O țară a ajuns să depindă de lupta dintre doi cocoși

MOTTO:

Optimstul a inventat avionul, pesimistul a inventat parașuta

Bernard Shaw – scriitor britanic

În fond, negocierile despre care beligeranții se lăudau în weekend că sunt 95% rezolvate s-au izbit de aceeași problemă care părea a fi din capul locului un fel de cui al lui Pepelea: cine își va asuma guvernarea, în calitate de premier?

Negociatorii, care încearcă să ne asigure că au rezolvat 95% din ceea ce trebuia negociat, ne trimit un mesaj cinic: au făcut rapid compromisuri în tot ce privește interesele țării, traiul românilor, sănătatea lor amenințată de COVID, chiar viitorul lor, dar nu cedează nimic din pretențiile la șefie ale descurcărețului Ciolacu sau ale veleitarului Cîțu.

În funcție de cât va dura de acum încolo târguiala, ne vom da seama dacă negocierile erau cu adevărat rezolvate în weekend 95%, așa cum se lăudau pugiliștii din arenă, sau numai 5%, așa cum s-ar părea, în cazul când lupta va continua chiar mai aprigă și înverșunată, decât până acum.

Între timp, România așteaptă cu motoarele la ralanti, ca un avion aterizat de urgență, dar rămas fără comandant și ajuns să-l piloteze stewardesa, încurajată doar de faptul că are câteva parașute bune la bord, pentru caz de nevoie.

Privită de sus, criza din România n-ar părea să aibă la bază obișnuitele conflicte sociale sau economice, principiile de neînfrânt ale partidelor, contradicțiilor lor doctrinare, ci numai un fel de război, unde doi cocoși luptă ca să câștige grațiile aceleiași găini.

Chiar dacă celelalte diferende au fost aplanate și dacă s-a ajuns la un compromis care a stins toate pretențiile părților, asta cu viitorul premier a rămas ca la început, în ceață. Încă mai plutim în instabilitate cu un premier interimar numai pentru că ambițiile nu s-au stins, iar țara întreagă stă în loc așteptând ca ori PNL să dea îndărăt, ori PSD să facă rabat.

Ce argumente are PSD în favoarea sa

Trebuie să recunoaștem că PSD este pe cai mari. Se simte pe poziție de învingător și are câteva argumente care îl îndreptățesc să aibă pretenții:

1. Domnul Ciolacu reclamă principiul proporționalității. PSD are mai mulți parlamentari decât PNL, iar, de când a început să se desprindă aripa Orban, PNL are și mai puțini.

• Logica îi spune liderului social-democrat că i se cuvine nu numai funcția de prim ministru, dar și preluarea celor mai influente ministere.

• PSD a obținut demiterea guvernului Cîțu, prin moțiunea sa de cenzură. Logica spune iarăși că, odată guvernul înfrânt, învingătorului îi revine dreptul de a prelua drapelul în noua guvernare, cu premier cu tot.

• Nimeni nu contestă faptul că, în prezent, PNL se bucură de o credibilitate foarte scăzută în rândul populației, spre deosebire de PSD, a cărui credibilitate este în continuă creștere.

Intuiește oricine că stabilitatea guvernării o asigură incomparabil mai bine un partid credibil, decât unul care s-a discreditat prin propria guvernare defectuoasă.

Cum încearcă să se apere PNL

1. Argumentul forte al liberalilor mi se pare jenant: negociatorii nu au mandate de la partid să negocieze altceva, decât ce a hotărât BPN - guvernare cu premier PNL. Te întrebi din capul locului: ce negociere este asta, în care te prezinți pregătit să negociezi premierul, dar ai mandat să nu cumva să-l negociezi?

Să fim înțeleși, hotărârea BPN nu constituie un adevăr absolut, un fel de lege imuabilă, precum Decalogul lui Moise. Hotărîrile PBN și-au devoalat slăbiciunea în acea seară când propunerea de premier în persoana generalului Ciucă a fost refuzată, iar în dimineața următoare PNL s-a prezentat la Cotroceni propunându-l pe general, cel respins în ajun.

Și atunci, e normal să te întrebi: cine-i persoana cu telecomanda, care trimite semnale imperative către BPN ce și cum să voteze în unanimitate așa, încât să nu-l supere pe Cîțu? Nu știu cine, ghici!

• Continuitatea guvernării. Invocarea continuității este în principiu corectă, cu o singură condiție: să fi fost o guvernare de succes. Dar despre ce fel de succes putem vorbi într-o guvernare deja destrămată, când principala problemă a țării – pandemia – a scăpat de sub control, iar guvernul a fost demis, cu premier cu tot?

• Consecvența în respectarea principiilor liberale. Este greu să vorbești despre principii și despre consecvență, când o parte din liberali au plecat delimitându-se de modul cum le respectă Cîțu.

Guvernarea alternativă ar împăca și capra, și varza?

Dacă, înainte de a se discuta despre guvernarea a tour de role, principala problemă era cea a premierului, după ce s-a discutat și s-a accepat această variantă, ca alternativă, principala problemă rămâne tot a premierului. Adică, cine ar guverna în prima rundă: PSD sau PNL?

Se vede cât de colo că nu s-a înaintat cu nimic la acest capitol al negocierilor: Cîțu nu se lasă, Ciolacu nu cedează.  Capra și varza rămân pe poziții, exact ca mai înainte.

Iar, dacă războiul este atât de aprig acum, cine garantează că nu va izbucni poate și mai înfocat peste doi ani, când primul beligerant ar trebui să-și încheie bucățica sa de mandat, dar nu cedează în numele continuității, al consecvnței și – de ce să nu recunoaștem? – al dreptului celui mai tare în parcare.

Care ar fi concluzia?

Suntem departe de concluzie. Se pare că PSD se pregătește să prezinte propria propunere de premier la consultări, PNL de asemenea una proprie, iar amândouă partidele în consens, ca variantă, cea a guvernării alternative. 

Toate opțiunile să fie pe masa domnului Iohannis. Să aleagă dânsul compromisul cu care ceilalți nu s-au descurcat. Bineînțeles, fiecare condiționând să-i revină lui premierul primei runde.

Ce eroare! Își închipuie cineva că domnul Iohannis nu va observa ce pisică moartă îi aruncă cineva în curte de peste gardul Cotrocenilor? Domnia sa a lăsat să se înțeleagă clar că va invita partidele la Cotroceni numai după ce ele vor contura o soluție, prin asumarea împreună a majorității în Parlament.

Și-au asumat partidele ceva? Dacă nu, atunci nici la consultări să nu se aștepte, până nu îngroapă propria pisică în propria curte.

Iar până atunci, țara va sta tot fără guvern, guvernul tot fără premier, iar știrile vestesc că, în decembrie, nu se vor putea plăti salariile bugetarilor și pensiile, fiind necesară o rectificare bugetară pe care nu are căderea s-o facă guvernul interimar.

Ai zice că o mână nevăzută regizează de undeva, din umbră, lucrurile, ca să fie cât mai încurcate, mai înfricoșătoare și mai fără speranță, doar-doar s-o mai prelungi criza, și să mai stea domnul Cîțu măcar câteva zile la butoane.

Nu mai mult, căci oricum zilele îi sunt numărate. Părerea mea!