Gheorghe Ursu, inginerul și scriitorul român care a avut curajul să-l critice pe Ceaușescu și să trimită mesaje către radio Europa Liberă, este ucis în toamna anului 1985 de agenți ai Securității, care-l torturează în complicitate cu ofițeri de Miliție și informatori ai acestora.
Procesul de crimă începe în anii ’90 și ține până în zilele noastre, devenind un adevărat proces al comunismului, dar și un mod prin care se poate vedea cum o alianță dintre foști agenți ai poliției politice și magistrați a încercat să protejeze și să facă scăpați mai mulți criminali.
- Un nou termen al procesului este programat pentru data de 18 martie.
- Curtea de Apel București îi achită pe trei dintre cei implicați printr-o decizie surprinzătoare, luată la începutul anului 2020.
- Procesul de crimă arată cât de crud este un sistem dictatorial și cât de ușor se ajunge la eliminarea unui oponent.
- După 1990, o alianță ciudată între agenți ai serviciilor secrete și magistrați au tergiversat procesul, au redus pedepsele sau chiar i-au făcut scăpați pe criminali.
- Jurnalul lui Gheorghe Ursu, o consemnare cotidiană a ororilor regimului comunist, întins pe mii de pagini, a fost confiscat de Securitate și “pierdut” de SRI după 1990.
În toamna anului 1985, Bucureștiul era un oraș trist și bolnav, în care oamenii își petreceau cea mai mare parte din zi în căutare de hrană. “Ce se dă aici?”, o expresie care astăzi e folosită în glumă, era atunci una de care depindea supraviețuirea unei familii. Oamenii mergeau din magazin în magazin și dacă vedeau vreo coadă se opreau și întrebau cu speranță și disperare ce se dă.
În data de 17 noiembrie din acel an, în spitalul închisorii Jilava, murea Gheorghe Ursu, 59 de ani, după ce a fost bătut și torturat de lucrători ai Miliției și Securității.
La 35 de ani de la tragedie, sistemul de justiție din România achită o parte din criminali printr-o sentință a Curții de Apel București dată de judecătoarea Mihaela Niță.
Nu s-a făcut lustrație nici măcar cu torționarii sistemului
“Pentru mine procesul este în primul rând necesitatea dreptății pentru tatăl meu, și implicit pentru victimele dictaturii ceaușiste”, a declarat Andrei Ursu, fiul disidentului, în exclusivitate pentru SpotMedia.ro.
“Din păcate, s-a ajuns aici atât de greu. Cazul fost practic mușamalizat ani de zile de oamenii fostei Securități din Justiție și din servicii (de informații - n.red.), probabil, și din partide. A fost evitat și chiar torpilat de mulți magistrați”, a adăugat Andrei Ursu.
“Toate acestea sunt un simptom a ceea ce știm că s-a întâmplat cu întreaga societate românească după Revoluție: fostele cadre de Securitate și informatorii acestora au rămas în poziții cheie.
Nu s-a făcut lustrație nici măcar cu torționarii sistemului; cu cei care au ucis și rănit oameni în decembrie 1989.
Acești oameni au fost nu numai acceptați, dar și folosiți de noua putere politică. Au rămas infiltrați în structurile de forță, mediatică și economică.
Astfel am rămas o societate tributară influenței fostei poliții politice a dictatorului Nicolae Ceaușescu. În special cu aportul oamenilor lor din Justiție, cadrele de Securitate care au comis crime împotriva umanității în anii '70 și '80 și-au asigurat, cel puțin până acum, impunitatea, iar unii - privilegiile. Ba primesc și pensii grase. E o rușine pentru istoria noastră recentă, pentru noțiunea de dreptate în România”, a declarat fiul disidentului Gheorghe Ursu pentru SpotMedia.ro.
Judecătorul recunoaște existența crimei, dar nu-i pedepsește pe criminali pentru că nu există precedent
În acest moment, la Înalta Curte de Justiție și Casație, se desfășoară apelul, urmând ca judecătorii acestei curți să dea o sentință definitivă. Următorul termen va fi în data de 18 martie 2021.
