Noua propunere a ministrului Justiției pentru desființarea SIIJ este ceea ce dl ministru trebuia să facă de la început, dacă obiectivul principal ar fi fost eliminarea tumorei din sistem în contextul dat deloc prielnic.
Stelian Ion propune posibilitatea ca un magistrat anchetat de un anumit parchet să poată cere un fel de strămutare a anchetei la un parchet învecinat. Deci, de exemplu, dacă e anchetat de DNA Pitești, să poată cere procurorului șef DNA strămutarea dosarului la o unitate DNA învecinată.
Este una dintre soluțiile posibile de a debloca o situație care curge în favoarea SIIJ, prelungindu-i viața și efectele extrem de toxice în sistemul judicar.
Poate că propunerea MJ ar fi fost mai solidă dacă strămutarea de anchetă ar fi fost pe calea instanței, așa cum e în cazul strămutării proceselor.
Deci după 7 luni pierdute complet, în care a forțat idealul evident imposibil, adică revenirea la situația anterioară SIIJ, dl Ion admite implicit că a mers până acum pe o cale greșită. Că e nevoie de o altă abordare.
În plus, mie mi se pare că dl ministru încalcă opinia Comisiei de la Veneția, cerut exact de domnia sa, și care spune că magistrații nu trebuie să aibă niciun fel de garanție suplimentară față de restul justițiabililor.
Adică traseul a fost așa: dl Ion nu a vrut garanții pentru magistrați și a sesizat Comisia de la Veneția. După ce Comisia de la Veneția i-a spus că nu trebuie garanții, a venit cu o propunere de garanție.
Din păcate însă dl ministru a înțeles că e nevoie de o soluție negociată abia după ce a închis toate canalele de negociere. Deci nu mai dau mari șanse de reușită proiectului domniei sale.
Când ai nevoie să pici la înțelegere cu cineva, nu începi prin a-i trage doi pumni. Declarația lui Stelian Ion care sugerează interesul Ungariei de a nu ne primi în Spațiul Schengen a fost o greșeală tactică majoră. A omorât discuția înainte de a o începe.
A fost și o prostie pe fond, pentru că Ungaria nu s-a opus niciodată intrării României în Schengen, ba are tot interesul să nu mai fie granița Spațiului de liberă circulație. După ce o ții numai în declarații contondente, nu te mira că stai singur pe Zoom.
Măcar ne-am lămurit cu UDMR, se spune. Dar a crezut cineva contrariul? Cine a crezut că UDMR reprezintă o forță projustitie? A avut cineva o amenzie în privința pozițiilor UDMR? Și nici în privința PNL nu erau mari iluzii.
Unde e surpriza? Unde era speranța?
Programul de guvernare nu prevede decât desființarea SIIJ, nu și soluția ulterioară. Iar cu desființarea e toată lumea de acord în coaliție. Toți vor să scape de cartoful fierbinte, disputa este continuarea.
Deci singura șansă era găsirea unei soluții acceptabile, iar cheia ar fi fost un aviz pozitiv la limită al CSM pe proiectul de desființare. Și spațiu de manevră inteligentă, de discuții, exista.
Dacă studia harta CSM, dl Ion știa cu cine și ce putea discuta. Putea să știe că o poziție cheie e a președintei ICCJ, care a și avut un discurs extrem de nuanțat în ședința Consiliului dedicată acestui proiect.
Și cu un aviz pozitiv CSM, cu discursul potrivit, cu moneda de schimb potrivită în raport cu UDMR (OUG privind urșii avea nevoie de avizul MJ, de exemplu), cu pingelele tocite de atâtea drumuri între lideri de partide și instituții cheie, dl Ion putea să fi obținut deja ceea ce acum are șanse minime să mai obțină.
USR-PLUS decontează două lucruri. În primul rând, că a acceptat să intre într-o combinație politică fără ca exact cele mai importante aspecte să fie prevăzute și clar definite.
Unele lipsesc cu desăvârșire din programul asumat: primari în două tururi, spre exemplu. Unele sunt doar bifate, cum e desființarea SIIJ, fără esențiala definire a soluției concrete.
S-au năpustit cu toate puterile pe funcții și împărțeli, care, ne amintim, au durat luni de zile, și au trecut peste chestiunile de fond. Tot ce a fost în dispută, esențialul adică, a fost băgat sub preș.
A doua eroare a fost că au mușcat mai mult decât puteau mesteca. Adică au preluat pe lângă ministere pentru care aveau omul potrivit, de exemplu Transporturi – Drulă, și ministere pentru care nu aveau om potrivit, așa cum e Justiția.
Pentru USR-PLUS, esențial ar fi fost să condiționeze intrarea la guvernare de niște chestiuni esențiale precum primari în două tururi sau desființarea SIIJ cu revenire la situația anterioară. Și să ia doar ministere unde să facă performanță, să arate diferență calitativă.
Au intrat în capcană și nu văd cum pot să mai iasă din ea. Părăsind guvernarea spun unii. Sigur, dar sunt toți oamenii lor dispuși să iasă din măcelărie? Și sunt liderii lor dispuși să plătească prețul politic de a-i scoate de acolo? Care va fi prețul electoral al plecării după un eșec?
Cert e că nu se poate și cu slănina în pod, și cu sufletul în rai. Nu poți să continui să stai la masă cu cei pe care îi scuipi. Dacă rămân, ar fi cazul să fie creativi și să obțină rezultate. Dacă nu le pot obține, să plece. Văicăreala și declarațiile belicoase nu ajuta la nimic.