• Patria mamă la teve, patria călău versus patria criminală de la firul ierbii.
Domnul Boris Korcevnikov, prezentator TV și actor rus se răstește în direct la ,,gunoaiele” ce refuză să moară pe frontul ucrainean pentru ,,Patria mamă”. Actorul găvăritor bagă sub preș esențialul: o patrie care te trimite la moarte pentru bunul plac al unui dictator nu-ți este mamă, ci călău. O patrie care invadează fără motiv o națiune vecină este o patrie criminală, revolută. O patrie care permite propriilor soldați să tortureze, să violeze și să ucidă fără discernământ este o patrie bolnavă. Să lupți pentru ea înseamnă să mori degeaba, vreo 700.000 de ruși plecați în bejenie o știu. Dacă domnul actor vrea să moară degeaba pentru ideea unei aemenea patrii tembele este liber să meargă pe front cu un kalașnikov ruginit. Ca să afle care este diferența între patria propagandei lui Putin și cea reală, de la firul ierbii.
Patria reală s-a deșteptat și începe să fiarbă iar cu cât conflictul din Ucraina se va lungi, temperatura socială a patriei reale va crește.
• Dacă la început am fost zmei, acum atomica lui Putin ne cam topește avântul.
Adevărul este că armata ucraineană se mișcă pe front cam prea repede, lucru ce provoacă frisoane prin unele cancelarii occidentale. Cică de teama că Putin ar putea da cu bomba atomică și tactică, cum zilnic ne amenință televiziunile noastre prea bolnave de rating înfricoșător.
Umblă vorba prin târg că sistemul Starlink al lui Elon Musk a prins a da rateuri de când cu viteza asta de înaintare a armatei ucrainene. Poate e o coincidență, poate e un prim pas făcut de miliardar ca să-l oblige pe Zelenski să stea de vorbă cu Putin. Concluzia este că frica occidentală a ajuns hrana din care se hrănește satrapul rus, iar cei ca Musk, dacă e adevărat ce se petrece cu Starlinkul lui, au ajuns chelnerii dictatorului de la Kremlin.
Teoria aia dragă cancelariilor occidentale, pace cu rușii contra teritorii ucrainene, s-a topit precum permafrostul siberian la soarele amenințării cu atomo-nucleara și cu ea se subțiează și curajul susținătorilor din vest. Perspectiva unui război lung și costisitor naște frisoane prin cancelariile vestice. Iar ideea falsă că o pace forțată între ruși și ucraineni va duce la domolirea crizei energetice dă naștere prin vest dorinței de negocieri cu satrapul rus.
Păi cine s-a dat de la început integru și hotărât să trimită Rusia la gunoi pe câteva decenii, măi dragă domnule Biden? Acum ne reîntoarcem la domnul Macron și la masa aia lungă și umilitoare de la Kremlin?
Noroc cu exploziile de la Nord Stream și cu cea de la podul de peste Kerci, care parcă taie orice legături cu masa aia umilitoare de la Kremlin...
Dacă ideea negocierilor este contrară intereselor ucrainene, niște precauție nu strică, deși războiul nu a ajuns în faza în care riscul folosirii unei arme nucleare tactice să fie foarte mare. El este extrem de mic momentan dar crește cu fiece kilometru pătrat de teritoriu eliberat de ucraineni. Dar nu ideea negocierilor va topi riscul folosirii armei nucleare, riscul acesta ține mai ales de cât de amenințat se va simți Putin să piardă puterea. Dacă amenințarea vine din Ucraina, da, există riscul unei folosiri a bombei nucleare dar, dacă amenințarea vine din interior, Putin nu va fi nebun să folosească arma atomică împotriva propriului popor.
• Rezerva de muniție americană se topește încet, încet...
Îngrijorările privind evoluția situației de pe front țin nu de ucraineni și deocamdată nu de ruși, ci de capacitatea vestului de a alimenta cu armament Ucraina. Știrea că armata americană se apropie de limită cu stocurile de muniție datorită livrărilor făcute către armata ucraineană este în măsură să ne tempereze entuziasmul cauzat de victoriile de pe front și să nască întrebări legitime asupra felului cum se va purta războiul în continuare.
Perspectiva epuizării stocurilor de muniție din vest poate duce la ideea forțării unor negocieri între Ucraina și Rusia, dar nu de negocieri de pace vom avea parte ci mai degrabă de o înghețare a liniei frontului. Din perspectiva aceasta, armata de zombi adunată de Putin prin mobilizarea parțială pare a avea și ea rostul ei. Când artileria va rămâne fără muniție, de o parte și de alta a liniei frontului, când numărul tancurilor se va subția dramatic iar avioanele nu vor mai avea ce căra sub aripi numărul soldaților va conta.
Până atunci, până la o înghețare a liniei frontului, nu se știe cât va reuși Ucraina să elibereze din ce Putin i-a furat. Ideal ar fi ca în această toamnă armata ucraineană să mai obțină niște victorii și să elibereze mare parte dn teritoriul ocupat, cu cât mai mult cu atât mai bine. Mai apoi, din lipsă de muniție, din cauza epuizării trupelor sau de teama folosirii armei atomice, frontul poate fi înghețat temporar.
• De pe podul de la Kerci se vede cum Rusia va face implozie abia peste niște ani buni.
Dacă linia frontului va fi înghețată, Occidentul nu va ridica sancțiunile impuse Rusiei și fără ridicarea lor, rușii nu vor accepta negocieri de pace.
Ne îndreptăm către un conflict înghețat în care protagoniștii se vor epuiza și vor avea nevoie de timp ca să-și refacă trupele și să-și completeze armamentul. Vom ajunge în paradigma în care războiul va fi câștigat de partea care își va reface mai repede necesarul de muniție. Iar partea asta nu va fi Rusia.
Vom avea parte de un Donbas lung de o mie de km și de cealaltă parte de o Rusie care se va prăbuși încet, încet din cauza sancțiunilor, fără să fie nevoie de mari victorii ucrainene care să ducă la umilirea lui Putin. Câtă vreme situația din Ucraina va fi defavorabilă Rusiei, societatea și cercul de putere de la Kremlin se vor afla într-o opoziție crescândă. Falia dintre societate și despot va contribui la înmulțirea și lărgirea fisurilor din blocul puterii lui Putin. Dictatorul va fierbe încet în suc propriu iar societatea rusă va ajunge la limita răbdării. Dar până Rusia va face implozie va mai trece multă apă pe Don.
Din când în când luptele vor reizbucni. La o eventuală dezghețare a conflictului, ofensivele ucrainene vor trebui legate de situația socială din Rusia. Intensitatea lor va trebui să fie proporțională cu nevoia creșterii temperaturii societății ruse și invers proporțională cu riscul ca Putin să o ia razna și să folosească nucleara. Atunci și acolo se va juca cu adevărat amenințarea nucleară, atunci vor da Ucraina și SUA examenul capacității lor diplomatice și militare. Rusia va trebui condusă spre colaps economic și social fără să i se ofere lui Putin un motiv prea evident ca să folosească arma atomică. Eliberarea completă a Ucrainei trebuie legată de capacitatea societății ruse de a se descotorosi de satrapul de la Kremlin.
Momentan, lupta pe front trebuie împinsă la limita suportabilității pentru ruși. Victorii semnificative acum pe front pentru micșorarea dramatică a teritoriului ocupat de ruși sunt absolut necesare. Apoi poate urma înghețarea conflictului și dezghețarea sa periodică pentru a provoca implozia socială și politică a Rusiei. Ar fi un posibil scenariu care poate duce la eliberarea Ucrainei cu micșorarea riscului unui război nuclear.