În România n-a existat un proces al comunismului. După 1990, reprezentanții regimului represiv nu au răspuns pentru faptele lor decât în puține situații, iar mulți responsabili pentru crimele politice care au avut loc în perioada dictaturii au fost iertați sau n-au fost judecați niciodată.
Procesul disidentului Gheorghe Ursu este crucial pentru democrația din România. El arată cât de puțin valorează viața unui om într-o dictatură, cât de criminal este un regim nedemocratic și cât de fragil și corupt este sistemul de justiție din România chiar și după 30 de ani de la prăbușirea comunismului.
“Este adevărat că în anii 1980 se realiza în ceea ce îi privea pe opozanții regimului comunist urmărirea informativă, filajul, interceptarea convorbirilor telefonice și a corespondenței, cercetarea și arestarea pentru infracțiuni de competența organelor de securitate, plasarea în arest la domiciliu, fiind uneori exercitate chiar și violențe fizice, însă nici un alt lucrător de securitate, astfel implicat, nu a fost trimis în judecată pentru infracțiuni similare celor din prezenta cauză”, se arată în rechizitoriul de achitare a celor responsabili pentru torturarea disidentului.
Regimul comunist din România a fost despre foame, crimă și putere. Zeci de mii de oameni i-au căzut victimă de-a lungul anului. De aceea, e șocant să citești raționament juridic precum cel de mai sus în care judecătorul recunoaște existența crimei, dar decide că nu-i va pedepsi pe criminali pentru că nu există un precedent juridic în acest sens. Deși nici acest ultim argument nu stă în picioare.
Cum începe represiunea într-o dictatură. Asemănări cu situația de azi a lui Alexei Navalnîi
Această prezentare a faptelor arată cum intră o persoană pe radarul unui dictator și cum se coagulează forțele de represiune pentru a-l opri și elimina.
La o altă scară, ceea ce s-a întâmplat în acest caz poate fi văzut ca o paralelă peste timp cu ceea ce i se întâmplă lui Alexei Navalnîi, în Rusia. Poate fi înțeleasă mai bine îngrijorarea multor lideri din Uniunea Europeană în ce privește siguranța fizică a acestuia.
Gheorghe Ursu s-a născut în data de 1 iulie 1926. A fost inginer constructor, dar și scriitor. A publicat un volum de versuri și a ținut un jurnal secret al epocii, manuscris confiscat de Securitate și pierdut.
Acesta, deși este cunoscut și urmărit de poliția politică încă din anii ’60, intră pe radarul dictaturii Ceaușescu imediat după cutremurul din 4 martie 1977, când inginerul Ursu este implicat în consolidarea mai multor clădiri afectate puternic de seism, printre care și Cinematograful Patria.
Nicolae Ceaușescu ia decizia în data de 4 iulie 1977, la patru luni de la tragicul eveniment, într-o ședință la care a participat și inginerul Ursu, de a nu mai consolida nicio clădire: “Nu ne apucăm să facem ce nu s-a făcut cu 40 de ani sau 50 de ani în urmă! Tot felul de lucruri de domeniul romanelor de aventuri, cu expertize, încercări, echipe de specialiști... V-a pus pe voi careva să măsurați cum s-a construit acum 50 de ani?
Numai niște oameni iresponsabili...Ce-i asta profesorii? Nu lor le-am dat ordinul să punem ordine în Capitală. Voi, activul de partid, răspundeți de fiecare zid distrus. Întreaga gândire trebuie revizuită. Trebuie să-i tragem la răspundere pe proiectanți.
S-au apucat să ciocănească să vedem fisuri ascunse. Am fost de acord, dar nu să demolați Capitala”, se arată într-o notă scrisă de inginerul Gheorghe Ursu, imediat după ședință.
Nicolae Ceaușescu a decis să oprească toate lucrările de consolidare, punând viața a mii de oameni în pericol, pentru că își dorea demolarea orașului pentru a construi Casa Poporului și Bulevardul Victoria Socialismului. Voia să profite de cutremur pentru a pune în aplicare planul megaloman care a sărăcit țara și a ucis zeci de oameni doar în timpul lucrărilor.
