Din resetarea statului promisă după monstruoasa ucidere a Alexandrei ne-am ales cu o copilă de 17 ani, violată de un violator eliberat din închisoarea unde fusese condamnat pe viață, și incendiată de acesta după patru zile în care a reclamat la Poliție violul și a așteptat ca statul resetat să facă tot ce trebuie. Și tot fără un spital care să o fi putut salva ne-am ales.
Din când în când, câte o grozăvie sparge tăcerea României – Larisa, Aura Ion, Ionuț, Colectiv, Călin Farcaș. Și dacă răul se întâmpla și până acum, dar mereu altora, noi și ai noștri eram la adăpost, înțelegem de fapt că adăpostul nu ține, că viețile noastre depind de instituții și de politicieni, de oamenii în funcții. Că nu noi, ci ei rămân la adăpost.
La fel ca Alexandra, copila din Mehedinți a avut curaj și încredere în autorități. La 17 ani, s-a dus la Poliție și și-a denunțat violatorul, un criminal atroce, condamnat pe viață, dar eliberat în timpul vieții.
A așteptat patru zile să fie protejată. I-a fost frică încă patru zile, așa cum i-a fost frică și Alexandrei, așteptând la telefon ca adulții care ocupă funcții să o salveze, știu ei cum, chiar și supraveghind-o măcar câteva zile sau asigurându-se că violatorul nu îi stă în preajmă.
Un criminal condamnat pe viață, dar eliberat de un sistem inuman nu poate trece nestingherit pe oriunde vrea el, fără ca autoritățile să știe la orice pas dacă pune pe altcineva în pericol sau nu. Mai ales după ce o adolescentă țipă că a violat-o.
Copila aceasta a aşteptat mai mult decât Alexandra. I-a fost frică mai mult. Dar a sperat în umanitate şi în faptul că statul acela resetat promis de preşedintele Iohannis ìn campanie îşi va face treaba. Că nu o va pune la dispoziția unui criminal eliberat de autorități, o moştenire a justiției Dragnea/Dăncilă/Tudorel Toader.
A așteptat mai mult decât Aura Ion, care s-a stins nevenindu-i să creadă că se poate muri și așa, pentru că nepoții cuiva, pilele altcuiva și mediocrii ocupă instituțiile statului.
Și i-a fost frică mai mult. Dar a avut încredere că dacă ea, la 17 ani, a găsit resurse pentru a face lucrurile așa cum trebuie, a mers la Poliție, le-a spus cine e violatorul și a cerut ajutorul statului, atunci și acesta din urmă își va pune oamenii din funcții să își facă partea lor de treabă.
Ea, cetățeanul care încă nu a apucat să voteze, și-a îndeplinit partea ei de sarcină, a devoalat un criminal și l-a dat pe mâna autorităților, pentru ca nicio altă copilă să nu fie violată de el. Iar ea să fie la adăpost. Să trăiască.
A așteptat cum a așteptat Călin Farcaș, cu banii în mână, să fie salvat. Doi ani a așteptat un transplant de plămâni și, deși reușise să strângă cei 200.000 de euro pentru operație, statul român l-a împiedicat să se salveze. Și lui i-a fost frică.
A așteptat cum a așteptat tatăl Larisei să știe cine e criminalul fetiței lui, care nu făcuse niciun rău nimănui, era doar o copilă. I-a fost frică să nu își piardă mințile, i-a fost frică să nu fi fost vina lui că nu și-a apărat copila și s-a sinucis.
Și atunci statul a început să se reseteze. Și după Colectiv, marea tragedie colectivă care a scos la suprafață intestinele putrezite ale statului, statul a început să se reseteze. Dar nu mai erau alegeri. Oamenii s-au retras printre ai lor, în casele lor, în balcoanele lor, în patriile mici, la adăpost.
”Dar veniți, da? Mi-e frică”. Pe frica Alexandrei, statul s-a mai cocoțat o dată și a promis că a văzut, a auzit și nu va mai permite ca oamenii să moară așa stupid, abandonați de miile de funcționari care doar ocupă o funcție.
Au trecut alegerile, Dragnea e în închisoare, e pandemie. În fața Poliției, o copilă de 17 ani își face curaj, poate îi este rușine, poate se gândește să plece, dar știe că treaba ei e să spună statului că un criminal e liber pe străzi, pe ea a violat-o și acum îi este și mai frică. Patru zile mai târziu, criminalul a aruncat benzină peste trupul ei și i-a dat foc.
Viața copilei a fost distrusă a treia oară, după viol şi apoi incendiere, de statul care, după ce a întors spatele tinerilor arşi în Colectiv, nu are un spital care să o fi ajutat.
Sistemul tribal se va replia şi acum. Ìn fond, se moare şi e altul cel care moare. Ei să fie la adăpostul unor voturi.
Din timp în timp, România se zguduie în fața unei atrocități greu de îndurat. Și atât.