La Bagdad, capitala Irakului, ziua de 3 ianuarie 2020 a fost una însorită, fără niciun petec de nor pe cer. Avionul Airbus 320, care sosea de la Damasc, Siria, a aterizat cu o întârziere de două ore față de programare, fără ca aeronava să fi avut vreo defecțiune tehnică. Cel mai probabil, întârzierea a fost cerută de forțele de securitate care protejau importanții pasageri.
Cursa era una specială, transporta oficiali de rang înalt din Iran. Aceștia, după ce au coborât rapid din avion, s-au urcat în mai multe mașini parcate pe pistă și au pornit în viteză spre oraș.
După 15 minute, la ora locală 12:47, o dronă MQ-9 Reaper lansează o încărcătură explozivă asupra coloanei de automobile.
Generalul Qasim Soleimani, conducătorul unuia dintre cele cinci corpuri ale Armatei Revoluționare a Iranului, a fost ucis în urma atacului.
Donald Trump, președintele de atunci al SUA, anunță eliminarea liderului iranian, listat ca terorist de Departamentul de Stat al SUA, responsabil de crime și răpiri ale cetățenilor americani.
A fost o decizie majoră a liderului SUA de atunci, care a creat un val masiv de proteste în Iran, dar și în comunitățile de migranți din Orientul Mijlociu, aflați în Europa.
Fenomenul a fost asemănător cu ce se întâmplă acum, după declanșarea crizei de securitate din Israel și Fâșia Gaza.
Prietenul lui Trump
În mandatul său, Donald Trump a modificat strategia de politică externă a SUA, transferând concentrarea de pe acțiunile agresive ale lui Vladimir Putin, care anexase Crimeea și își continua nestingherit operațiunile militare în estul Ucrainei, spre Iran și China.
Prin câteva discursuri și luări de poziție, dar și presiuni asupra diplomaților americani, controversatul președinte le-a spus aliaților că principala amenințare la securitatea globală nu mai e Rusia, ci au devenit China și Iran.
Nu se înșela în ce privește ultimele două state, dar prin această mișcare l-a protejat pe „prietenul” Putin.
Reamintim faptul că Donald Trump a fost anchetat de Congresul SUA pentru presupuse legături cu agenți ai Rusiei, dar votul din Senat l-a salvat de demitere.
Cercetarea penală a fost coordonată de fostul director al FBI Robert Mueller care a publicat un raport în urma căruia mai mulți asociați ai președintelui american au fost puși sub acuzare, unii fiind condamnați la închisoare pentru colaborare cu agenții Kremlinului.
Trump, în 2018, a denunțat tratatul de neproliferare a armelor nucleare încheiat cu regimul de la Teheran, spre îngrijorarea Uniunii Europene, și a impus noi tarife în relațiile comerciale cu China.
Aceste măsuri au transformat cele două regimuri dictatoriale în inamici importanți ai SUA, iar după ce Trump a pierdut alegerile, iar Vladimir Putin a invadat Ucraina, Rusia și-a consolidat relațiile cu Iran și China, creând o alianță care și-a propus să distrugă actuala ordine globală.
Israel a acuzat Iranul
Asupra atacului terorist lansat de Hamas, în care au fost uciși 1.400 de cetățeni israelieni, iar peste 200 au fost luați ostatici, planează multe suspiciuni că a fost planificat, finanțat și pus în aplicare cu sprijinul Teheranului și Moscovei.
„Kremlinul nu a declarat niciodată niciuna dintre facțiunile Hamas ca fiind grupuri teroriste. Mai degrabă, dornici să-și croiască o nișă în procesul de pace din Orientul Mijlociu, diplomații ruși au încercat să unifice diferitele facțiuni palestiniene, inclusiv Hamas, într-o singură forță politică pentru a relansa procesul de pace și a promova o soluție cu două state", se artă într-un articol publicat de revista Foreign Policy, în data de 19 octombrie.
Reprezentanții guvernului din Israel au acuzat în mod direct Iranul pentru implicarea în organizarea și susținerea atacului terorist, desfășurat de Hamas în data de 7 octombrie.
„Știm că au avut loc întâlniri în Siria și în Liban cu alți lideri ai armatelor teroriste care înconjoară Israelul, așa că, evident, este ușor de înțeles că au încercat să se coordoneze. Grupările apropiate Iranului din regiunea noastră au lucrat cât de mult posibil cu Teheranul”, a declarat Gilad Erdan, ambasadorul Israelului la ONU, citat de Wall Street Journal.
În plus, Vladimir Putin este îndatorat până peste cap Iranului, care l-a salvat, trimițându-i peste 2.500 de drone, ajutându-l pe liderul rus să-și continue invazia din Ucraina.
