Pe măsură ce Belgradul asistă la cele mai mari proteste anti-guvernamentale din istoria recentă a Serbiei, Moscova intervine discret – însă nu pentru a sprijini reforma democratică, ci pentru a ajuta la reprimarea acestora.
Protestele din Serbia, care au adus sute de mii de oameni pe străzi, au început după prăbușirea unei părţi a acoperişului gării din Novi Sad, în urma căreia au murit 15 persoane.
Acest incident tragic a scos la iveală o nemulțumire profundă față de corupția guvernamentală și lipsa de asumare. Manifestanţii cer demisia unor oficiali și o investigație a firmelor de construcții legate de guvern.
O analiză realizată de Katie Livingstone pentru Kiev Post arată cum Rusia, care a intervenit în trecut pentru a sprijini regimuri autoritare în Ucraina, Belarus, Moldova și Georgia, continuă să aplice aceleași tactici în Balcani, în special în Serbia.
Katie Livingstone este o jurnalistă americană care a acoperit războiul din Ucraina încă din 2022. A fost nominalizată la premiul Pulitzer și a scris pentru revista Rolling Stone, Business Insider sau USA Today.
Ea scrie că Rusia nu doar că își susține interesele economice și geopolitice în Balcani, dar folosește acest context pentru a submina democrația și mișcările de protest.
Într-o perioadă în care procesul de aderare a Serbiei la Uniunea Europeană stagnează, iar relațiile acesteia cu Moscova devin tot mai strânse, autoritățile din Belgrad s-au întors spre Kremlin pentru a primi ajutor în gestionarea și reprimarea protestelor.
Potrivit unor surse oficiale, Serbia ar fi solicitat sprijin din partea serviciilor de informații ruse pentru a suprima mișcările de stradă și pentru a organiza controlul mulțimii.
Vicepremierul Serbiei, Alexandar Vulin, a confirmat acest ajutor, susținând că Rusia a oferit asistență pentru combaterea a ceea ce el a numit „revoluțiile colorate”, un termen folosit de Kremlin pentru a descrie protestele populare care au dus la schimbarea regimurilor autoritare în fostele state sovietice.
Rusia și Serbia – o relație de lungă durată
Relația dintre Rusia și Serbia este strâns legată de o identitate slavă comună, tradiții ortodoxe și o lungă istorie de sprijin diplomatic din partea Moscovei.
După prăbușirea Iugoslaviei în anii '90, Rusia a devenit un susținător important al Belgradului, mai ales în perioada bombardamentelor NATO din 1999 și a războiului din Kosovo.
Moscova a apărat interesele Serbiei pe plan internațional, inclusiv prin veto-ul impus în cadrul ONU asupra unor rezoluții privind Kosovo.
De asemenea, Serbia a refuzat să impună sancțiuni Rusiei în urma anexării Crimeii de către Moscova în 2014 și cele două state au continuat să-şi aprofundeze legăturile militare, economice și politice.
În ceea ce privește energia, Serbia depinde într-o mare măsură de gazul rusesc, iar Gazprom controlează o mare parte din sectorul energetic al Serbiei, ceea ce oferă Moscovei o influență considerabilă asupra politicii energetice sârbești.
În plus, influența mediatică a Rusiei, prin posturi precum Sputnik și Russia Today, joacă un rol important în modelarea opiniei publice sârbești, promovând narațiuni pro-Kremlin și discreditând instituțiile occidentale.
Strategia Moscovei – „revoluțiile colorate” și rezistența autoritară
În analiza sa, Katie Livingstone subliniază faptul că Rusia folosește o strategie deja testată pentru a contracara mișcările democratice și pentru a sprijini regimurile autoritare.
Moscova a fost constant preocupată de fenomenul „revoluțiilor colorate” – mișcări populare care au dus la schimbarea guvernelor din fostele state sovietice și din alte regimuri de orientare pro-rusă. Kremlinul vede aceste proteste ca fiind susținute de către Occident, în special de Statele Unite, ca o formă de schimbare a regimurilor prin mijloace non-militare.
Pentru a combate aceste mișcări, Rusia a implementat o serie de măsuri, inclusiv furnizarea de sprijin logistic și informațional regimurilor autoritare, difuzarea de dezinformare prin mass-media, utilizarea „fermelor de troli” online pentru a discredita liderii protestatarilor și chiar organizarea de atacuri cibernetice împotriva acestora.
Dacă situația o impune, Moscova nu ezită să intervină direct, așa cum a făcut în Ucraina în 2014, când protestele din Kiev au dus la răsturnarea regimului pro-rus al lui Viktor Ianukovici.
Ce înseamnă aceasta pentru viitorul Serbiei și al regiunii
Intervenția Rusiei în Serbia nu este doar un răspuns la o criză internă, ci reprezintă un semnal clar al intenției Kremlinului de a își menține influența în Balcani și de a împiedica Serbia să se alinieze mai strâns cu Uniunea Europeană sau NATO.
Conform analizei citate, Serbia ar putea ajunge într-un punct de răscruce: va continua să apere valorile autoritare sprijinite de Moscova sau va căuta o cale spre democrație și integrare europeană?
În fața protestelor masive și a presiunii internaționale crescânde, liderii sârbi se află în faţa unei alegeri cruciale: vor continua pe calea autoritarismului și vor accepta ajutorul Moscovei pentru a suprima disidența sau vor adopta o abordare mai deschisă către reforme democratice?
Aceasta nu este doar o decizie națională, ci una geopolitică, cu implicații majore pentru stabilitatea regiunii Balcanilor și pentru relațiile internaționale ale Serbiei.
Moscova, prin sprijinul oferit regimurilor autoritare, continuă să aplice o tactică bine cunoscută, folosind influența politică, economică și mediatică pentru a menține statu quo-ul în țările din vecinătatea sa.
Acesta nu este doar un joc de putere regională, ci și o modalitate de a contracara influența Occidentului și de a submina mișcările democratice care ar putea răspândi liberalismul în apropierea granițelor Rusiei.
Așadar, în timp ce Serbia se confruntă cu aceste proteste interne, întrebarea este cum va reacționa lumea și cât de mult va tolera continuarea acestui tip de intervenție din partea Moscovei, scrie autoarea citată.