După sufocarea economiei și a populației cu prețurile la electricitate și gaze, a doua cea mai mare problemă a actualului guvern este, de fapt, capcana propriilor promisiuni în care a căzut PSD. Pentru că PSD a căpătat tot ceea ce a cerut și, cu toate acestea, nu poate rezolva cea mai mare promisiune făcută electoratului său de bază, pensionarii: creșterea pensiilor plus înlăturarea inegalităților dintre pensionari, atât cele dintre femei și bărbați, cât și cele dintre cei care au ieșit la pensie în ani diferiți. Pentru că „nu sunt bani la buget”, desigur.
Anul trecut, în anul marii reveniri, România a avut a șasea cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană (7%), mult peste media Uniunii (5%) :
De altfel, și în 2020, România a fost printre statele mai puțin afectate de criza asociată COVID 19, având al 11-lea cel mai bun rezultat anual, cu o scădere de doar 3,9%.
Ba chiar, ca medie a ultimilor 6 ani, țara noastră este vice-campioană europeană la creștere economică (după indicatorul PIB/locuitor, prețuri comparabile, PPP), depășind chiar și mult-luata-ca-exemplu Polonie:
Și, cu toate astea, pensionarii se plâng că trăiesc mai prost. Și au dreptate: majorarea pensiilor cu 10% acoperă abia o mică parte din inflația de 8% din 2021 și una probabil comparabilă în 2022. Iar de problema reparării inechităților din sistemul de pensii nici nu se mai atinge nimeni, căci dacă s-ar face, cheltuielile cu pensiile ar ajunge la 10% din PIB și ar depăși o altă promisiune, cea făcută Comisiei Europene, că nu vom depăși 9,4% din PIB pentru pensii în următorii 50 de ani! Profesorii și personalul sanitar se plâng și ei că nu li s-au mărit salariile conform legii în vigoare și că le-a scăzut puterea de cumpărare în mod dramatic. Ceilalți bugetari ce să mai zică? Lor nu le cresc salariile deloc. Nici angajații din companiile private nu prea se bucură de salarii crescute pe măsura creșterii prețurilor. Cum este posibil?
O fi poate o strategie a guvernului, să economisească bani din pensiile și salariile românilor și să își concentreze toate eforturile spre creșterea economică, s-o facă și mai spectaculoasă? Nu pare, de vreme ce guvernul își propune ca, anul viitor, să cadă la mijlocul plutonului european, pe locul 12, la creștere economică:
Oare de ce ? Nu mai poate guvernul să susțină prea bine nici creșterea economică, nici creșterea de pensii și salarii. Putem găsi o explicație dacă observăm că în 2021, țara noastră a avut al 7-lea cel mai mare deficit bugetar:
Dar în 2022 vom fi campioni europeni la deficit bugetar:
Cu alte cuvinte, asta este capcana eternă a guvernelor noastre: un deficit bugetar prea mare și o cursă permanentă pentru reducerea deficitului respectiv. Da, economia crește puternic, dar puterea de cumpărare scade. Iar țara rămâne pe ultimele locuri în statisticile despre educație și sănătate. Atâta timp cât vom funcționa în aceeași paradigmă, indiferent de guvern, creștere economică prin cheltuieli guvernamentale mult mai mari decât veniturile, în fiecare an vom avea fix aceeași filosofie bugetară: nu avem suficienți bani la buget!
Se laudă guvernul că a cheltuit mai mulți bani pentru investiții și că va cheltui și mai mult la anul? Da, numai că trei sferturi din banii pentru investiții plătesc bunuri și servicii de import, motiv pentru care suntem și vom rămâne vice-campioni europeni și la deficitul de cont curent:
Cu alte cuvinte, da, avem bani pentru creșteri de pensii și salarii, dar pentru pensiile și salariile celorlalți europeni, care ne vând aproape orice, de la studii de fezabilitate până la oțel beton.
Valoarea adăugată produsă în România va avea o creștere spectaculoasă și anul viitor: vom depăși 1.300 de miliarde de lei, plecând de la 1.190 de miliarde de lei în 2020. Ca atare, veniturile bugetului vor crește cu 52 de miliarde de lei (de la 387 de miliarde de lei la 440 de miliarde de lei), iar cheltuielile vor avea o creștere mai puțin pronunțată (trebuie să reducem deficitul, ați uitat?): de la 473 de miliarde de lei la 517 miliarde de lei. Vom reduce, așadar, deficitul bugetar de la 85 de miliarde de lei în 2021 la 77 de miliarde de lei în 2022.
