Partidele din România au un mare deficit de democrație. Dacă priviți cu atenție modul în care se realizează listele de candidați la toate cele trei mari forțe politice, PNL, PSD și USR-PLUS, puteți înțelege mai bine de ce o întreagă națiune a ajuns la un moment dat să depindă de mediocritatea și corupția unui Liviu Dragnea, unei Viorica Dăncilă, unui Călin Popescu-Tăriceanu și alții ca ei.
Partidele din România sunt instituții arhaice și dictatoriale, dependente sută la sută de resursele financiare ale unor grupuri interesate să preia controlul statului.
Cu foarte puține excepții, după 1990, nu a existat formațiune politică din România în care președintele de partid să nu se transforme într-un dictator al cărui singur obiectiv a fost să supraviețuiască la conducerea formațiunii, indiferent de rezultatele ei electorale, de administrare sau de guvernare.
O excepție importantă a fost Corneliu Coposu, liderul PNȚ-CD, a cărui autoritate morală a modelat întreaga evoluție a partidelor istorice între 1990 și 1995 când a murit. Din păcate, forța și atitudinea sa au fost unice în peisajul politic, atât de unice încât nici propriul partid nu a supraviețuit.
Cu mai puțin de două luni înainte de alegerile generale, la USR-PLUS e în desfășurare o confruntare în ce privește candidaturile parlamentare, iar la PNL și PSD avem președinții celor două formațiuni, Ludovic Orban și Marcel Ciolacu, care tranzacționează numele de pe liste cu grupurile de putere din interiorul partidelor.
Aceștia mai anunță din când în când, pe surse, cine intră sau cine nu se mai regăsește pe liste.
În perioada votului uninominal, președintele de partid își pierduse mult din influență, numele candidaților veneau în plic de la baronul local, județ cu județ. Odată cu schimbarea sistemului de vot pentru parlamentare, președintele de partid și-a recăpătat autoritatea de șef și păstrător al listei de candidați. În ambele situații, în opinia mea, democrația de partid este aruncată la gunoi.
Ce înseamnă democrația de partid?
Înseamnă, în esență, că fiecare membru are drept de vot în interiorul partidului și are dreptul să fie ales pe orice funcție în acea formațiune.
De ce s-ar înscrie cineva zdravăn la cap într-un partid politic din România dacă el nu are nici măcar drept de vot în respectiva formațiune și nu are nici dreptul de a fi ales? Are mai puțină importanță și perspectivă decât într-o ședință de scară de bloc.
Acest deficit de democrație la nivelul partidelor politice din România generează, în opinia mea, un influx de oameni dubioși, lipsiți de sisteme de valori, de atașamentul la o doctrină sau alta, de impostori sau, în cel mai bun caz, de carieriști superficiali, care văd în politică nu un serviciu public întors către societate, ci o modalitate de căpătuială rapidă.
Pentru ca un om corect să facă politică ar trebui ca formațiunea respectivă să-i ofere un sistem etic, predictibil și cuantificabil prin care el, în urma efortului depus, să poată fi validat sau invalidat de ceilalți și să aibă șansa să urce treptele ierarhiei de partid în urma efortului și a performanțelor sale din interiorul organizației.
Deputatul Cornel Zainea demisionează din USR şi din Parlament
Alegerile primare, fundamentul democrației de partid
Niciuna dintre cele trei formațiuni nu organizează alegeri primare pentru stabilirea candidaților.
Dacă se întreabă cineva de unde vine neîncrederea oamenilor în politicieni și, mai apoi, în instituțiile statului, în opinia mea, aici este păcatul originar.
În Parlament ajung oameni care nu sunt validați de nimic, mulți dintre ei nu sunt cunoscuți sau au o notorietate realizată în afara sistemului politic, singurul lor merit fiind acela că au fost susținuți de cineva influent din interiorul formațiunii respective pentru a ajunge pe liste.
Alegerile primare sunt alegerile din interiorul formațiunilor politice la care au dreptul să voteze toți membrii de partid din organizația respectivă.
În România, funcțiile și candidaturile sunt distribuite printr-un sistem complicat de delegare dinspre organizația locală către centru.
Pe tot acest traseu, în nicio organizație nu se desfășoară un scrutin democratic în care toți membrii de partid ai acelei organizații să fie chemați să voteze. Cu cât cobori către “celula de bază”, cum îi ziceau comuniștii, cu atât dai de mai multă corupție și impostură.
Lipsa democrației de partid a avut ca punct culminant Congresul PSD din martie 2018, atunci când Liviu Dragnea a urcat pe scenă și și-a întrebat delegații: “Mai vreți să fiu președintele vostru?”
USR a fost prima formațiune din România care a încercat să impună alegerile primare ca modalitate de nominalizare a candidaturilor în partid.
În noiembrie 2018, USR a organizat un scrutin la nivelul întregii formațiuni pentru alegerea listei de 43 de candidați pentru Parlamentul European.
