În 25 august, la scurt timp după ce în Ucraina se terminase marcarea Zilei Naționale prin evenimente de reculegere în memoria celor căzuți în război, Rusia a declanșat cel mai puternic atac aerian de la începutul invaziei.
15 regiuni ucrainene din est, sud și centru au fost vizate de peste 100 de proiectile și 100 de drone Shahed. Au murit 5 persoane, iar 10 au fost rănite. Volodimir Zelenski a anunțat că multe dintre rachetele și dronele inamice au fost doborâte.
Kremlinul a vizat, în special, centrale electrice, un lac de acumulare din apropierea capitalei și depozite de combustibil. Intenția Rusiei a fost aceea de a provoca pene de curent și probleme în administrarea cu energie a populației și companiilor.
Atacul a intensificat dezbaterea din Ucraina despre refuzul SUA de a oferi posibilitatea armatei Kievului să lovească ținte pe teritoriul Rusiei cu rachete balistice.
Administrația americană a trimis la Kiev mai multe sisteme de lansare ATACMS. Numărul lor nu a fost făcut public. Rachetele au o rază de acțiune cuprinsă între 70 și 300 de kilometri. Dar livrarea a fost condiționată de folosirea lor doar pentru a lovi ținte inamice, aflate pe teritoriul Ucrainei.
De ce Ucraina vrea să lovească ținte în Rusia?
Volodimir Zelenski și șefii militari de la Kiev spun că forțele Kremlinului și-au mutat capabilitățile de artilerie și aviație în afara razei de acțiune a rachetelor, iar de acolo continuă să lanseze operațiuni aeriene de distrugere a infrastructurii militare și civile.
„Nu ar trebui să existe restricții privind armele pentru Ucraina. Teroriștii nu au astfel de restricții. Apărătorii noștri nu ar trebui să se confrunte cu restricții privind armele, în timp ce Rusia utilizează tot felul de arme importate, precum dronele Shahed și rachete balistice din Coreea de Nord. SUA, Marea Britanie, Franța și alți parteneri au puterea de a ne ajuta să oprim teroarea. Avem nevoie de decizii”, a declarat Volodimir Zelenski într-un discurs din 26 august.
Pe rețelele sociale are loc o dezbatere mult mai tensionată pe tema condiționării folosirii armelor livrate de SUA și de țările europene.
Oameni politici din Ucraina și statele Uniunii Europene, militari în activitate sau în retragere susțin cererea lui Zelenski de a fi lăsat să lovească ținte pe teritoriul Rusiei.
De exemplu, Gabrielius Landsbergis, ministrul de Externe al Lituaniei, a declarat că „nu putem să acceptăm faptul ca bombardierele rusești să fie mai protejate decât populația civilă din Ucraina”.
„În acest moment, administrația Biden poartă întreaga responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă în Ucraina. Forțele noastre militare ar putea distruge toate bombardierele și lansatoarele de rachete ale Rusiei, dar SUA blochează acest lucru”, a scris Jay in Kyiv, un cont de X-Twitter, specializat pe informații militare, urmărit de aproximativ 200.000 de utilizatori.
„Lovituri precise, date la distanțe lungi, sunt modul în care Ucraina poate acoperi decalajul de forțe înclinat în favoarea Rusiei. Dacă distruge cartiere generale, logistica, sistemele de artilerie și aeroporturile militare, forțele de infanterie ale Rusiei, slab instruite, devin ineficiente”, a explicat și generalul în retragere Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA din Europa.
Monitorizare și descurajare
Dar decizia politică e mult mai complicată, se ia greu, are nevoie de o serie de date și de o conjunctură favorabilă.
Joe Biden se teme de posibilitatea ca un Vladimir Putin înfrânt militar într-un mod umilitor și lăsat fără scăpare poate declanșa un război nuclear.
S-au făcut eforturi mari la nivel de agenții de informații de infiltrare a instituțiilor din Rusia, de control al lanțurilor de comandă și, mai ales, de monitorizare amănunțită a mișcărilor armamentului nuclear, astfel încât să se evite producerea unui dezastru.
„Politica americană de control al armelor este complementară menținerii unei descurajări nucleare sigure, securizate și eficiente pentru a descuraja Rusia de la utilizarea armelor sale nucleare, inclusiv utilizarea limitată a unor astfel de arme. NPR (Nuclear Posture Review) 2022 subliniază că <descurajarea utilizării limitate a armelor nucleare rusești într-un conflict regional este o prioritate majoră pentru SUA și NATO>”, se arată într-un document oficial al Departamentului de Stat al SUA, publicat în aprilie 2024.
Deși în urmă cu doi ani și jumătate, atunci când Putin a decis invadarea Ucrainei, se vorbea intens de posibilitatea unui atac nuclear, astăzi acest pericol a fost îndepărtat, dar nu în totalitate. Pot apărea situații neprevăzute.
Cum pășești peste liniile roșii?
Dacă privim modul de sprijinire a Ucrainei de către statele occidentale, observăm că încă de la începutul atacului Rusiei, au existat dezbateri intense despre ajutorul militar.
Să ne amintim de rezistența lui Olaf Scholz, cancelarul german, de a trimite tancuri în Ucraina, apoi, marea discuție din jurul F-16 și sistemele de rachete balistice.
În primele săptămâni de război erau lideri occidentali care se opuneau transferurilor de rachete anti-tanc, celebrele Javelin. Dar dezbaterile, eroismul forțelor ucrainene, înfrângerile înregistrate de Rusia, dar și atacurile asupra civililor, au erodat puterea politică și militară a Kremlinului, permițându-le aliaților să facă pași peste „liniile roșii” clamate de propaganda de la Moscova.
Din păcate, în lupta pentru eliberarea țării, mii de militari ucraineni și civili au murit și se sacrifică în continuare în confruntarea cu regimul criminal al lui Putin.
E un război pe care nu l-a început SUA, nu l-a început Europa și nu l-a început Ucraina, care e victimă a invaziei. Din păcate, înfrângerea lui Putin nu se face peste noapte.
E nevoie de solidaritate, de stabilitate politică în SUA și în Uniunea Europeană, e nevoie de economii funcționale pentru ca Ucraina să fie ajutată în continuare.
Război regional sau catastrofă globală?
În acești doi ani și jumătate s-au creat mecanisme prin care, pentru sprijinul militar, sunt orientate peste 100 de miliarde de dolari, bani care vin de la SUA și statele Uniunii Europene.
Rusia primește val după val de sancțiuni economice care o slăbesc, producând stagnare. Industria de apărare a Ucrainei se dezvoltă rapid cu investiții, componente și tehnologie occidentală.
În urmă cu câteva zile, Volodimir Zelenski a anunțat că Ucraina dispune de propria rachetă balistică.
Există multă nemulțumire la Kiev, dar și în lume față de încetineala cu care sunt livrate arme Ucrainei, față de interdicțiile impuse în folosirea lor, dar până acum politica temperării escaladării războiului s-a dovedit eficientă, iar Ucraina a supraviețuit. Prețul plătit e unul mare și dureros, dar nu a existat o altă posibilitate în confruntarea cu un regim dictatorial care dispune de arme nucleare.
Liderii puternici din Occident trebuie să aleagă în fiecare zi între o catastrofă globală și un război regional. Deși decizia e dură, nu e prea greu de făcut.