- Spre deosebire de Kemal Kilicdaroglu, liderul Opoziției, susținerea pentru Erdogan a fost mult mai omogenă, existând o coordonare bună în campanie între partid și liderul său.
- Erdogan se prezintă ca un lider puternic, care apără interesele și suveranitatea Turciei pe plan internațional.
- Erdogan l-a acuzat pe Kilicdaroglu că este „un agent al străinilor” și că vrea să „vândă Turcia”.
- Opoziția s-a plâns, constant, de nereguli electorale, intimidare și atacuri din partea autorităților.
- Raport: Nota de plată a economiei Turciei în urma cutremurului din februarie ar putea ajunge la 84,1 miliarde de dolari.
Recep Erdogan, 69 de ani, a câștigat un al treilea mandat de președinte. L-a învins pe Kemal Kilicdaroglu, 74 de ani, liderul Opoziției, într-un al doilea tur de scrutin, în care a pornit favorit, după victoria din primul.
Relansarea democrației din Turcia se amână, cel care conduce țara de două decenii își păstrează puterea, deși s-a ajuns la o polarizare politică majoră, iar economia s-a prăbușit.
„Opoziția vrea să ne întoarcem la vremurile când Turcia era dependentă de FMI și de alte instituții financiare internaționale”, a declarat Erdogan în timpul campaniei electorale, dar o astfel de situație va fi greu de evitat de către actualul președinte. Marea întrebare e dacă va găsi sprijinul internațional necesar?
Recep Erdogan este unul dintre cei mai longevivi și controversați lideri politici ai lumii.
De la preluarea funcției de prim-ministru al Turciei în 2003, până la devenirea președintelui țării în 2014, el a reușit să-și consolideze puterea, impunându-și o viziune tradiționalistă asupra societății turce.
Unul dintre atuurile lui Erdogan care l-au ajutat să se mențină o perioadă atât de lungă la putere a fost charisma personală.
A avut întotdeauna abilitatea de a comunica cu oamenii simpli. Erdogan provine dintr-o familie modestă, lucrând ca vânzător de covrigi în copilărie.
A reușit să se identifice cu ușurință cu cei din clasa de mijloc, mai săracă a Turciei, formată din comercianți, mici meșteșugari și funcționari, care l-au văzut ca pe unul de-al lor.
Erdogan este și un orator talentat care știe să mobilizeze masele și să le inspire loialitate.
Sprijinul pe care l-a avut din partea formațiunii sale politice, Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), dar şi de la părți importante ale societății turce, care împărtășesc valorile sale religioase și conservatoare, l-au ajutat să se mențină la putere și să câștige un nou mandat.
Spre deosebire de Kemal Kilicdaroglu, liderul Opoziției, susținerea pentru Erdogan a fost mult mai omogenă, existând o coordonare bună în campanie între partid și liderul său.
Kemal Kilicdaroglu este liderul Partidului Republican al Poporului (CHP), principala formațiune de opoziție din Turcia, și candidatul unei alianțe formate din șase partide.
În primul tur al alegerilor, care a avut loc în data de 14 mai, Kilicdaroglu a obținut 44,88% din voturi, față de 49,51% pentru Erdogan.
Niciunul dintre cei doi nu a reușit să depășească pragul de 50% necesar pentru a câștiga din primul tur, astfel că s-a ajuns la un al doilea tur între cei mai bine clasați candidați.
Patru motive pentru care Erdogan n-a putut fi învins
Kilicdaroglu a avut o carieră politică de peste 40 de ani, fiind ministru al Finanțelor în guvernul interimar din 1999.
De formație este contabil, fiind un susținător al valorilor laice și democratice ale fondatorului Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk. A promis să restabilească statul de drept, să combată corupția și să rezolve criza economică și socială din țară.
Cu toate acestea, Kilicdaroglu a avut, în confruntarea cu Erdogan, mai multe vulnerabilități care i-au afectat șansele de a câștiga alegerile.
Lipsa de unitate și coeziune în cadrul alianței sale de opoziție, care cuprinde partide cu orientări diferite, de la naționaliști la social-democrați și pro-kurzi.
Această diversitate a fost un atu în atragerea unui electorat larg, dar și o sursă de tensiuni și contradicții în ceea ce privește viziunea asupra Turciei.
Kilicdaroglu a recunoscut acest lucru într-un interviu pentru cotidianul britanic „The Guardian”: „Nu este ușor să aduni partide atât de diferite sub același acoperiș. Dar am reușit să facem acest lucru pentru că avem un scop comun: să salvăm democrația din Turcia”.
Lipsa de charismă și popularitate în comparație cu Erdogan, care are o bază de susținere loială și devotată
Kilicdaroglu este adesea perceput ca fiind un politician plictisitor, lipsit de pasiune și care nu transmite auditoriului emoție.
El nu a reușit să mobilizeze suficient electoratul tânăr și urban, nemulțumit de situația actuală din țară.
Un sondaj realizat de Pew Research Center în aprilie 2023 arată că Erdogan are o rată de aprobare de 54% în rândul populației cu vârsta între 18 și 29 de ani, față de doar 38% pentru Kilicdaroglu.
Lipsa de credibilitate și autoritate în ceea ce privește politica externă și securitatea națională
Erdogan se prezintă ca un lider puternic, care apără interesele și suveranitatea Turciei pe plan internațional.
Kilicdaroglu este criticat pentru poziția sa moderată față de refugiați și facțiunile kurde, dar și pentru poziția sa pro-occidentală.