Cele două țări au convenit să construiască o fabrică de drone pe teritoriul Rusiei, care are ca țintă să producă 6.000 de aparate de zbor fără pilot în primul an de funcționare.
Complicitate între Moscova și Teheran
După declanșarea invaziei, Putin a fost obligat să rupă legăturile cu statele occidentale, cu o singură excepție, Ungaria.
Aflat sub embargou economic, izolat diplomatic și cu o armată umilită în Ucraina, liderul de la Kremlin s-a aruncat în brațele lui Ali Khamenei, ayatollahul iranian, și ale lui Kim Jong Un, dictatorul Coreei de Nord.
Dar ajutorul militar primit de Rusia de la cele două țări vine cu un preț, iar atacul Hamas asupra Israelului sugerează și o posibilă complicitate între Moscova și Teheran.
Nu a existat nicio reacție de condamnare a acțiunii teroriste din partea lui Vladimir Putin, deși Israelul a avut o atitudine reținută, chiar prea reținută, conform oficialilor de la Kiev și mai multor comentatori politici, față de invadarea Ucrainei de către Rusia.
Guvernul Netanyahu nu a transferat arme către forțele conduse de Volodimir Zelenski și a criticat reținut acțiunile criminale ale Moscovei. Dar n-a fost suficient pentru a opri Kremlinul să susțină atacul terorist al Hamas.
În primul rând, criza actuală din Israel face parte din strategia lui Vladimir Putin de a extinde conflictul din Ucraina, astfel încât să pună o presiune cât mai mare pe SUA și pe Uniunea Europeană, atât din perspectivă diplomatică, cât și economică.
Un război în Israel înseamnă tensiuni pe bătrânul continent, dar și resurse militare îndreptate spre Tel Aviv pentru a face față noilor provocări.
În al doilea rând, e vorba și de o ușurare a presiunii politice internaționale de pe Rusia, criticată intens de statele democratice pentru crimele împotriva umanității săvârșite în Ucraina.
America e puternică
Războiul din Israel are un potențial uriaș de extindere din cauza conflictelor repetate din zonă, a nerezolvării problemei palestiniene, a tensiunilor religioase, dar și a poziției statelor arabe, unele mai dispuse decât altele să reacționeze militar.
Joe Biden, întrebat într-un interviu difuzat săptămâna trecută de postul american de televiziune CBS dacă face față celor două crize, cea din Ucraina și cea din Israel, a răspuns că „America e puternică” și nu are nicio problemă să administreze și să rezolve aceste crize, oferind tot sprijinul celor două state care trec prin situații complicate.
Atât Rusia, cât și Iranul sunt conduse de regimuri autoritare, având o pondere importantă de cetățeni nemulțumiți de situația economică, de cenzură și limitarea drastică a drepturilor și libertăților individuale.
Crearea de tensiuni internaționale, declanșarea unor conflicte și atacuri la adresa statelor democratice reprezintă căi folosite de regimurile dictatoriale pentru a supraviețui la putere deși sunt contestate pe plan intern.
Conducerea religioasă a Iranului, zdruncinată de ce mai mare revoltă de la Revoluția Islamică
Protestele „Mahsa Amini” din Iran, cum au fost denumite, au început ca urmare a morții tragice a unei tinere de 22 de ani, care purta acest nume.
Ea fusese arestată de poliția moralităţii pentru că ar fi încălcat legea iraniană privind obligativitatea hijabului, fiind ucisă în urma bătăilor administrate de reprezentanții regimului politic.
Protestele au început în data de 16 septembrie 2022 și au continuat până în septembrie 2023.
Au fost declanșate de indignarea publică la aflarea veștii uciderii lui Amini, transformându-se rapid în apeluri pentru răsturnarea teocrației islamice iraniene, veche de patru decenii.
Demonstrațiile au fost întâmpinate cu o desfășurare masivă de polițiști înarmați și de ofițeri în civil, răspândiți în Teheran, dar și în alte orașe, autoritățile încercând să reprime cu brutalitate revoltele.
Forțele de securitate iraniene au folosit alice, gloanțe de cauciuc, gaze lacrimogene, tunuri cu apă și lovituri cu bastoanele pentru a dispersa protestatarii. Mulți dintre ei au murit.
Pe parcursul revoltei, nu mai puțin de 19.262 de persoane au fost arestate, mișcările de stradă având loc în peste 80 de orașe din Iran, ceea ce sugerează un număr uriaș de participanți.
Forțele de represiune au fost, în principal, trupele de securitate iraniene, inclusiv poliția moralității, și alte grupuri, cum ar fi militari din Garda Revoluționară.