În mod normal nu aș fi avut vreo intenție să comentez prestația dnei Lasconi în interviurile acordate în calitate de candidat. Fiecare vede, aude, judecă pentru sine și acționează în consecință. Dar ultimele mostre de habarnism ale dnei Lasconi au generat niște teze extrem de periculoase, care nu fac decât să majoreze confuzia electoratului și așa mai degrabă în eroare în privința atribuțiilor și puterilor președintelui României.
Dna Lasconi este extrem de slab pregătită în privința chestiunilor de funcționare a statului și a instituțiilor internaționale direct legate de atribuțiile domniei sale. Nu le voi inventaria, dar, practic, de fiecare dată când este scoasă din lozinci și spectacol, în emisiunea mea de la Europa FM, la Europa liberă, la Antena 3, cel mai recent la G4, dna Lasconi nimerește din strachină în strachină.
Am să aleg un singur exemplu. Nu de la recitalul de politică externă de la Antena 3, nici din cel în materie de apărare și NATO de la Europa Liberă, nici de la cel în materia serviciilor de informații de la Europa FM, ci din cel în materie de justiție de la G4media.
Nu e admisibil să o ții langa cu faptul că DNA ar trebui să ancheteze traficul de droguri împreună cu DIICOT.
„Știu că nu e competența lor, dar ce-i împiedică să-l lucreze? Dvs credeți că la cum sunt lucrurile în România și faptul că a devenit un fenomen, să nu fie implicați oameni din politic în această treabă?”
Cum adică să lucreze dacă nu e de competența lor? Ce-i împiedică să lucreze droguri? Legea penală și sancțiunea nulității absolute. Asta înseamnă să nu știi ce înseamnă competența materială a parchetelor ai căror șefi îi numești. Iar în privința oamenilor politici, pare cumva că dna Lasconi trăiește cu impresia că DNA are competența exclusivă în privința lor indiferent de faptă, că e corupție, că e trafic de droguri.
Dna Lasconi este nemulțumită de CSM, dar nu consideră că e necesar ca acesta să nu mai aibă putere exclusivă asupra numirii conducerii ICCJ. Probabil nu știe că președintele nu mai are nicio putere în aceste numiri. Vrea reformă, dar fără să schimbe legea. Cum adică?
Consilierii președinți
În apărarea domniei sale sar inclusiv voci respectabile, care spun că nu e nicio problemă ca președintele să nu știe, de asta are consilieri și ministru de Externe, important e să fie de bună credință, cu timpul va învăța. Și domnia sa se apară cu consilierii geniali, pe care îi va avea, deocamdată nu le știm numele.
Această soluție este extrem de periculoasă.
Sigur că nimeni nu le știe pe toate, dar când vrei să ocupi o funcție de importanța celei de președinte al țării trebuie să fii cel puțin alfabetizat în privința domeniilor și instituțiilor legate de exercițiul acesteia. Una este să dezvolți o fundație care deja există, să te perfecționezi, să te rafinezi, și alta este să începi alfabetizarea la locul de muncă.
Apoi, președintele ales individual de milioane de oameni este titularul încrederii publice, al mandatului, el poarta răspunderea, el trebuie să ia decizia și ea trebuie să fie una competentă. Da, are consilieri, lucrează cu ministrul de Externe, dar ei nu trebuie să ia locul președintelui, ci doar să completeze elementele de viziune.
Când președintele nu știe nimic, ei devin practic președintele, iar acesta nu are nicio posibilitate să discearnă, să înțeleagă dacă nu cumva este manipulat, dacă nu este indus în eroare (unele nume din jurul domniei sale în acest moment îmi sporesc suspiciunile privind o lipsă de discernământ politic).
La Europa FM, dna Lasconi îmi spunea că va desemna șeful SRI pe criterii de competență pe care domnia sa însă nu o poate evalua, pentru că nu știe cum funcționează serviciile, așa că evaluarea o vor face consilierii. Deci ei vor alege șeful SRI?
Dacă cei care vor decide în mandatul dnei Lasconi vor fi consilierii și domnia sa va fi cu „love”, atunci și ei ar trebui votați la pachet cu domnia sa. În plus, ce va face un președinte atât de habarnist în discuții bilaterale, unde nu te duci în general cu tot cârdul de consilieri.
Gradul imens de dezamăgire provocat de președintele Iohannis a fost și o consecință a ignoranței sale și a delegării comode a deciziei către tot felul de consilieri, desigur cu excepția chestiunilor de interes personal direct.
O istorie despre mandatul Iohannis
Și pentru ilustrare am să relatez în premieră un episod din mai 2015. Pentru prima dată încalc parțial regula de a nu dezvălui discuții private, dar timpul foarte îndelungat trecut de atunci, faptul că mandatul președintelui a ajuns la final și relevanța episodului consider că reprezintă o justificare consistentă.
În mai 2015 am primit o invitație la o discuție la Palatul Cotroceni din partea șefului de atunci al cancelariei președintelui Iohannis, Dan Mihalache.
Cum erau zilele libere de la începutul lunii, Palatul era pustiu, dar intrarea mea acolo sigur mai există în arhiva SPP. Dl Mihalache m-a primit în biroul domniei sale și după o scurtă discuție prealabilă, foarte interesantă de altfel, dl Mihalache mi-a propus funcția de purtător de cuvânt al administrației prezidențiale, în locul dnei Tatiana Niculescu, care de-abia demisionase.
I-am răspuns că orice jurnalist ar fi onorat de o asemenea propunere, dar înainte de a răspunde ar trebui să am o discuție cu cel pe care l-aș reprezenta, cu președintele României adică. Cu domnia sa trebuie să existe compatibilitate, chiar o doză de chimie aș zice, fără de care reprezentarea nu poate fi nici corectă, nici eficientă.
Nu voi uita niciodată replica primită de la dl Mihalache privindu-mă fix în ochi: “Ce să vorbești cu președintele? Cred că nu ai înțeles cine este șeful aici. Eu sunt!”
Am insistat totuși că fără o discuție cu președintele nu se poate pune problema unui răspuns, mi-a spus că o să vorbească cu dl Iohannis.
Am ferma convingere că nu a făcut-o și nici nu cred că a mai căutat un purtător de cuvânt al domniei sale, de fapt. Următorul purtător de cuvânt al președintelui, Mădălina Dobrovolschi, a intrat în funcție la câteva luni după plecarea de la Cotroceni a dlui Mihalache, devenit ambasadorul României la Londra.
Așa arată un mandat prezidențial abandonat consilierilor pentru că președintele nu știa ce să facă cu el sau pentru că nu a vrut să se deranjeze prea mult. Și asta ar trebui să nu se mai repete vreodată.