Erdogan l-a acuzat pe Kilicdaroglu că este „un agent al străinilor” și că vrea să „vândă Turcia”. Acesta a respins acuzațiile, spunând că vrea să restabilească relațiile bune cu vecinii Turciei și cu aliații occidentali.
Lipsa de sprijin din partea instituțiilor statului și a mass-media
Erdogan controlează majoritatea instituțiilor publice, inclusiv justiția, armata și serviciile secrete.
De asemenea, el are o mare influență asupra mass-media, care l-a favorizat masiv pe actualul președinte, criticându-l pe Kilicdaroglu.
Opoziția s-a plâns, constant, de nereguli electorale, intimidare și atacuri din partea autorităților.
Kilicdaroglu a declarat că „nu există condiții egale pentru candidați” și că „sistemul electoral din Turcia e corupt”.
Mandatul învingătorului va fi unul complicat
Criza economică din Turcia are factori declanșatori, interni și externi, care s-au acumulat în timp și au generat un cerc vicios.
Politica monetară relaxată a Băncii Centrale a Turciei (BCT), care a redus dobânzile de mai multe ori în ultimele luni, pentru a stimula creșterea economică și a susține agenda politică a președintelui Recep Tayyip Erdogan, a dus la scăderea încrederii investitorilor în lira turcească și la ieșirea capitalului străin din țară.
Interferențele politice în activitatea BCT au afectat independența și credibilitatea acestei instituții.
Președintele Erdogan a schimbat de trei ori guvernatorul BCT în ultimul mandat, în luna martie 2021 l-a numit pe Sahap Kavcioglu, un economist din cercul său de apropiați și un critic al creșterii dobânzilor.
Tensiunile geopolitice și diplomatice cu alte state, cum ar fi SUA, Uniunea Europeană, Ucraina sau Grecia, au afectat relațiile comerciale și de securitate ale Turciei.
De exemplu, Istanbulul a fost sancționat de SUA pentru achiziționarea de sisteme de apărare antiaeriană S-400 de la Rusia, iar UE a amenințat cu sancțiuni pentru disputa privind resursele energetice din estul Mării Mediterane.
Efectele pandemiei de Covid-19, care au lovit dur economia turcă în 2020, când aceasta s-a contractat cu 10,3%, reprezintă o altă cauză a problemelor economice.
Restricțiile sanitare au afectat sectoare cheie, cum ar fi turismul, industria sau serviciile, reducând veniturile bugetare și crescând cheltuielile publice.
Cutremurul din Turcia, care a avut loc pe 6 februarie 2023, a fost un alt impact negativ asupra economiei acestei țări.
Cu o magnitudine de 7,8 grade pe scara Richter, situat a o adâncime de doar 17,9 kilometri, cutremurul a provocat moartea a peste 55.000 de oameni și distrugerea a numeroase clădiri în sudul și centrul Turciei, precum și în nordul și vestul Siriei.
Cutremurul a avut un impact major asupra sectorului agricol, care reprezintă o sursă importantă de venituri și exporturi pentru această țară.
Potrivit Organizației ONU pentru Alimentație și Agricultură (FAO), cutremurul a afectat peste 20% din producția alimentară a Turciei, provocând pierderi materiale de 1,3 miliarde de dolari și pierderi de producție de 5,1 miliarde de dolari.
Regiunea afectată de cutremur, cunoscută sub numele de „Cornul abundenței”, reprezintă aproape 15% din PIB-ul agricol și contribuie la aproape 20% din exporturile agroalimentare ale țării.
Cutremurul a distrus culturi agricole, afectând zootehnia, piscicultura, precum și infrastructura rurală din zonele afectate. Mulți fermieri au rămas fără grajduri, alimente, vaccinuri pentru animale sau forță de muncă.
De asemenea, cutremurul a afectat accesul la apă, energie și transport pentru activitățile agricole.
FAO a solicitat acordarea de fonduri de ajutor în valoare de 112 milioane de dolari pentru comunitățile din Turcia care au fost afectate de cutremur.
Pe lângă sectorul agricol, cutremurul a avut consecințe negative și pentru alte sectoare economice din Turcia, cum ar fi industria, comerțul, turismul sau serviciile. Un raport publicat de Turkish Enterprise and Business Confederation (TURKONFED) a estimat că nota de plată pentru economia Turciei ar putea ajunge la 84,1 miliarde de dolari. În schimb, un oficial din cadrul Guvernului de la Ankara a estimat costurile la peste 50 de miliarde de dolari.
Consecințele crizei economice din Turcia
Criza economică din Turcia are efecte negative asupra nivelului de trai al populației și asupra stabilității macroeconomice a țării.
Inflația a sărit la 85,51%, în octombrie 2021, cel mai ridicat nivel din ultimii 24 de ani, acum scăzând la 43,7%.
Costurile pentru transporturi și alimente au crescut cu peste 100% în ultimul an, erodând puterea de cumpărare a cetățenilor și deteriorând calitatea vieții.
Lira turcească a pierdut 44% din valoarea sa față de dolarul american. Acest lucru a crescut costul importurilor și al datoriei externe în valută, precum și riscul de insolvență al companiilor și băncilor care au împrumuturi în monedă externă.
Creșterea deficitului bugetar și al deficitului de cont curent reflectă dezechilibrul dintre veniturile și cheltuielile statului, respectiv dintre exporturile și importurile țării.
Aceste deficite necesită finanțare externă, care devine tot mai dificil de obținut în condițiile lipsei de încredere a investitorilor.
Scăderea rezervelor valutare ale BCT, care au ajuns la un minim istoric, de 41 miliarde de dolari. Aceste rezerve sunt necesare pentru a susține cursul lirei turcești și pentru a plăti obligațiile externe ale țării.