De-a lungul anilor, o serie de angajări în ambele camere ale Parlamentului s-au făcut fără concurs, în baza nepotismului, a serviciului contra serviciu, ca să nu mai vorbim de angajările fictive care au dus la procese.
Președintele Senatului, Ilie Bolojan, a anunțat, miercuri, într-o conferință de presă, că posturile Senatului vor fi reduse de la 796 la 618, iar numărul de mașini și cota de combustibil vor fi reduse cu 20%.
Mai mulți angajați au protestat în fața biroului său imediat după anunțul acestuia, spunând că vor da instituția în judecată și că va fi „o acțiune comună și de o amploare nemaivăzută până acum“. Potrivit Agerpres, consilierul Cristina Tarteață a declarat că, „dacă nu ar fi expertiza noastră, nu ar exista legi și nu ar putea funcționa un stat de drept“.
Printre huiduieli, președintele Senatului Ilie Bolojan le-a spus protestatarilor că toți angajații vor trebui să dea concurs pentru a-și păstra postul. „Vor fi concursuri corecte și cei care stăpânesc meseria le vor câștiga. Sinecurile politice se vor încheia“. În stilu-i caracteristic, categoric, el a adăugat că îi respectă, dar „cu mine nu merge o astfel de atitudine“.
Poate mai important decât reducerea cheltuielilor pentru bugetari este faptul că angajații din Senat vor trebui să-și probeze profesionalismul prin susținerea unui concurs. Aceleași măsuri au fost anunțate și de președintele Camerei Deputaților, social-democratul Ciprian Șerban.
- Bolojan a fost huiduit la Senat după ce a anunțat că va da afară aproape 200 de oameni și că va prelungi programul de lucru
- Patru sindicate au sărit pe Bolojan, după ce a anunțat concedieri: Amenință cu instanța și-l acuză că nu are destulă experiență în funcție
- Cine e Cristina Tărteață, funcționara revoltată de concedierile anunțate de Bolojan. Conduce un Lexus: „Noi nu trăim ca nababii aici”
- Reduceri drastice vor fi și la Camera Deputaților. Se taie costuri de la angajați, dar și de la… lumină
De-a lungul anilor, o serie de angajări în cele două camere ale Parlamentului s-au făcut fără concurs, în virtutea nepotismului, a obligațiilor, a serviciului contra serviciu, ca să nu mai vorbim de angajările fictive care au dus la mai multe procese.
Nu doar în Parlament s-a practicat și se practică această metodă, ci și în alte instituții. Acestui nărav i-a căzut pradă și Liviu Dragnea, care a fost condamnat la trei ani și șase luni de închisoare pentru că în perioada în care era președintele Consiliului Județean Teleorman a menținut ilegal în posturi două angajate fictiv la Direcția pentru Protecția Copilului, de unde primeau salariul, dar care în realitate lucrau pentru PSD.
Nimeni nu se atinge de veniturile parlamentarilor
Reducerea cheltuielilor bugetare nu se aplică și parlamentarilor. Pe lângă indemnizația lunară de 11.000 de lei, aleșii poporului primesc și o sumă forfetară pentru birourile parlamentare din circumscripțiile unde au candidat.
Trebuie să recunoaștem că indemnizația este decentă, însă vaca de muls e suma forfetară, pe care la începutul anului 2023 parlamentarii și-au majorat-o cu 7.500 de lei, ajungând de la 28.000 la 35.000 de lei pe lună.
Deputații și senatorii folosesc banii pentru plata angajaților, a chiriilor și telefoanelor, pentru organizarea de evenimente, pentru cursuri de formare profesională, dar și pentru a se promova pe rețelele de socializare. Jumătate din suma cheltuită lunar poate fi justificată doar printr-o declarație pe propria răspundere.
Fără a face un proces de intenție, multe din aceste birouri parlamentare din teritoriu stau cu lacătul pe ușă. O serie de anchete jurnalistice au dezvăluit că, în unele cazuri, oamenii care voiau să stea de vorbă cu cel pe care l-au ales, să pună în discuție problemele cu care se confruntă comunitatea, au fost întâmpinați doar de secretara care le repeta aceeași placă: „Domnul deputat/senator deocamdată nu este disponibil“.
În esență, aleșii sunt plătiți pentru a-i reprezenta pe cei care i-au ales, dar și pe cei care nu și-au exercitat dreptul de vot. Nu doar pentru activitatea din Parlament, care în numeroase cazuri se rezumă la câteva minute de glăsuire pe parcursul unei sesiuni a Legislativului, ci și pentru a întreține o legătură permanentă cu oamenii din circumscripție. Însă pentru aceasta e nevoie de deschidere, de implicare, de gesturi care să arate că le pasă de problemele oamenilor.
În loc de toate acestea asistăm la același dispreț din partea aleșilor și la lehamite sau disperare din partea alegătorilor.
Așa s-a ajuns ca prăpastia dintre politicieni și cetățenii „de rând“ să nască monștri. Într-o societate cu o clasă politică așezată, responsabilă, donatoare de încredere, un Simion, Georgescu sau Șoșoacă nu ar fi avut șansa de a se juca cu mințile oamenilor.
Sau, oricum, nu în asemenea hal. De pildă, grațiile în care se află Călin Georgescu nu i se datorează decât într-o mică măsură. Răul cel mare ține de modul în care clasa politică, să-i spunem democrată, tulbură de zeci de ani apele, în așa fel încât omul simplu a ajuns să nu mai înțeleagă nimic din viermuiala politică și să acuze. Și atunci se lasă sedus de bazaconiile pe care le debitează Călin Georgescu.