Emisiunea de la Radio Europa Liberă
Gheorghe Ursu scrie o scrisoare pe această temă și la prima călătorie în străinătate, în anul 1978, reușește să i-o înmâneze scriitorului Virgil Ierunca.
Acesta, în data de 4 martie 1979, la doi ani de la cutremur, realizează o emisiune la postul de Radio Europa Liberă despre stoparea brutală a lucrărilor de consolidare a clădirilor afectate de cutremur.
“Pentru un număr restrâns de oameni, ingineri constructori şi responsabili la diverse niveluri cu lichidarea efectelor cutremurelor, 4 iulie 1977 a însemnat un fel de al doilea cutremur”, scria Gheorghe Ursu în scrisoare trimisă postului de radio Europa Liberă.
După difuzarea acestei emisiuni, inginerul Gheorghe Ursu devine “inamicul” regimului Ceaușescu, dar în același timp emisiunea îl ajută să fie cunoscut în Occident. Asta îl protejează o vreme, Ceaușescu nu dorea să facă mișcări greșite, încă juca pe cartea “independentului” din lagărul socialist.
Securitatea, Miliția și informatorii
Dar Securitatea începe urmărirea lui și pregătirea unui plan prin care să-l poată compromite și să-l scoată din joc.
În anul 1981, la Europa Liberă se citește o nouă scrisoare venită de la Gheorghe Ursu. Trei ani mai târziu, cu ajutorul unor informatori, agenții regimului pun mâna pe jurnalul său pe care-l ținuse vreme de 40 de ani, e vorba de mii de pagini de manuscrise, jurnalul a rămas pierdut, deși familia a făcut mai multe încercări pentru a-l recupera.
În anul 1984 începe anchetarea sa în libertate de către Securitate. Un an mai târziu, în septembrie 1985, disidentul Gheorghe Ursu este reținut de Miliție sub acuzația de deținere de valută și închis în arestul din Calea Rahovei.
Aici este anchetat de Pîrvulescu Marin și Hodiș Vasile, agenții Securității, dar și de coloneii de miliție Tudor Stănică și Mihail Creangă. Aceștia îi introduc în celulă, alături de Ursu, pe Marian Clită și Radu Gheorghe, deținuți de drept comun și informatori ai Miliției.
În urma torturii și a loviturilor primite, inginerul și scriitorul Gheorghe Ursu moare în spitalul penitenciarului Jilava în data de 17 noiembrie.
Stadiul condamnărilor și proceselor celor implicați în uciderea disidentului Gheorghe Ursu
Toți cei implicați în uciderea disidentului Gheorghe Ursu au reușit să se sustragă parțial judecății, să obțină reducerea pedepselor, în cazul în care au fost condamnați, sau au fost achitați.
- Tudor Postelnicu, ministrul de Interne în perioada 1987-1989, a fost achitat de Curtea de Apel București. Acesta a decedat în 2017.
- Tudor Stănică, colonel de miliție, condamnat în 2003 la 20 ani de închisoare pentru uciderea disidentului Gheorghe Ursu, a executat un an și jumătate, amânând prin certificate medicale succesive executarea restului de pedeapsă.
- Mihail Creangă, colonel de miliție, condamnat în 2003 la 20 de ani de închisoare pentru uciderea lui Gheorghe Ursu, a executat 5 ani, jumătate din pedeapsă fiind grațiată, apoi, fiind eliberat condiționat.
- Marin Pîrvulescu, anchetator de la Securitate, achitat de Curtea de Apel București. Decizia nu e definitivă. Apelul se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.
- Vasile Hodiș, anchetator de la Securitate, achitat de Curtea de Apel București. Decizia nu e definită. Apelul se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.
- Marian Clită, informator Miliție, condamnat în anul 2000 la 20 de ani de închisoare. I se comută pedeapsa în 8 ani din care execută doar doi. În prezent e în închisoare pentru uciderea unei însoțitoare de zbor din Norvegia.
Un proces început în 1990 cu un rechizitoriu al Parchetului Militar prin care se încearcă stabilirea vinovățiilor și responsabilitățile celor implicați în uciderea disidentului Gheorghe Ursu continuă și azi.