Rămânând la Cotroceni, Iohannis strânge ura și nemulțumirile oamenilor, dar suspendarea lui ar duce la creșterea haosului și instabilității politice.
Partidul lui Călin Georgescu a depus ieri la Parlament o listă cu 161 de semnături pentru suspendarea președintelui Klaus Iohannis. Au semnat toți parlamentarii Partidului Oamenilor Tineri (POT) care au intrat în Parlament cu 5%, toți cei de la Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) care ocupă 18% din fotoliile Parlamentului plus 7% cât reprezintă SOS, formațiunea înființată de Diana Șoșoacă. Extremiștii au în total 30% din voturile Legislativului, destule pentru inițiative importante, dar insuficiente pentru validarea lor la vot.
Articolul 95 din Constituție prevede că președintele poate fi suspendat din funcție în cazul „săvârşirii unor fapte grave”, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, cu avizul consultativ al Curţii Constituţionale, care însă nu poate bloca demersul. Practic, e nevoie de jumătate plus 1 din numărul total de parlamentari, adică de cel puțin 233. Dacă propunerea de suspendare este aprobată în Parlament, în maxim 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea președintelui. Referendumul este valabil dacă votează măcar 25% din totalul electoratului, iar dacă răspunsul ar fi pozitiv, atunci se organizează alegeri prezidențiale în termen de 90 de zile.
Toate aceste termene nu ar grăbi prezidențialele, pe care guvernul tocmai le-a bătut în cuie pentru 4 mai primul tur și 18 mai turul al doilea. Suspendarea președintelui ar demonstra însă criza continuă în care se află țara, haosul în mijlocul cărora extremiștii ar putea fi ajutați și mai mult de propaganda rusească în demersul lor de a aduce la Cotroceni, un naționalist care să joace mai mult cu Estul decât cu Vestul.
Dacă guvernul ar fi vrut prezidențiale în martie, ar fi dat hotărârea de guvern cu datele exacte încă de la finele anului trecut, dar PSD și PNL nu s-au grăbit, fiindcă au și interese în controlarea unor instituții, pentru care au nevoie de timp. Poate că, asumarea demisiei de către Klaus Iohannis, imediat după intrarea în vigoare a noului Parlament ar fi obligat guvernul să organizeze alegeri mai repede: Constituția prevede la Articolul 97 că „în termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte”.
Aceasta ar fi fost soluția ideală, a subliniat și Kelemen Hunor, șeful UDMR, care tinde să devină liderul informal al coaliției de guvernământ. El e singurul care face opoziție curentului naționalist-extremist care ia amploare în politica și societatea românească și tot el pare să ia inițiativa în coaliția din care mai fac parte PNL și PSD, cele două formațiuni care au contribuit la avansul lui Călin Georgescu la prezidențialele din 24 noiembrie.
Încă nu e clar câți bani au dat liberalii pentru campania lui Călin Georgescu, dar Fiscul a decoperit că PNL a finanțat masiv o parte din clipurile de pe TikTok ale acestuia. Explicația neoficială ar fi că în acest fel voiau să contracareze intrarea în turul al doilea al liderului AUR, George Simion, pentru care au votat destui social-democrați, după cum rezultă chiar din declarațiile lor publice.
Klaus Iohannis e paratrăznetul actualei coaliții guvernamentale, cel care strânge nemulțumirea și chiar ura publică. A făcut multe greșeli în cei 10 de când e la Cotroceni, iar scăderea PNL și rezultatul foarte slab de la prezidențiale i se datorează în mare parte, fiindcă a insistat să conducă partidul din fotoliul de șef de stat. Totuși, liberalii nu vor vota pentru suspendarea lui. Kelemen Hunor a anunțat că nici UDMR nu o va face. Doar social-democrații sunt dilematici. Electoratul lor va scădea pe măsura nehotărârii lor.
Noua echipă a PNL nu și-l mai dorește pe Klaus Iohannis la Cotroceni, dar Ilie Bolojan, liderul interimar al partidului, devenit președinte al Senatului nu are niciun interes să lucreze la dărâmarea actualului șef al statului: ar fi în detrimentul consolidării puterii sale în PNL, iar în ipoteza în care Crin Antonescu nu va rămâne candidat comun al coaliției de guvernare, e preferabil să fie în fruntea partidului, nu la Palatul Cotroceni.
PSD ar putea fi la rândul său recunoscător actualului șef al statului că i-a adus la guvernare. În același timp, din punct de vedere electoral, dacă PSD va dori să aibă propriul candidat prezidențial pentru scrutinul din mai, atunci o opoziție la suspendarea lui va fi contraproductivă. Mai mulți parlamentari din USR au spus la rândul lor că nu sunt de acord cu suspendarea lui Iohannis și că ar fi mai profitabil pentru toată lumea să-și dea demisia.
Cu toate că din multe motive, românii n-ar mai vrea să-l știe pe Iohannis la Cotroceni, rămânerea lui acolo până la alegeri asigură o anumită stabilitate și coerență instituțională într-o țară aflată în proximitatea războiului și cu o criză politică internă încă nerezolvată în interior.
Autor: Sabina Fati