România venea după doi ani de criză economică profundă, în care salariile fuseseră reduse cu un sfert, zeci de mii de oameni și-au pierdut slujbele și milioane nu-și puteau plăti ratele la bănci.
O ceartă publică dintre Traian Băsescu și Raed Arafat, ministrul Sănătății la acea vreme, în legătura cu reforma din domeniu, reprezintă scânteia care aprinde protestele de stradă ce urmau să schimbe din temelii întreaga clasă politică. Era data de 12 ianuarie 2012.
Și atunci, ca și acum, o lungă serie de decizii politice greșite, luate brutal pentru a salva echilibrul economic, au provocat un dezechilibru social cu consecințe devastatoare pentru cei care le-au impus.
Emil Boc, prim-ministrul de atunci, e obligat să demisioneze trei săptămâni mai târziu, fiind urmat de Mihai Răzvan Ungureanu (PNL), care se menține în poziția de premier mai puțin de jumătate de an.
Din luna mai 2012, majoritatea parlamentară se schimbă, iar în fruntea Guvernului vine Victor Ponta (PSD), susținut de USL, o alianță între liberali și social-democrați.
Momentul ianuarie 2012 e important pentru că stă la originea declanșării unei crize politice care a durat șapte ani, până în mai 2019, când Liviu Dragnea, fost lider PSD, e condamnat definitiv la închisoare pentru corupție.
În această perioadă, democrația din România a fost pusă sub semnul întrebării, iar confruntarea dintre lideri politici, susținători ai autoritarismului, privilegiilor și corupției, și societatea civilă, a făcut ca ţara noastră să devină o problemă în Uniunea Europeană, o țară instabilă și fără perspective clare de dezvoltare economică.
Protestul șoferilor și al fermierilor de acum are câteva puncte de asemănare cu cel care a avut loc în urmă cu 12 ani:
- A apărut în mijlocul iernii, la scurt timp după sărbători.
- E provocat de o decizie puțin explicată de Guvern, luată aproape pe furiș, fără negocieri aprofundate cu cei implicați. Atunci, de legea reformării sistemului de sănătate, acum de „ordonanța trenuleț”, care a mărit taxele pentru investitori și angajații din mediul privat.
- Vine după ce România a trecut printr-o perioadă de doi ani de criză. Atunci prăbușirea economiei globale, acum, războiul din Ucraina, care a mărit prețul energiei și a provocat o inflație galopantă.
- Protestul se extinde rapid în toată țara, fiind ecoul unui val de nemulțumiri mai largi.
- Surprinde Guvernul, care nu e pregătit pentru o astfel de reacție, iar deciziile pe care le ia, cum ar fi intervenția în forță împotriva manifestanților, accelerează criza.
Linia roșie
Din păcate pentru România, protestul șoferilor și al fermierilor aruncă țara în necunoscut. Cu toate că polarizarea politică nu e la nivelul anului 2012, la conducere nu se află lideri capabili să-și asume și să rezolve criza provocată de mărirea taxelor.
„Negociem în continuare cu bună-credință cu protestatarii. Avem o totală disponibilitate la dialog, totul până la măsurile privind reducerea evaziunii fiscale. Aceasta e linia roșie peste care nu putem trece”, a declarat premierul Marcel Ciolacu, după o întâlnire cu miniștrii implicați în negocieri.
Referirea la „reducerea evaziunii fiscale” e neobișnuită, premierul sugerând că fermierii și șoferii i-au cerut să încalce legea.
În realitate, referirea la „linia roșie”, făcută de actualul prim-ministru, e despre nivelul de taxare.
Marcel Ciolacu prezintă măsurile care au dus la creșterea indirectă a impozitelor ca fiind unele ce au ca scop „reducerea evaziunii fiscale”.
Liberalii, speriați, dau semne de nervozitate
Protestul va avea ca efect imediat o fragilizare și mai accentuată a actualei coaliții de guvernare PSD-PNL.
Liberalii au rămas agățați de social-democrați doar pentru a mai avea un cât de mic acces la resursele bugetare pentru a finanța proiectele primarilor de care au nevoie în succesiunea de alegeri din acest an, dar și ca urmare a presiunilor făcute de Klaus Iohannis.
Cum influența președintelui scade din cauza absenței sale prelungite de pe scena politică, iar povara rămânerii la guvernare alături de PSD crește pe zi ce trece, amenințând implozia partidului, liberalii sunt tot mai aproape de o fractură internă sau de o plecare de la guvernare.
„Eu mă așteptam, sincer, cunoscându-l pe domnul Ciolacu, la o reacție mai promptă în fața acestor nemulțumiri ale fermierilor şi transportatorilor şi mă așteptam ca încă din primul moment să se așeze la masa negocierilor”, a declarat deputatul PNL Florin Roman, semnalând dezacordul formațiunii față de modul în care premierul a gestionat criza.
„N-am înțeles, vă spun foarte sincer, care a fost fundamentul pentru care, practic, s-a tergiversat destul de mult. Au avut nevoie de câteva zile, atât premierul cât şi ministrul Agriculturii, să vină la masa dialogului cu cei nemulțumiți”, a mai spus parlamentarul liberal.
Ciolacu nu a reușit să citească semnele
În ultimii doi ani, Klaus Iohannis și coaliția PSD - PNL au transmis populației că, în situația unui război la graniță, e nevoie de stabilitate.
Astfel s-a format o alianță greu de anticipat după alegerile parlamentare din 2020, fiind promovată și susținută de șeful statului, cu justificarea că e nevoie de o mare solidaritate națională pentru a respinge amenințarea Rusiei, dar și pentru a dezvolta accelerat România în urma finanțării suplimentare venite de la Comisia Europeană - celebrul PNRR.
Marea problemă a fost că publicul larg a suportat mărirea fără precedent a prețurilor, creșterile succesive de taxe și facturi la utilități tot mai împovărătoare, în timp ce noua majoritate politică, în ciuda promisiunilor, n-a rezolvat problema pensiilor speciale, a privilegiilor unor angajați din agențiile guvernamentale, promovarea pe pile și amploarea nivelului de corupție.
Mai mult, deciziile de reducere a cheltuielilor și a pozițiilor politice din Guvern au fost amânate, creșterile salariale nejustificate au continuat, iar privilegiile au fost consolidate.
Dacă protestul nu se va încheia rapid, instabilitatea Guvernului va crește, iar perspectivele politice ale lui Marcel Ciolacu se vor îngusta.
Actualul premier a căzut în capcana convingerii că, în ciuda zgomotului, oamenii nu vor reacționa și vor accepta noile măriri de taxe.
Ciolacu nu a reușit să citească semnele și să înțeleagă că zgomotul social, până la urmă, poate sparge ulciorul, iar acum a ajuns din postura liderului cel mai bine poziționat din perspectiva celor patru rânduri de alegeri în aceea de a lupta pentru supraviețuirea politică.