Putea fi evitat haosul de la sfârșitul acestui an? Putea fi evitată intrarea României într-o carantină diplomatică din cauză că reprezentanții guvernelor europene încă analizează ce s-a întâmplat în 24 noiembrie? Putea fi respins atacul cibernetic care a provocat o criză politică de proporții? Răspunsul e da, dar nimic din comportamentul liderilor politici și al sistemului de apărare nu a indicat că, de-a lungul timpului, s-a ocupat cineva cu adevărat să protejeze țara de asaltul Rusiei.
În opinia mea, după analizarea atentă a documentelor desecretizate, discuții cu specialiști, oameni politici și foști lucrători ai serviciilor de informații, nu a existat o pregătire specifică pentru un astfel de atac, nu a existat comunicare pe acest subiect între agențiile de informații și decidenții politici, iar președintele țării și prim-ministrul nu au fost preocupați de subiect, ca să folosesc o exprimare civilizată, considerându-l cel mult un pericol îndepărtat și nerealist.
Pentru a respinge un astfel de atac lansat de Rusia, care a folosit atât rețele online, cât și rețele offline, adică agenți de influență din interiorul țării, era nevoie de o structură specializată, care să înceapă să lucreze ori în cadrul Comunității Naționale de Informații, subordonată CSAT, ori într-o altă instituție și mai era nevoie de o strategie națională în ce privește apărarea împotriva atacurilor hibride, cu responsabilități și acțiuni specificate, instrumente de control și administrare a acesteia.
Din documentarea de până acum, la nivelul statului, nu a existat o astfel de abordare.
Strategia de apărare în fața războiului hibrid trebuia integrată în cea națională, iar structura desemnată să coordoneze protecția, constituită cu ani în urmă, cel puțin din 2016, de la momentul în care au existat primele dovezi că Rusia desfășoară astfel de operațiuni la nivelul întregii lumi.
Cine a dormit în front?
Știm că din luna iunie 2020 SRI are în subordine Centrul Național Cyberint: „În calitatea sa de autoritate națională în domeniul cyber intelligence, în urma desemnării de către CSAT, Serviciul Român de Informații, prin Centrul Național Cyberint, pledează și acționează pentru cunoașterea, prevenirea şi contracararea vulnerabilităților, riscurilor şi amenințărilor la adresa securității cibernetice a României”, se arată în prezentarea oficială a instituției.
„În prezent oricine poate fi ținta unui atac cibernetic, iar cele mai importante instituții ale statului sunt de regulă și primele vizate. Veriga slabă rămâne factorul uman, persoana din fața ecranului și tastaturii. Nu trebuie să devenim cu toții experți, trebuie doar să fim informați cu privire la necesitatea și modul de protejare a sistemelor informatice folosite”, se precizează în descrierea instituției care are scopul de a apăra România în fața atacurilor cibernetice.
În opinia mea, „veriga slabă” a fost faptul că cele două entități cu atribuții constituționale de a lua decizii în ce privește apărarea țării au dormit în front - e vorba de președinție și Guvern.
Chiar dacă existau informații strânse pe parcurs, lipsa unei conduceri politice a făcut ca nimeni să nu coordoneze o strategie de apărare, să păstreze legătura între instituțiile militare și cele civile, să ia decizii în ce privește protejarea AEP și BEC.
Un război care n-a fost luat în serios
De aproape trei ani, de când a început războiul, n-a existat un cap limpede care să înțeleagă ce se întâmplă și să aibă influența politică necesară astfel încât să-i determine pe cei care au responsabilități în domeniul siguranței naționale să creeze o strategie de apărare coerentă.
Mai mult, opinia publică a fost martora unei serii nesfârșite de bâlbâieli, liderii politici au căzut în toate capcanele întinse de spionajul rusesc de la București, punctul culminant fiind momentul în care George Simion, lider de partid cu interdicții de a intra pe teritoriul Moldovei și Ucrainei, împreună cu Diana Șoșoacă, o susținătoare declarată a Rusiei, o țară care consideră România drept inamic, reușesc să compromită discursul pe care urma să-l susțină în Parlamentul României Volodimir Zelenski, un șef de stat aflat în vizită oficială în România.
Nici atunci, în al 12-lea ceas, la nivelul coaliției PSD-PNL și al Președinției n-a sunat alarma.
N-am înțeles niciodată de ce la nivelul clasei politice războiul din țara vecină n-a fost luat în serios? Încă de la început, am fost martorii ezitărilor, deciziilor aiurea și ai unui comportament, de multe ori, iresponsabil.
Ajutorul secret a creat o epidemie de frică
Să ne reamintim că autoritățile din România au fost surprinse de invazia declanșată de Rusia asupra Ucrainei în data de 24 februarie 2022, deși administrația SUA a oferit informații exacte despre pregătirile militare și a transferat aliaților rapoarte detaliate ale planurilor lui Putin.
În prima săptămână au fost paralizate în fața miilor de refugiați care intrau în țară. A fost nevoie de o solidaritate rară a milioane de cetățeni români care au preluat efectiv atribuțiile unor instituții publice pentru a salva viețile a mii de femei, bătrâni și copii.
Din păcate, marea coaliție PSD și PNL, în frunte cu Iohannis, au irosit și acea solidaritate națională, transformând România în decurs de un an de zile în terenul de acțiune a agenților de influență ruși care încet-încet au schimbat percepția unei părți a opiniei publice față de conflictul din Ucraina și amenințarea Rusiei.
Secretizarea modului de sprijin al Kievului de către autoritățile de la București a dat frâu liber teoriilor conspirației și fricii, care s-au răspândit ca o epidemie la nivelul opiniei publice.
Șah mat dat de Kremlin
Am avut zeci de discuții cu colegi jurnaliști în care ne întrebam de ce nu reacționează nimeni la campania intensă pro Rusia care se desfășura în România pe toate canalele de comunicare: posturi TV, rețele sociale, grupuri profesionale, site-uri.
Nedumeririle au devenit publice. S-au scris zeci de articole documentate prin care se arăta faptul că nimeni din structurile statului nu face nimic pentru a descuraja propaganda rusă, prezentă la toate nivelurile societății.
Blocajul politic și paralizia instituțională au devenit boli cronice. Efectiv, am asistat la un șah mat dat de Rusia întregului sistem public din România.
Cine se miră în fața situației de azi să rememoreze ce s-a întâmplat în ultimii doi ani, bâlbâielile în legătură cu manifestările extremiste ale Dianei Șoșoacă și George Simion, parlamentari români cu susținere vizibilă din partea Rusiei, lipsa de reacție în cazul pătrunderii dronelor pe teritoriul României, lipsa anchetelor de corupție în cazul traficului cu cereale ucrainene pe teritoriul țării, incapacitatea de a stopa fenomenul distorsionării spațiului informațional de către propaganda Kremlinului, prin crearea de site-uri, promovarea de știri false și conspiraționism.
Paralizia instituțională a dus la preluarea de către Kremlin a segmente largi din societate - grupări religioase, grupări de rezerviști militari, diaspora și rețele întregi de influenceri online.
Atacul din ziua de 24 noiembrie este o bătălie majoră dată de Rusia pe teritoriul României, într-un război început demult, cu ani înainte ca Putin să decidă invadarea Ucrainei.
Pentru a avea cea mai mică șansă ca România să-și revină e nevoie să înțelegem ce s-a întâmplat cu adevărat și ale cui sunt responsabilitățile. Orice încercare de a minimaliza situația, de a continua să ne ascundem după degete și de a nu căuta răspunsuri nu va face decât să pregătim terenul pentru viitoarea înfrângere.