Ei bine, guvernul nostru pare extrem de ambițios, atunci când își propune să crească ponderea veniturilor bugetare de la 32, 47% din PIB la 33, 34% din PIB, adică cu aproape 1 punct procentual! Bani cu care s-ar fi putut crește pensiile cu încă 8% sau cu care s-ar fi putut crește salariile în educație și sănătate. Dar guvernul de-aia e guvern, a decis să ducă banii suplimentari (ba chiar ceva mai mult) în suplimentarea bugetelor pentru investiții. Și aici vine șmecheria guvernului: guvernul știe că dacă nu va reuși să cheltuie toți banii pentru investiții nu se va face gaură în cer, dar dacă i-ar fi alocat pentru creșteri de pensii sau de salarii, ar fi trebuit să-i plătească cum-necum.
Evident că banii pentru investiții vin din greu-de-absorbit fondurile europene și de acolo nu se pot plăti alte destinații, cum ar fi salariile și pensiile. Dar din sacul cel mare al cheltuielilor bugetare, singurul criteriu de atribuire a banilor este decizia politică. Atât.
Și după atâta aritmetică, hai să vedem cum arată decizia politică în plină desfășurare: din cele 517 miliarde de lei de cheltuit anul acesta, 160 de miliarde de lei se vor duce către asistență socială (dintre care cam 110 miliarde de lei către pensii, în total) și încă 115 miliarde de lei se vor duce la plata salariilor bugetarilor. 66 de miliarde de lei vor asigura funcționarea statului (așa-numitele cheltuieli pentru bunuri și servicii), 20 de miliarde de lei vor fi dobânzile plătite pentru împrumuturile deja contractate și 25 de miliarde de lei vor merge către primării și consilii județene, 50 de miliarde de lei din fondurile europene aferente exercițiului 2014-2020 se vor absorbi și ei, plus încă 10 miliarde de lei din PNRR. Cam astea sunt cheltuielile curent ale statului. Iar aproape 39 de miliarde de lei sunt cheltuieli de capital, adică investiții în dezvoltare „pe bune”.
Și revenim la aritmetică: dacă ar crește pensiile cu încă 10%, ar trebui să iei măcar 10 miliarde de lei de undeva. Și de unde ? De banii europeni pentru perioada 2014-2020 nu te poți atinge, de banii din PNRR nu, de banii pentru plata dobânzilor nu. Și atunci rămân patru mari surse: fie tai din cheltuielile de capital, fie din salariile bugetarilor (ceea ce înseamnă concedieri), fie din cheltuielile cu „bunuri și servicii”, fie din banii primăriilor. Dar, de fapt, de bugetari nu te poți atinge pentru că ei votează în număr extrem de mare și, de obicei, votează masiv cu guvernul în funcție. De la bunuri și servicii nu poți să tai, că de acolo vin comisioanele tuturor șefuleților din țara asta. Iar de la primării nici atât că doar fiecare partid trăiește cu ideea fixă că „primarii aduc voturi”. Iar cheltuielile de capital sunt deja promise diferitelor firme ale diferiților parteneri strategici.
Cât privește înlăturarea inechitățílor dintre pensionari, pentru acestea nu vor fi bani în următorii doi ani. Pentru simplul motiv că ar fi nevoie de vreo 30 de miliarde de lei, adică binișor peste două procente din PIB. Iar guvernul se va lupta în continuare cu propria neputință de a înțelege de unde le-a venit lovitura facturilor care îngroapă economia.
Deci, să fie clar: numai spectaculoasa vocație de autodistrugere a liberalilor a făcut să nu se vadă prea bine cealaltă mare problemă a actualului guvern (după cea a energiei) care este, de fapt, capcana propriilor promisiuni în care a căzut PSD. Pentru că PSD a căpătat tot ceea ce a cerut și, cu toate acestea, nu poate rezolva cea mai mare promisiune făcută electoratului său: înlăturarea inegalităților dintre pensionari, atât cele dintre femei și bărbați, cât și cele dintre cei care au ieșit la pensie în ani diferiți. Pentru că „nu sunt bani la buget”, desigur.
Și-uite așa am rămas și anul acesta în aceeași logică ca și anii trecuți: Nu avem bani la buget, trebuie să reducem deficitul bugetar. Între timp, suntem campionii Europei la ponderea celor aflați în risc de sărăcie și excluziune socială, iar cei care câștigă bătălia pentru un loc în spital o fac doar pentru a avea de unde să se căpătuiască cu o infecție nosocomială.