“Uniunea Salvați România a ales lista celor 43 de candidați care vor reprezenta USR la alegerile europarlamentare de pe 26 mai 2019. Rezultatul vine în urma votului a 5.043 de membri USR, din cei peste 6.000, printr-un sistem electronic, online și verificabil.
Ordinea primilor 15 candidați de pe listă este în funcție de numărul de voturi obținut de fiecare candidat iar restul listei, de la 16 până la 43, sunt repartizați în funcție de cote teritoriale”, se arată în comunicatul formațiunii publicat la vremea respectivă.
Acela a fost un moment de democrație internă prin care USR a reușit să facă o punte între partid și opinia publică. El n-a fost repetat, iar acum, din păcate, se îndepărtează tot mai mult de acel moment.
Dan Barna, însuși, a ajuns președintele USR tot în urma unui vot general în interiorul partidului. Să ne amintim că, în august 2017, în USR s-au confruntat două tabere, una condusă de Nicușor Dan care dorea un vot pentru modificarea Constituției în ce privește definirea familiei și cealaltă, condusă de Dan Barna, care s-a opus susținerii Coaliției pentru Familie. A câștigat ultimul, iar Nicușor Dan a demisionat din USR.
Statutul partidului, un instrument de consolidare a puterii
Dan Barna, președintele USR, susține că stabilirea listelor de candidați se face conform statutului formațiunii, adoptat în 2016. Și este adevărat. Apărat de acest document, el s-a spălat pe mâini, iar scandalul din USR, demisiile și luările de poziție sunt privite de conducere ori ca excepții, ori ca un efect al transparenței din partid.
Personal, cred că au legătură cu un deficit de democrație la nivelul partidului, provocat de teama de a adopta alegerile primare de către actuala conducere a formațiunii.
În ce privește realizarea actualelor liste parlamentare, un membru simplu USR nu a avut mare lucru de spus, deși întregul succes politic al acestei formațiuni se bazează pe implicarea, entuziasmul și munca membrilor de partid.
Candidații, la nivel de județ, sunt stabiliți de Conferința Filialei, cum este numită în statut. La această conferință participă delegați din filialele localităților din județ, în baza unui algoritm complicat, dar care conferă mai multă greutate și influență unei organizații care a obținut rezultate bune în alegerile locale.
La limită, se poate ajunge în situația ca o organizație comunală cu mulți membri să fie subreprezentată la nivelul Conferinței Filialei de Județ pentru că nu a reușit să câștige primăria sau un număr important de consilieri în localitatea respectivă.
Dar și mai grav e ce se întâmplă în județele roșii, de exemplu Olt, Vaslui sau Ialomița etc. Pentru că le e foarte greu să câștige în fața unui PSD dominant, atunci, acest sistem de delegare încurajează perpetuarea mediocrității în aceste organizații, făcându-le și mai puțin eficiente în fața competiției. Adică, un lider care nu a reușit să se impună în alegerile locale va propune și promova pe lista pentru parlamentare tot un membru de partid fără șansă. Dacă ar face altfel, poziția lui la nivelul filialei de județ va fi amenințată de o posibilă victorie a nominalizatului.
În lipsa unui vot general la nivelul organizației județene, la care să fie invitați și motivați să voteze toți membrii de partid din acel județ, oamenii care ar putea să performeze nu pot intra în cursa internă, fiind respinși de cei care au pus mâna pe filialele din acel teritoriu.
Poate că acest sistem de delegare îl ajută pe domnul Barna să-și consolideze poziția în partid, promovându-i pe unii, ținându-i la distanță pe alții.
Într-o măsură, faptul că în aceste zile se discută atât de mult despre USR, despre candidații lor, poate fi și benefic din perspectiva campaniei pentru parlamentare, dar drumul pe care merge acum USR, în opinia mea, e unul falimentar și nu numai pentru ei, cât și pentru sistemul politic din România cu toate consecințele care decurg de aici.
Noua generație este mult mai implicată și mult mai activă atât social, cât și politic. Se poate vorbi mult pe această temă, dar tehnologia și noile forme de comunicare oferă posibilități nebănuite de intervenție și de modelare a dezbaterilor din societate, în consecință, tot mai mulți tineri le vor folosi.
Această implicare deja erodează rapid și profund partidele tradiționale. Gândiți-vă doar că PNL, pentru a avea șanse la București, a creat o filială locală atipică în jurul Violetei Alexandru, una care pare a fi o copie a USR și care se diferențiază foarte mult de restul partidului.
Cred că, în viitorul apropiat, o tot mai mare parte din electorat va respinge fanariotismul din cadrul formațiunilor politice, presând pentru o tot mai mare transparență.
În opinia mea, scandalul din USR are o mai mare legătură cu această respingere a dictaturii de partid decât cu o bătaie pe funcții a unora sau altora.
Citiți și alte articole care au legătură cu acest subiect:
Parlamentari cu notorietate ai USR, pe locuri greu eligibile pentru următoarele alegeri
Dan Barna candidează la Sibiu pentru alegerile parlamentare și este primul pe lista USR PLUS
Alianţa USR PLUS Bucureşti şi-a desemnat candidaţii pentru parlamentare