Reradicalizarea lui George Simion după o, pentru mulți, surprinzătoare și rapidă acceptare a înfrângerii, fără obiecții, fără acuzații și fără chemări la luptă, de care exista temerea că se va folosi pentru a genera haos, pare în bună măsură o strategie de supraviețuire politică individuală.
După primele momente de năuceala ale zonei suveraniste radicale, au început să curgă acuzațiile de trădare. Și ele nu sunt neapărat nefondate.
Bizarele greșeli neforțate
După o campanie pentru primul tur aproape fără eroare, ca dovadă scorul imens din 4 mai, George Simion s-a pus pe greșit. Sigur, putem vorbi despre umflarea capului pe măsură celor 40 de procente, de siguranța victoriei, despre primitivism, dar șirul erorilor a fost cu mult prea lung și consistent, în cascadă și crescendo abrupt, pentru că explicațiile acestea să fie mulțumitoare.
Spre exemplu, e greu de înțeles de ce ai ieși în prima apariție publică după turul I ca să spui cum ai dat țeapă cu casele de 35 de mii de euro, implicit să-i faci fraieri pe cei care te-au crezut.
De ce să anunți că te duci la dezbateri după ce în primul tur ți-a mers așa de bine fără ele, iar apoi să dispari? Nu te duci la televiziuni ostile și te victimizezi în raport cu ele, dar de ce ți-l ostilizezi pe Micuțu’?
Când voturile lui Victor Ponta sunt vitale și suficiente ca să îți aducă victoria, de ce să te pui cu insultele pe el și să sfidezi România Tv? Cum poți tu, ca suveranist, să mulțumești pentru că țara ta a fost sancționată de SUA?
Fiecare dintre aceste greșeli putea fi explicată individual, dar toate împreună, una după alta, pot sugera că omul, flancat de consultanți, a vrut cu orice preț să piardă. Ceea ce nu i se poate ierta. Și atunci are nevoie de agitație și victimizare. Iar televiziunile, încă în stare de campanie, au căzut în plasă și i-au creat agitația.
Este adevărat că Simion are în spate 5,3 milioane de voturi, dar nu numai că nu sunt în totalitate ale „tânărului protejat”, dar zestrea este și extrem de volatilă, așa cum este a oricărui candidat învins sau învingător. După emoția electorală, așteptările sunt mari și dezamăgirea vine ușor.
Noul interes național și milioanele furioase
Deja vedem că se întâmplă lucruri importante pe scena politică. POT a intrat în dezintegrare, cu plecarea a încă 6 parlamentari care anunță o nouă mişcare politică ce va „reprezenta alternativa, noua casă democratică pentru o politică conservatoare, suveranistă, decentă”.
Claudiu Târziu a părăsit deja AUR și după înfrângerea lui George Simion, suspectat de trădare, este posibil să fie urmat de o parte a partidului în Acțiunea Conservatoare, noua sa formațiune.
Nouă mișcare conservatoare suveranistă pregătește și Victor Ponta, care urmează să ia și o parte din PSD, ceea ce pune o mare presiune pe noua conducere social democrată.
Această dezintegrare a ceea ce a reprezentat bazinul electoral al lui George Simion este doar aparent o veste bună. Sigur că pe modelul generalului Oprea și al interesului național, poate fi cârpită o majoritate parlamentară pentru un guvern. Am mai văzut și filmul acesta, suntem în epoca „remake-urilor”.
Dar aceste permutări de parlamentari, ruperea partidelor și prăbușirea liderilor nu schimbă singura realitate indubitabilă. 5,3 milioane de oameni sunt furioși, nereprezentați, unii se simt acum furați și în 18 mai, toți se simt furați în 6 decembrie.
Acest bazin imens, jumătate din România activă politic, va fi mereu în căutarea unui lider și a unui partid cu care să rezoneze. Și cât timp cererea există, până la urmă se va găsi și oferta.
Spuneam asta înainte de apariția meteorică a lui Călin Georgescu și am avut dreptate. O spun din nou. Simplul fapt că dispare un partid bizar, niște lideri bizari nu înseamnă că starea care i-a generat dispare și ea. Dimpotrivă.
De aceea, reașezarea de acum a plăcilor tectonice, criza profundă a partidelor tradiționale, trebuie privite cu mare atenție și nicidecum cu entuziasm.
Proeuropenismul a primit ultima șansă, cu un mare efort și la doar 800 de mii de voturi distanță. Dacă ea nu va fi valorificată, dacă partidele nu își vor recupera electoratul și nu vor astupa canionul de neîncredere din societate, în 2028 va fi prăpăd pentru că, fiți siguri, un lider pentru furioși se va găsi cu siguranță și ei vor fi tot mai mulți.