„România a suferit o adevărată traumă socială odată cu anularea alegerilor prezidențiale. Frustrarea acumulată în timp în toate straturile societății s-a transformat în ură și a izbucnit acum sub forma unei furii dezlănțuite anti-sistem. (…) Dar soluția nu este nicidecum să i se interzică cuiva candidatura în mod arbitrar. O astfel de decizie trebuie să se bazeze doar pe probe solide și concrete, pentru că altfel va genera și mai multă furie în societate”, a declarat Marcel Ciolacu, la congresul PSD de duminică.
O declarație în care susținătorii dlui Georgescu s-au repezit să înțeleagă o recunoaștere din partea premierului a nedreptății făcute candidatului lor și o garanție a faptului că la depunerea candidaturii pentru alegerile din 4 mai acesta nu va fi respins de CCR, după modelul Şosoacă.
Interpretarea poate fi validă numai în măsura în care condiția invocată de dl Ciolacu nu ar fi îndeplinită. Adică respingerea candidaturii ar fi făcută fără motive solide și concrete.
De ce ar fi făcut însă Marcel Ciolacu tocmai la congresul de lansare a candidatului comun al coaliției o declarație care să anunțe lumină verde pentru Călin Georgescu și, în plus, să admită că acestuia i-a fost comisă o nedreptate majoră?
Dar dacă Marcel Ciolacu știe deja că există probe și ele vor apărea? Unele indicii publice ar putea exista deja.
Unul este declarația ministrului Tanczos Barna potrivit căruia ANAF a trimis la parchet informațiile privind campania electorală ”zero lei” a lui Călin Georgescu, după o investigație care a urmărit banii care au ajuns la acesta.
Ce au descoperit nu știm, poate e totul în regulă. Dar devine greu de înțeles în aceste condiții de ce a simțit Călin Georgescu să iasă la televizor cu o serie de șantaje în stil securistic sau mafiot, nu e mare diferență între ele.
Șantajul lui Georgescu
Uitându-se direct în camera cu degetul întins amenințător către persoana invocată, dl Georgescu a proferat tot felul de amenințări cu bucățele de așa-zise informații la adresa șefului SIE, ministrului de Interne, fostului premier și ministru de Externe Ungureanu, președintelui PNL și al Senatului Ilie Bolojan, fostului sef SRI Eduard Hellvig, informații pe care lasă să se înțeleagă că le-a primit de la ofițeri din serviciile secrete.
I-a și scapăt o perlă în focul amenințărilor. A spus „colegii din SIE sunt siderați”. Hopa! A revenit ulterior cu precizare că se referea la colegii din SIE ai dlui Vlase. Așa o fi, dar formularea e ambiguă și precizarea forțată.
Toate acuzațiile au fost formulate în cheia: dacă nu mă lăsați în pace, spun mai multe. Dacă dl Georgescu are informații reale despre fapte grave comise de foști sau actuali demnitari, este inadmisibil să nu le facă publice, să nu sesizeze Parchetul și să le folosească exclusiv pentru a închide guri.
Recursul la această practică este o dovadă de nervozitate, dacă nu chiar panică din partea dlui Georgescu. Multe nu are de pierdut.
Cea mai mare parte a susținătorilor domniei sale par căzuți într-un fel de criză mistică, sunt complet imuni la orice argument și declară că nimic nu i-ar putea face să-și schimbe opțiunea. Pentru că ea nu se referă la candidatul însuși, ci la propria furie și frustrare. Pe ele le votează.
În aceste condiții, pentru dl Georgescu este vital să ajungă pe buletinul de vot, după care nu va mai avea nimic de făcut decât să colecteze ură. Dacă va cădea, nu va mai conta.
Știu asta și cei care îi așteaptă cel mai nerăbdători căderea.
Cine stă la pândă?
Pe de-o parte, George Simion, primul impactat de ridicarea bruscă a lui Georgescu. Simion nu a mai putut capta furia pentru că ambiția credibilizării externe i-a redus radicalizarea. Șoșoacă îl declarase trădător și mulți au suspectat, probabil pe bună dreptate, că eliminarea acesteia de către CCR a fost făcută pentru a-i asigura culoarul suveranist către turul al doilea.
După detronarea din 24 noiembrie, Simion a fost primul care s-a repliat și s-a așezat în siajul lui Călin Georgescu. Stă lipit de el, dar marchează diferențele specifice, de exemplu, succesul manifestației AUR din ianuarie, și așteaptă ca dl Georgescu să fie eliminat pentru a prelua locul și stindardul pentru 4 mai.
A fost la înscăunarea lui Donald Trump și a reușit acolo niște poze în companii chiar remarcabile, este foarte activ, strânge semnături pentru candidatură, oficial doar pentru situația în care Georgescu ar fi respins, ceea ce îi va provoca o intensă lăcrimare înainte de a–i lua locul, desigur.
Același lucru îl pândește și Victor Ponta, cu mult mai puține șanse și mult mai mult ridicol, pe măsura strategilor săi de la Belgrad.
Pe cine va binecuvânta Georgescu dacă va cădea? Nu contează. Din momentul eliminării, Călin Georgescu nu va mai conta, pentru că nu va mai avea ce livra și întruchipa. Nu deține nimic, nu are nimic de transmis.
Capitalul său politic este furia anti-sistem care se va muta singură spre alți beneficiari, dintre care unul va fi propulsat probabil în turul al doilea. Pe cât posibil, măcar unul zdravăn la cap.