că el poate fi resursă electorală neglijabilă sau chiar masă de manevră.
Dacă Nicușor Dan câștigă alegerile, Traian Băsescu&PMP vor împărți solidar înfrângerea cu Gabriela Firea&PSD.
În oricare dintre scenarii, Băsescu pierde, o situație inconfortabilă pentru un politician care își făcea un titlu de laudă din aceea că, atunci când bătălia e pe cont propriu și miza personală, nu pierde.
De aceea, și Băsescu încearcă să spună altă poveste, aceea în care nu candidează pentru sine, ci pentru partidul pe care i-l încredințase lui Eugen Tomac, pentru ca PMP să tragă acest scor – 9 - 10%, în sondaje, dar e posibil ca Băsescu să bifeze mai mult și să atragă pentru sine din așa-numita spirală a tăcerii – la alegerile legislative.
E o capcană, pentru că singurul beneficiar al procentului lui Băsescu nu poate fi decât Gabriela Firea, în scenariul în care aceasta convinge mai mulți bucureșteni că apa caldă nu e o necesitate și că orașul poate fi locuit în agonie.
Dar victoria Gabrielei Firea invalidează un scor bun al PMP la alegerile generale, mai ales că tocmai așa li se livrează liberalilor un țap ispășitor pentru eventualul eșec de la București.
Vinovatul pentru pesedizarea Bucureștilor va fi Traian Băsescu.
Cât de sigură e înfrângerea Gabrielei Firea la București? Interviu Video
Un lucru a obținut Traian Băsescu: subiectul acestei campanii, în pofida cazului ”Câine” și a panglicilor tăiate când de stânga, când de dreapta, a fost intrarea fostului președinte în alegeri și cărțile pe care le influențează.
A setat agenda, dar în politică nu e deloc realistă teza că orice publicitate e bună (nici în marketing, de altfel). La finalul zilei, tocmai pentru că a pus reflectorul pe el, cel mai adesea dintr-un instinct de animal politic, Traian Băsescu va avea rolul demiurgului cel rău, cu decont la legislative.
Dar pentru precaritatea agendei electorale și pentru inconsistența dezbaterii celorlalți nu e de ajuns să arăți cu degetul înspre Traian Băsescu. E greu de acceptat că Gabriela Firea are șanse pentru un nou mandat - uitați-vă doar la cât de tăiată e respirația orașului și cât de caricaturală e administrarea - cu sau fără Traian Băsescu în campanie.
Or, această campanie a fost una de desconsiderare a electoratului. Cât de modest intelectual și în așteptări trebuie să îți crezi electoratul, cât de limitat îi proiectezi orizontul, încât să îi oferi panglici pentru un metrou întârziat câțiva ani și pe jumătate terminat, un pod care se proptește într-un dâmb și o probă pentru un sens unic al unui tren care ar trebui să îi aducă în oraș pe cei care aterizează în România și află că au de așteptat în stație (măcar) 50 de minute.
Cea mai grosolană manipulare a unui politician este auto-manipularea prin proiectarea unui electorat într-o grilă greșită.
Când le dai oamenilor circ și amăgire, inaugurări absurde într-un oraș agonizant, efectul obținut e demobilizarea, retragerea pe cont propriu, resemnarea în balcoane.
Or, soluția acestor alegeri stă în prezența la vot și un vot cât mai cinic sau, cum scrie jurnalistul Sebastian Zachmann, util, care să minimizeze șansele candidatului cel mai toxic.