Plafonarea veniturilor bugetarilor este o măsură de bun-simț, trebuia aplicată pentru a îndrepta nedreptatea evidentă făcută celor din sectorul productiv și al serviciilor. Pentru că nu este normal ca aceia care produc să fie plătiți mai prost decât cei ce administrează produsul muncii lor.
Guvernul anunță că veniturile bugetarilor vor fi înghețate, iar legea salarizării va fi reanalizată
Ar fi de dorit ca salariile din privat să crească până la egalul celor din administrație, dar sunt convins că lucrul acesta nu se poate întâmpla curând.
Măsura aceasta va trebui urmată de cea a reducerii numărului de bugetari, pentru că statul român a ajuns la un număr enorm de angajați. Statele europene dezvoltate au un număr de angajați raportat la numărul de locuitori de câteva ori mai mic decât cel din România. Reducerea numărului de angajați înseamnă o reducere substanțială a cheltuielilor bugetare și dacă banii sunt îndreptați spre investiții, pot contribui major la relansarea economică.
Mi se pare de bun-simț ideea ca reducerea numărului de bugetari să fie mică în acest an. Trei sferturi din an va fi pandemie și n-ar fi normal ca la aceste vremuri grele oamenii să fie lăsați pe drumuri. Totuși, acolo unde birourile sunt supraaglomerate trebuie luate măsuri de a aduce numărul angajaților la un nivel suportabil.
Reducerea numărului de bugetari trebuie făcută gradual, pe mai mulți ani, nu dintr-o dată, ci după un plan bine pus la punct, ca lucrurile să fie predictibile. Digitalizarea serviciilor ar trebui introdusă înainte de a se face reduceri de personal. Reducerea birocrației trebuie făcută înainte de a micșora numărul angajaților. Modernizarea administrației este o condiție a reducerii de personal.
Mai mult, cred că reducerea de personal trebuie corelată cu reforma administrativ teritorială, pentru a reduce impactul negativ organizatoric.
Dar, dincolo de aceste considerații pur teoretice, n-am auzit să se vorbească despre un plan la nivel guvernamental care să rezolve acest dezechilibru. Nici înainte de alegeri partidele nu s-au înghesuit să vorbească despre această problemă, probabil de teamă să nu piardă voturile acestei categorii sociale.
N-am să înțeleg această teamă a politicienilor de a vorbi despre reduceri de cheltuieli, poate că e vorba aici despre atitudinea populistă care a otrăvit lumea. Poate că e vorba de frica acestora de a spune nu dorințelor oamenilor, dacă acestea contravin legilor economice. Poate că politicienii cred că evitarea subiectului îi face să se aleagă mai ușor. Poate că politicienii lasă pe seama guvernului sau a unui ministru sarcina ingrată de a lua măsuri anti-populare.
Dar măsurile anti-populare sunt numite astfel în mod greșit. În principiu prin măsuri anti-populare se înțeleg tăierile sau înghețările de bani care merg de la stat la unele categorii sociale. Dacă banii aceștia sunt utilizați mai bine în folosul general atunci nu avem de-a face cu măsuri anti-populare.
Toată lumea vrea măriri de pensii și de salarii, toată lumea vrea mai mulți bani iar dacă sunt bani la buget, foarte bine, să se dea. Dar dacă lucrurile stau ca la noi, unde cheltuielile depășesc veniturile și unde pletora de prin administrație a devenit o tumoră socială, datul acesta trebuie să se subțieze considerabil și a spune asta oamenilor este o necesitate. Iar a drege starea asta de lucruri este o datorie.
Program de guvernare: Cât şi când vor creşte pensiile (Document)
Guvernul trebuie să coreleze reducerile de cheltuieli din aparatul administrativ cu măsuri economice care să sprijine pe cei ce produc sau oferă servicii. Măsurile din Codul Fiscal luate de guvernul Cîțu în decembrie 2020, măsuri care încurajează firmele private, sunt un început, un început de rezolvare a unei jumătăți a problemei. Înghețarea salariilor bugetarilor este un timid început de rezolvare a celeilalte jumătăți de problemă.
Dar măsurile economice luate sunt observate doar de cei ce beneficiază de ele iar impactul economic se va vedea târziu. Măsurile de reducere a cheltuielilor din administrație sunt castane fierbinți, sunt probleme cu impact social major. Curajul unui guvern, al unui prim-ministru nu este suficient în această chestiune, felul în care vor fi luate aceste măsuri fără a vâlvori inutil focul social este un lucru capital. Priceperea economică trebuie să se împletească cu simțul politic, iar comunicarea va fi esențială.
Cum va gestiona Cîțu această problemă importantă în continuare rămâne de văzut. Începutul, deși timid, pare a ne releva un drum de parcurs în viitor. Un drum dual, un drum al pașilor mărunți este de dorit și necesar la pornire. Pe viitor, dualitatea măsurilor trebuie păstrată, dar ele trebuie să crească în intensitate cu mult peste nivelul de acum.